Socialize

Facebook
Home » Actualitate » Ultima ora » „Fenomenul Brăila“, de la teoria conspirației la realitate

„Fenomenul Brăila“, de la teoria conspirației la realitate

Recent, ONG-ul „Human Catalyst“, specia­lizat în lupta pentru egalitatea de şanse în societate, a lansat în mediul on-line prima teorie a conspirației legată de examenele naționale, teorie botezată „Fenomenul Brăila“. Plecând de la un așa-zis studiu, intitulat pompos „IRSE: indicele de risc socio-educaţional 2015-2017, fundament pentru politici bazate pe date“, ONG-ul a publicat două grafice cu rezultatele obţinute de toate judeţele la Evaluarea Naţională, din interpretarea respectivelor grafice autorii trăgând concluzia că profesorii interzic elevilor slabi înscrierea la examenul final, pentru ca rata de promovare să fie cât mai mare. Astfel, rezultatele bune şi foarte bune obţinute de judeţul Brăila ar fi fost mistificate, profesorii fiind instruiți de către conducerea inspectoratului sau a unităţilor şcolare să lase corigenţi elevii slabi la învăţătură, pentru a nu se înscrie la Evaluarea Naţională sau la Bacalaureat, în vederea obținerii unor rezultate bune la nivel judeţean.

Oare prin aceeași metodă au fost obținute de către elevii și profesorii brăileni rezultatele constant bune la olimpiadele școlare? Totuși, dacă elevii rămaşi corigenţi ar fi ştiut de nota 5, de ce ar mai fi fost picați? Să înțelegem că „Human Catalyst“ consideră exigența o formă de discriminare, iar în anii terminali elevii nu mai trebuie lăsați corigenți, indiferent de cât de slab pregătiți sunt? În acest caz, premisa activiștilor oengiști este identică cu aceea de la care a plecat și doamna Andronescu în 2003, când a desființat școlile profesionale, și în 2009, când a inventat „ruta progresivă“, axată pe filosofia: „Toți la liceu, toți la facultate“, munca ajungând să fie văzută drept o activitate umilitoare, iar profesiile de instalator sau electrician putând fi practicate doar în Occident, în timp ce în România au ajuns să fie rezervate imigranților destoinici din Vietnam sau Filipine. În fine, dincolo de faptul că reprezentanții respectivei asociații nu au publicat studiul integral, aceștia au cerut utilizatorilor Facebook să le semnaleze dacă situații specifice „Fenomenului Brăila“ au apărut şi în alte judeţe. Altfel spus, întâi tragem concluzia, și abia după aceea căutăm date în sprijinul ei. Cum era de așteptat, scandalul a fost repede rostogolit în presa din toată ţara, iar „Human Catalyst“ a iniţiat o scrisoare deschisă adresată prim-ministrului Viorica Dăncilă, domnului Valentin Popa, ministrului educaţiei, domnului Liviu Pop, preşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Senatul României, precum şi altor câtorva preşedinţi de comisii pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale. În respectivul docu­ment, militanții „Human Catalyst“ au solicitat adoptarea urgentă a unor măsuri legale, pentru stoparea „Fenomenului Brăila“, denunțat ca un grav tip de excluziune practicat în şcolile din România. Scrisoarea deschisă a fost semnată de 95 de ONG-uri şi activişti pentru drepturile omului. Care să fie realitatea, în aceste condiții? Pe bună dreptate, domnul profesor Dan Gheorghiţă, inspector şcolar general adjunct al ISJ Brăila, arăta că: „Nu există nicio practică, niciun «fenomen»! Exclus aşa ceva! Niciun profesor nu îi impune unui elev să nu susţină examenul. La simularea naţională de anul acesta, organizată de Ministerul Educaţiei, Brăila s-a clasat între primele judeţe, iar la simulare pot participa toţi elevii înscrişi la începutul clasei a VIII-a, indiferent de notele pe care le au la acel moment. La simularea naţională din acest an, din totalul de 2.701 elevi înscrişi la începutul clasei a VIII-a s-au prezentat la testări 2.444 elevi. Din totalul de 2.444 elevi prezenţi, 1.744 elevi au luat note mai mari sau egale cu 5 la limba română, adică un procent de 71,35%. La matematică, procentul a fost de 42,18%. În afară de simularea naţională, Inspectoratul Şcolar organizează alte două simulări locale pe parcursul anului, tocmai pentru a veni în sprijinul elevilor. Se vorbeşte despre faptul că elevii cu CES din şcolile de masă nu sunt lăsaţi să intre în examen. Nici vorbă! În primul rând, aceşti copii cu CES susţin Evaluarea Naţională la cerere. … Unii dintre ei se înscriu direct la şcoala profesională şi nu au nevoie de acest examen. Apoi sunt copiii în risc de abandon şcolar, proveniţi din familii sărace, care nu se înscriu la testare pentru că părinţii nu au bani să îi trimită la liceu. Şi, bineînţeles, sunt copiii care nu promovează la una, două sau mai multe discipline şi, automat, nu pot susţine examenul, ei fiind repartizaţi la admiterea din toamnă pe locurile rămase libere. Mai există o perspectivă din care trebuie privită problema aceasta. La o şcoală din mediul rural, dacă la o clasă cu un număr de 20 de absolvenţi de clasa VIII-a, patru elevi sunt cu CES şi nu se înscriu la Evaluare, automat şcoala va avea o rată de elevi prezenţi de 80%. Dacă mai sunt şi corigenţi, procentul va fi şi mai mic. Un alt exemplu: la Surdila Greci, anul acesta sunt doi elevi în clasa a V-a. Când aceştia vor fi clasa a VIII-a, dacă amândoi vor dori să aleagă învăţământul profesional, şcoala nu va avea niciun reprezentat la Evaluarea Națională din acel an“. Trebuie amintit, în acest context, că participarea la examenele naționale nu este obligatorie, că elevii cu CES au libertatea de a alege dacă susţin sau nu Evaluarea Națională, că inspectoratele și ministerul nu au înregistrat reclamații ale părinților privind interzicerea de către profesori a înscrierii unor elevi la examene, că elevii care sunt admişi după susţinerea probelor practice la şcolile profesionale nu mai sunt interesaţi să susţină examenul final de clasa a VIII-a, că elevii corigenţi, ori care nu au situaţia şcolară încheiată, nu au dreptul să se înscrie la examen, că există abandon școlar, și nu de ieri-alaltăieri. Iată de ce, studiul în cauză este mistificator, el neluând în calcul foarte multe aspecte, precum numărul elevilor care au continuat studiile după cea de-a treia etapă de admitere. Da, există o discriminare a elevilor de etnie romă, dar ea este pozitivă, aceștia beneficiind de locuri speciale în toate liceele, şcolile profesionale şi în facultăţi. Nu în ultimul rând, să observăm că MEN asigură, în fiecare an şcolar, un număr de locuri în învăţământul liceal şi profesional cel puţin egal cu numărul de absolvenţi de gimnaziu. Astfel, fiecărui elev care a terminat clasa a VIII-a i se asigură posibilitatea continuării studiilor. În aceste condiții, unde este discriminarea?

