Socialize

Facebook
Home » Editorial » Invitatul Tribunei » Familia creştină se întemeiază prin Taina Cununiei

Familia creştină se întemeiază prin Taina Cununiei

Pr. Constantin STOICA

 Taina Sfintei Cununii este Taina prin care însoţirea bărbatului cu femeia se binecuvântează, iar cei doi miri primesc harul dumnezeiesc ce le sfinţeşte unirea.

Familia creştină se înte­me­iază prin Taina Cununiei, fiind formată în urma uniunii liber consimţite dintre bărbat şi fe­meie. Aceasta este una dintre cele şapte taine ale Bisericii, alături de Tainele Botezului, Mirungerii, Împărtășaniei, Măr­tu­­risirii (Spovedaniei), Sfântului Maslu și Hirotoniei. Faptul că o familie se întemeiază prin­tr-o Taină este o dovadă incontestabilă a importanţei pe care Biserica o acordă familiei. Potrivit învățăturii de credință ortodoxă, familia are scopul întrajutorării între soți și nașterii de copii pentru perpetuarea neamului omenesc. Familiile care din diferite motive nu pot avea copii au posibilitatea să adopte şi să dea o şansă copiilor abandonați.

Înainte de a se căsători, cei doi miri trebuie în primul rând să îşi bazeze relaţia lor pe dragoste, pe încredere şi respect reciproc. Este foarte important ca atunci când viitorii miri îşi propun să facă pasul spre căsătorie şi să solicite primirea Tainei Cununiei să conştientizeze responsabilitatea pe care o au în cadrul familiei. Dacă înainte de acest pas îşi purtau de grijă singuri, după căsătorie au responsabilitate și pentru întreaga familie.

Întreaga misiune a Bisericii are ca prioritate persoana şi familia. Fiecare comunitate parohială este formată din membri bărbaţi şi femei care în majoritatea lor şi-au întemeiat familii. De aceea, comunitatea parohială, la rândul ei, este gândită ca o familie mai mare. Sfântul Vasile cel Mare, atunci când a pus bazele monahismului de obşte în secolul al IV-lea şi a stabilit regulile vieţii monahale, a gândit totul plecând de la modul de desfăşurare a vieţii într-o familie. De aceea în mănăstiri sunt folosiți în mod curent termeni precum părinte, maică stareţă, frate şi soră. Sfântul Vasile cel Mare chiar a subliniat faptul că este important ca relaţiile dintre membrii unei comunităţi monahale să fie asemenea celor dintr-o familie.

Părintele Constantin Galeriu le transmitea tinerilor care urmau să se căsătorească îndemnul să mediteze la cuvântul căsnicie şi să analizeze etimologia acestuia. Părintele spunea că acest cuvânt vine de la verbul a te căzni cu tentă reflexivă, ceea ce înseamnă că acţiunea se răsfrânge asupra propriei persoane. Dacă cineva doreşte o căsnicie fericită, trebuie să se căznească pentru a-şi înţelege soţul sau soţia. Acest sfat este foarte important mai ales astăzi într-o societate în care toţi suntem ocupaţi la locul de muncă, au diferite responsabilităţi şi activităţi, petrec foarte mult timp în afara familiei etc.

Într-o familie, importante sunt dragostea, încrederea și respectul reciproc. Dacă aceste trei virtuţi sunt ignorate, există riscul unui impas în viaţa de familie. Dincolo de dragoste, care trebuie să reprezinte liantul permanent dintre soţi, încrederea este la fel de importantă pentru că altfel există riscul de suspiciune permanentă. De asemenea, respectul reciproc izvorât din dragoste şi încredere contribuie la reuşita vieţii de familie.

Din momentul căsătoriei, soţul sau soţia devine pentru celălalt jumătatea cea mai bună pentru că ei, practic, formează un trup. Prin Taina Cununiei, uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie este asemănată cu legătura indestructibilă dintre Hristos şi Biserică. Așa cum Hristos este mirele, iar Biserica este mireasa lui Hristos şi aşa cum între El şi Biserică există o legătură indestructibilă, la fel trebuie să fie şi relaţia dintre cei doi soţi.

Ca orice Sfântă Taină a Bisericii, slujba Cununiei are o parte nevăzută prin care se transmite harul. Prin rostirea formulei Tainei Cununiei, cei doi soţi formează o familie binecuvântată de Dumnezeu peste care se revarsă harul Sfântului Duh, care lucrează în familia respectivă.

