Socialize

Facebook
Home » Reforma » Radiografii » Fără apă şi canalizare

Fără apă şi canalizare

Fără apă și canalizare, dar cu manuale… digitale
Legea lui Murphy: „Dacă ceva poate merge rău, atunci sigur va merge rău”.
Bulă al nostru, care și-a pierdut umorul, probabil că a intrat în politică sau a devenit om de afaceri și și-a recăpătat seriozitatea, după două decenii de capitalism ar spune cu mâhnire: „Dacă ceva începe bine, se face orice ca să se sfârșească rău”. Dacă privim în jur, vedem că Bulă are dreptate. Parcă cineva, cu premeditare, aranjează anapoda lucrurile. Totul se întâmplă de parcă ne-am pierdut busola și nu mai găsim direcția și echilibrul. Într-o atare situație, nici învățământul nu face excepție.
Asemenea intențiilor, să zicem de bună-credință, de a restructura economia și de a moderniza statul, ambele eșuate, la fel și reformele din învățământ, făcute „după ureche”, au condus la dezordine, instabilitate și incompetență. După schimbarea structurii anului școlar și a programelor, după introducerea manualelor alternative, după acordarea prea multor drepturi elevilor, după modificarea examenelor de admitere etc., la ordinea zilei este „marea revoluție”, care constă în introducerea, la început numai la clasa I, a manualelor digitale, prin care MEN a reușit să producă confuzie. Această decizie, luată fără consultarea învățătorilor cu experiență la catedră, prin care MEN vrea să fim plasați primii în topul țărilor care au modernizat învățământul, este una hei-rupistă specifică unei epoci apuse și îi pune pe elevi și pe dascăli în postura de cobai. La câte experimente mai sunt supuși copiii?
Timpul scurt impus pentru elaborarea unui manual de calitate, care să fie și în format digital, ridică semne de întrebare asupra bunelor intenții ale MEN. Cine ne grăbește? Se zvonește că se vrea eliminarea unor edituri și alegerea altora, chiar și străine. Nu ar fi nimic ieșit din comun dacă s-ar întâmpla așa, pentru că precedente există, cum este de exemplu în economie, care în procent de cca. 80% este în mâna străinilor. Se argumentează că se dorește ca elevii să nu mai aibă ghiozdanele (pardon, rucsacurile) pline de cărți și caiete. Foarte bine, dar acest lucru se poate realiza prin reducerea numărului de auxiliare și de caiete solicitate pentru fiecare materie. Pentru un elev de clasa I, două caiete ar fi suficiente. Este oare recomandat ca un elev de clasa I să stea ore în șir cu ochii ațintiți pe o tabletă sau laptop? Nu cauzează sănătății copilului mai mult decât cartea tipărită? Apoi, elevii vor fi obligați să-și cumpere manualul digital? Ce fac cei care încă învață la opaiț sau la lampa cu gaz din cauză că nu au energie electrică? Este interesant ce afirmă domnul ministru Remus Pricopie: „Noi gândim manuale care vor fi în ghiozdanele copiilor noștri în 2020”, dar există dotarea tehnică necesară în fiecare școală din țară? Se pot asigura astfel șanse egale de a învăța pentru toți copiii sau unii sunt mai egali decât alții? Ce se întâmplă cu elevii proveniți din familii defavorizate, care nu au posibilități materiale nici pentru a frecventa zilnic școala? Dar dacă elevii pierd tableta sau laptopul pe care este instalat manualul digital? Pot descrie cei care au luat decizia cum se va desfășura concret, la clasă, o lecție? Elevii vor sta cu ochii pe tabletă și profesorul, dacă nu cumva se dorește înlocuirea lui cu un calculator, va manevra un alt calculator sau va vorbi să se audă de unul singur? Cine-i va lua mâna elevului de clasa I să o dirijeze cum să facă fiecare literă, învățătoarea sau tableta? Sau poate copiii vor învăța să scrie numai cu ajutorul calculatorului? Înainte de a se lua această decizie s-a analizat și s-a experimentat care dintre discipline se pretează a fi predate și învățate după un manual digital? Știu acești „moderniști” cât înțelege, de exemplu la matematică, un elev căruia i s-a prezentat o lecție cu calculatorul în PowerPoint? Nimic, pentru că se uită la lecție ca la niște poze, mintea fiindu-i în altă parte. Sigur, orice salt tehnologic este receptat și influențează întreaga societate, inclusiv învăță­mântul, care trebuie să fie la curent cu ultimele realizări tehnologice, dar nu ar fi mai bine să „ne grăbim încet” și, așa cum spune înțelepciunea populară, „să nu punem carul înaintea boilor”? De mai mare actualitate ar fi să asigurăm tuturor elevilor acces la manualele clasice, pentru că poate cei aflați într-un turn de fildeș nu cunosc realitatea care arată că mulți elevi au renunțat la a-și mai procura manuale. Tot urgent ar fi să se asigure bani de navetă pentru ca fiecare elev să poată ajunge la școală, pentru că, așa cum spunea domnul ministru Remus Pricopie: „100.000 de elevi între 6 și 16 ani nu mai vin la școală”.
Poate ar fi cazul ca înainte de manualele digitale să se respecte legea și să se acorde învățământului 6% din PIB, deoarece pentru borduri, gondole, parcuri lângă pădure, terenuri în pantă, reabilitări termice prin care am împânzit țara de termopane și polistiren etc., care duc la îmbogățirea multora dintre cei care nu au studiat nici măcar după manualele clasice se găsesc bani. Știu cei care au luat această măsură că în școli, chiar din mediul urban și cu renume (de fapt, în multe cazuri a rămas doar renumele), nu mai sunt laboratoare de fizică, chimie, biologie sau cabinete de matematică? Experimentele la fizică, chimie, biologie, discipline cu pronunțat caracter experi­mental, se urmăresc prin poze, în cazul fericit în care acestea există, de pe internet, fără ca elevii să mai efectueze experiențe și astfel să înțeleagă mai bine fenomenele. Urmări, fuga majorității elevilor de științele exacte și rezultatele slabe la aceste discipline la examenul de BAC. Se pare că nimănui nu-i mai pasă de acest popor. Trăim în societatea egoismului individual, în care fiecare își vede de propriul interes și în care moralitatea a fost înlocuită cu goana după avantaje exclusiv mate­riale. Vom ajunge în situația paradoxală în care copiii din școli fără apă și canalizare vor avea manuale digitale.

Prof. Florea COSTACHE,
Liceul Teoretic Mihail Sadoveanu, București