După ce în anii trecuți examenele naționale au ajuns la tribunal, acum, ele par să fi devenit un câmp de bătălie pentru oengiștii progresiști, fiind fabricate teorii ale conspirației și declanșate scandaluri și campanii pentru modificarea legislației școlare, în acord cu agendele acestor asociații civice. Asistăm, astfel, la o adevărată politizare a eșecului școlar, prin virulente campanii „antidiscriminare“, prin jonglerii statistice și interpretări aiuritoare. Se pare că acești activiști ai corectitudinii politice, deși nu au învățat să facă un studiu sociologic demn de acest nume și nu știu să se joace cu SPSS-ul, deși nu par a avea habar de analize multivariate, factoriale și logliniare, de amestecul a două curbe Gauss și repartițiile bimodale (cu două „cocoașe“), au prins repede obiceiul corelațiilor de tot felul, dornici fiind de a-și etala cunoașterea profundă a realității, chiar dacă deseori corelațiile sunt folosite pentru artificii retorice și ca mijloace de persuasiune, în vederea demonstrării unor teze prefabricate. Este scandalos să vii cu un „extras din studiu“, să lansezi un „Semnal de alarmă: «Fenomenul Brăila» – o nouă formă de excluziune educaţională, practicată în şcolile din România“, să vii cu analize trunchiate și situații prezentate în mod tendențios, să nu oferi cifre concrete și dovezi prin care să-ți susţii teoria, și să ai pretenția să fii luat în serios și să modifici legislația după propriul chef și interes. Pentru a ne fi uimit cu adevărat, oengiștii corelațiilor demascatoare ar fi trebuit să introducă în analizele lor fenomene precum declinul demo­grafic, dezindustrializarea României, tendința de încălzire climatică, defrișările masive și înstrăinarea resurselor naturale, distrugerea patrimoniului istoric și pierderea identității de către noile generații, crizele regionale și globale. Ar fi fost foarte interesant de știut ce părere au atleții luptei împotriva discriminării despre raportul Eurostat, care arată că unul din cinci români (ceea ce reprezintă un procentaj de 19,7%) cu vârsta între 20 şi 64 de ani avea, în anul 2017, rezidenţa în alte state membre ale Uniunii Europene, ceea ce plasează România pe primul loc în UE după indicatorul privind mobilitatea forţei de muncă? O astfel de situație nu ar fi trebuit să-i îngrijoreze pe sensibilii militanți pentru egalitatea de șanse, mai ales când ne confruntăm cu o scădere demografică, o scădere a numărului absolvenților de gimnaziu și liceu, ca să nu mai vorbim de efectele perverse ale finanțării per elev și per student?

