Socialize

Facebook
Home » Teorii si strategii » Paideia » Evaluarea sistemului de învăţământ

Evaluarea sistemului de învăţământ

Sorin Cristea

Prof. univ. dr. Sorin Cristea

În funcţie de obiectul evaluării, putem identifica două tipuri de evaluare: a) evaluarea de sistem (a sistemului de învăţământ); b) evaluarea de proces (a procesului de învăţământ). În interiorul acestora pot fi fixate mai multe subtipuri, care asigură evaluarea unor componente care intervin în cadrul sistemului şi al procesului de învăţământ.

Evaluarea sistemului de învăţământ reprezintă acţiunea care vizează verificarea gradului în care sunt îndeplinite finalităţile sistemului de învăţământ (ideal, scopuri strategice) în acord cu funcţiile sociale generale ale educaţiei (culturală, comunitară, economică, politică/civică). Implică măsurarea şi aprecierea contribuţiei învăţământului la dezvoltarea societăţii – a economiei, a vieţii politice şi culturale, a comunităţii. Este realizată de instituţii/organizaţii din interiorul sistemului de învăţământ (institut de cercetări pedagogice, consiliu de curriculum, agenţii de evaluare etc.), dar şi din afara acestuia (institute de cercetare statistică, de analiză a situaţiei forţei de muncă, de planificare, de relaţii publice etc.), de nivel naţional (ministerul învăţământului), dar şi internaţional (UNESCO). Utilizează tehnici de cercetare specifice altor domenii (statistică, economie, management, ştiinţe politice) valorificate în sens pedagogic.

Direcţiile principale de realizare a evaluării de sistem sunt determinate pedagogic de funcţiile sociale generale ale educaţiei, reflectate şi angajate la nivelul scopurilor strategice şi al obiec­tivelor generale ale învăţământului.

  1. A) Evaluarea de sistem asigură analiza generală a relaţiei dintre învăţământ şi dezvoltarea socială: a) economică – prin care este evaluată contribuţia învăţământului la dezvoltarea economică, pe termen mediu şi lung; b) culturală – prin care este evaluată contribuţia învăţământului la afirmarea modelului cultural al societăţii informaţionale, bazată pe cunoaştere; c) politică/civică – prin care este evaluată contribuţia învăţământului la afirmarea valorilor democraţiei în context comunitar deschis, naţional şi global; d) comunitară – prin care este evaluată contribuţia învăţământului la afirmarea valorilor unor microcomunităţi (familie, comunitate locală) şi macrocomunităţi (naţiune, comunitate internaţională) cu resurse pedagogice superioare, în contextul unei societăţi informaţionale şi democratice.
  2. B) Evaluarea de sistem asigură analiza specifică a relaţiei dintre: a) cerinţele sociale – scopurile strategice ale învăţământului; b) factorii de intrare în sistem (resurse investite) – factorii de ieşire din sistem (absolvenţi integraţi/neintegraţi şcolar, profe­sional, comunitar); c) cercetarea pedagogică – rezultatele pedagogice imediate şi de perspectivă. Importantă este şi evaluarea relaţiilor dintre: a) scopurile strategice ale educaţiei (de exemplu, democratizarea învăţământului, informatizarea învăţământului etc.) şi obiectivele generale ale învăţământului; b) obiectivele generale şi obiectivele specifice ale învăţământului pe niveluri, trepte, cicluri, arii curriculare. Aceste relaţii evidenţiază gradul de continuitate/discontinuitate existent între evaluarea de sistem – evaluarea de proces.

În interiorul evaluării de sistem putem identifica mai multe subtipuri de evaluare: a) evaluarea politicii educaţiei la nivel naţional (ministerul învăţământului) sau internaţional (prin contribuţia UNESCO, a unor agenţii specializate etc.); b) evaluarea rezultatelor şcolare ale sistemului de învăţământ la nivel naţional (ministerul învăţământului), teritorial (inspectoratele şcolare/direcţiile de învăţământ teritoriale) şi local (organizaţiile şcolare); c) evaluarea şcolii ca organizaţie (prin agenţii specia­lizate); d) evaluarea activităţii de cercetare pedagogică funda­men­tală şi operaţională (prin agenţii specializate).

O clasificare aparte este determinată de distincţia operată în evaluarea de sistem între „eficienţa internă” şi „eficienţa externă” a învăţământului. Cele două subtipuri de evaluare de sistem vor influenţa şi acţiunile întreprinse în cadrul evaluării de proces.

Prof. univ. dr. Sorin Cristea