Socialize

Facebook
Home » Teorii si strategii » Paideia » Există o definiție a curriculumului?

Există o definiție a curriculumului?

Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA

De peste două decenii, termenul de curriculum este utilizat pe larg, nu odată în mod imprecis sau chiar greșit. După 1997, formula de „reformă curriculară“ a indus opinia că reforma începe prin schimbarea conținuturilor învățământului, fără o anumită ordonare logică și pedagogică a acestora. Ca dovadă a fost propagată teza conform căreia „cheia reformei curriculare“ o constituie manualele alternative. Supralicitarea acestei teze, prelungită până în prezent, ignoră (programatic, neprogramatic?) faptul că, în plan normativ, în mod obiectiv, calitatea manualului școlar (în orice variantă: unică, alternativă, opțională; clasică/tipărită, digitală) depinde de calitatea programelor școlare, determinată de construcția planului de învățământ, proiectat în cadrul structurii de organizare a sistemului și a procesului de învățământ, conform finalităților acestora: a) macrostructuralescopurile generale, strategice; b)  microstructuraleobiectivele generale și specifice definite în termeni psihologici/de competențe și sociali/de conținuturi de bază validate de societate.   

În condițiile în care în pedagogie/științele educației persistă încă interferența între limbajul de specialitate (care fixează epistemologic conceptele fundamentale ale domeniului) și limbajul comun (care întreține opinionita), semnalăm două erori majore agravate în formule incluse chiar în titlul unor capitole sau cărți despre curriculum: 1) „Curriculum (Conținutul învățământului)“; 2) „Curriculum și evaluare“. Cele două formule mențin curriculumul în zona istorică a pedagogiei premoderne. În viziunea pedagogiei postmoderne (contemporane), curriculumul definește conținuturile educației și ale instruirii (obiectivate în documente curriculare: proiect de reformă a învățământ; plan de învățământ, programe școlare) construite curricular conform finalităților sistemului de învățământ (scopurilor generale, strategice) și ale procesului de învățământ (obiectivele generale și specifice). În contextul procesului de învățământ, orice proiect curricular al activității de instruire este construit la nivelul interdependenței dintre acțiunile de predareînvățareevaluare.

În literatura de specialitate, uneori și în dicționarele de specialitate, întâlnim numeroase variante de definire a curriculumului, extinse cantitativ, amplificate ideologic în texte de politică a educației, cu statut mai mult sau mai puțin efemer. Astfel de abordări întrețin tendința de definire narativă sau descriptivă a curriculumului. Definirea conceptuală solicită o concentrare calitativă a demersului, realizată în raport de trei criterii de ordin epistemologic: 1) Sfera de reprezentare; 2) Funcția generală îndeplinită; 3) Structura de bază.

1) În raport de sfera de referință, curriculumul poate fi definit în sens larg, filosofic și în sens restrâns, tehnologic.

În sens larg, filosofic (epistemologic), curriculumul reprezintă para­digma pedagogiei afirmate în epoca istorică postmodernă (contemporană), din cea de‑a doua jumătate a secolului XX până în prezent. Ca paradigmă reprezintă un model de abordare a pedagogiei (știință socio‑umană specializată în studiul educației/instruirii/proiectării educației și instruirii) centrat asupra finalităților educației, construite la nivelul interdependenței dintre cerințele față de educat, psihologice (exprimate în termeni de competențe) și sociale (exprimate în termeni de conținuturi de bază, validate de societate). Curriculumul contribuie, astfel, la depășirea conflictului existent în pedagogia modernă, prelungit până în prezent, între paradigma psihocentristă (centrarea pe cerințele psihologice ale educației și ale educatului) – sociocentristă (centrarea pe cerințele sociale ale educației și ale educatului).

În sens restrâns, curriculumul reprezintă „un proiect educativ“ (D’Hainaut) centrat asupra finalităților educației (macrostructurale și microstructurale), în funcție de care sunt alese conținuturile de bază, metodele de educație/instruire și modalitățile de evaluare, necesare pedagogic în cadrul oricărei activități de educație/instruire, organizată în context deschis, la toate nivelurile sistemului și ale procesului de învățământ.  

Prof. univ. dr. emerit Sorin CRISTEA