Își mai permite România să piardă în continuare specialiști și forță de muncă, iar cheltuielile de școlarizare să reprezinte o investiție făcută pentru dezvoltarea statelor occidentale bogate? De ce nu este scandalizată asociația „Human Catalyst“ de discriminarea Educației prin subfinanțare și prin modul de construire a bugetului? Și ce așteaptă activiștii pentru egalitatea de șanse de la acumulările cantitative de diplome (de bacalaureat, licențe universitare), cumva progres și salturi calitative, așa cum ne-a învățat Engels, care în Anti-Düring ne-a depănat basmul ideologic al transformării cantității într-o nouă calitate? Obsesia pentru procentele de promovabilitate și numărul de studenți înmatriculați nu cumva ne face să pierdem din vedere că sistemul de învățământ poate fi dezvoltat doar în paralel cu un proiect de dezvoltare, iar realitatea actuală a subdezvoltării economice nu are cum să asigure un sistem eficient? Abordarea unor astfel de probleme reale ale școlii și societății am fi vrut să vedem, nu probleme inventate de dragul propagandei și manipulării opiniei publice.

Teoria conspirației managerilor școlilor și a inspectoratelor, care ar impune un abandon artificial, forțat, înainte de examenele finale, pentru o rată de promovare ridicată, acuzațiile de „excluziune socială“, „rasism instituţionalizat“, „abuzuri“ în cazul elevilor romi și cu CES, este nefondată. Dacă rata abandonului școlar în rândul elevilor romi este marea problemă pentru „antirasiștii“ mioritici, poate că domniile lor ar trebui să-și tragă, totuși, basmalele ideologice de pe ochi și să observe că abandonul afectează, în primul rând, pe elevii români și din așa-zisul ținut secuiesc. Sugerăm activiștilor antidiscriminare să studieze și vina, deloc neglijabilă, a propriilor comunități în problema abandonului școlar al elevilor romi. De asemenea, respectivii domni ar putea să afle câți elevi români și câți elevi romi nu mai ajung să se prezinte la examene, și abia apoi să lanseze acuzații privind discriminarea și „rasismul instituțional“. Iar dacă vorbim de egalitatea de şanse în societatea actuală, apreciem că discriminarea există, dar ea afectează, în primul rând, pe elevii români din mediul rural, doar 1% din aceștia ajungând să urmeze o facultate. Din păcate, au trecut de mult timpurile când din lumea satelor se afirmau numeroși absolvenți ai învățământului superior și membri ai Academiei Române.

Dacă militanții antidiscriminare n-ar avea orbul găinilor, ar putea să vadă că subfinanţarea endemică, utopiile, ignorarea tradițiilor și bunelor practici proprii, instabilitatea legislativă și experimentele permanente, improvizațiile numite reforme, copierea unor forme inadecvate și ignorarea problemelor reale, aruncarea banilor publici pe fereastră, aplicarea a tot felul de fantezii visate noaptea, lipsite de orice fundament, reprezintă cauzele dezastrului actual. Avem astăzi un sistem de învăţământ croit şi ajustat de nenumărate ori, desele schimbări dând peste cap, an de an, milioane de elevi, profesori şi părinţi. Credem că nu discriminarea și rasismul instituțional, ci lipsa de viziune, de responsabilitate şi de voință de a rezolva problemele reale, au adus Educaţia în cădere liberă.

Prof. Constantin TOADER