Din păcate, în societatea contemporană, instituţia familiei, care pentru noi creştinii este sfântă, se confruntă cu probleme economice, morale etc. De exemplu, constatăm faptul că, din motive financiare, tinerii preferă să amâne momentul căsătoriei. La aceasta se adaugă faptul că trăim într-o societate în care primează falsele valori, cum ar fi spre exemplu preocupare pentru câştigul material cu orice preţ sau pentru plăcerile efemere.

Familia trebuie să dăinuiască şi la bine, şi la rău, până când moartea îi va despărţi pe cei doi soţi, aşa cum foarte inspirat se spune într-una din rugăciunile din cadrul Tainei Cununiei.

Din cauza lipsei de comunicare dintre soţi, probabil din cauza unui program de muncă foarte lung şi obositor, dar şi din alte motive, multe dintre familii sunt în pragul destrămării. Lipsa de comunicare conduce la lipsa de comuniune, situaţie care are consecinţe negative asupra relaţiei fireşti dintre soţi. În astfel de situaţii, sfatul pe care preotul îl oferă este acela ca întotdeauna să încercăm să vedem ceea ce merită sau ceea ce contează în viaţă şi este important, de exemplu, ca cei doi soţi să ia masa împreună cel puţin o dată pe zi, ca măcar în timpul ei să discute problemele de familie şi să găsească soluţii pentru rezolvarea lor.

Spovedania este foarte importantă şi întotdeauna când primim solicitarea de a oficia Taina Cununiei, între alte recomandări este şi aceea ca tinerii respectivi să meargă la duhovnic să se spovedească înainte de a primi această taină.

Este foarte important ca atunci când viitorii miri hotărăsc să îşi întemeieeze o familie să acorde atenţia cuvenită şi dimensiunii spirituale a acesteia. De exemplu, cât de frumos şi cât de mult contribuie la stabilitatea şi durabilitatea unei familii dacă soţii seara sau dimineaţa se roagă împreună în faţa icoanei Maicii Domnului care este ocrotitoarea familiei.

Sunt sfaturi practice pe care Biserica le dă fiilor duhovniceşti  care formează o familie. Atunci când începe relativizarea, când se neglijează dimensiunea spirituală a familiei şi se consideră că nu trebuie să se respecte toate responsabilităţile asumate în momentul în care s-a primit Taina Cununiei, normal că apar probleme.

În primul rând, naşii trebuie să fie căsătoriţi şi să formeze o familie creştină. Ei sunt nu doar garanţii credinţei finilor lor, ci devin părinţii spirituali ai celor doi miri. Aşadar, se creează o rudenie spirituală foarte puternică între naşi şi fini.

Este de preferat ca naşii să aibă experienţa vieţii de familie, pentru ca astfel să poată împărtăşi din propria experienţă. De aceea, este foarte important ca finii să apeleze la ajutorul naşilor atunci când apar probleme în familie. De regulă, părinţii sunt subiectivi şi ţin partea copilului lor, în timp ce naşii trebuie să rămână obiectivi şi să încerce să ofere sfaturile potrivite sau să intervină cu discreţie astfel încât micile probleme apărute în familia de tineri să se rezolve. De aceea, este important ca naşii să conştientizeze faptul că rolul lor nu se încheie după agapa de după Taina Cununiei, ci au această responsabilitate permanentă de a veghea la evoluţia frumoasă şi firească a familiei finilor lor, iar atunci când simt nevoia să intervină cu discreţie.

Este vorba de disponibilitatea de a nu precupeţi nimic pentru reuşita familiei noastre. Se spune într-o rugăciune din slujba Tainei Cununiei că soţii trebuie să rămână împreună şi la bine, şi la rău. În timpul vieţii pot apărea fel de fel de situaţii nedorite. De exemplu, unul dintre ei se poate îmbolnăvi grav; altul poate avea un accident. În aceste cazuri ce face celălalt soţ? Alege varianta egoistă de a-şi părăsi soţul sau soţia sau manifestă iubire jertfelnică şi rămâne fidel jurământului făcut în faţa Sfântului Altar de a rămâne în familie şi la bine, şi la rău până la moarte? Iată de ce e nevoie de iubire jertfelnică, de respect reciproc şi de încredere.

Aşa cum Mântuitorul Iisus Hristos a iubit Biserica şi s-a jertfit pentru ea, la fel şi membrii familiei sunt datori să se iubească sincer, jertfelnic.