Socialize

Facebook
Home » Didactica » Paideia » Flexibilizarea spațiului și a timpului pedagogic la nivelul sistemului și al procesului de învățământ

Flexibilizarea spațiului și a timpului pedagogic la nivelul sistemului și al procesului de învățământ

Sorin Cristea

Prof. univ. dr. Sorin Cristea

Flexibilizarea spațiului și a timpului pedagogic la nivelul sistemului și al procesului de învățământ constituie un scop general, strategic, dedus în urma analizei prospective a raporturilor dintre educație și natură. Este complementar cu celelalte scopuri generale strategice, angajate pe termen mediu și lung în: a) democratizarea sistemului și a procesului de învățământ (determinată de analiza prospectivă a raporturilor dintre educație și politică); b)  conducerea managerială a sistemului și a procesului de învățământ (determinată de analiza prospectivă a raporturilor dintre educație și economie); c) informatizarea sistemului și a procesului de învățământ (determinată de analiza prospectivă a raporturilor dintre educație și cultură); d) descentralizarea sistemului și a procesului de învățământ (determinată de analiza prospectivă a raporturilor dintre educație și comunitate).

Analiza prospectivă a raporturilor dintre educație și natură evidențiază necesitatea construirii unui scop pedagogic general, strategic, care să permită permanent și la diferite intervale de timp adaptarea sistemului și a procesului de învățământ la schimbările care apar la nivelul unor resurse și fenomene importante în viața școlii: a) creșterea/ descreșterea populației școlare; b) condiții climaterice favorabile/nefavorabile pentru desfășurarea activităților de instruire; c) implicarea/neimplicarea unor factori geografici și comunitari, teritoriali și locali în organizarea școlară (orientare școlară și profesională; consiliere în carieră; profilare, specializare; parteneriate școlare etc.).

Resursele și fenomenele evocate sunt concentrate la nivelul spațiului și al timpului pedagogic care asigură contextul în care se realizează educația/instruirea la scara întregului sistem și proces de învățământ. Sistemele tradiționale de învățământ au abordat, de regulă, spațiul și timpul pedagogic la nivel de resurse fixe, închise, rigide, definitive. Pedagogia modernă a inițiat organizarea unor structuri școlare flexibile, adaptabile la condiții geografice, psihosociale (economice, culturale etc.) și comunitare, locale și teritoriale, diferite, pe fondul respectării unor cerințe pedagogice generale. La acest nivel, chiar în pedagogia românească interbelică au fost elaborate teorii originale care au vizat „regionalismul” și „localismul” în educație (I.C. Petrescu, Stanciu Stoian) sau dezvoltarea unei „școli creative” pe fondul respectării și valorificării diferențelor psihosociale care există în plan comunitar între „copilul de țară” și „copilul de oraș” (Iosif I. Gabrea).

Sistemele moderne și postmoderne de învățământ au înregistrat astfel de fenomene contradictorii apărute la nivelul resurselor naturale, în special a celor demografice, în expan­siune imediat după 1950, în scădere dramatică în ultimele decenii ale secolului XX. În mod analogic, se impun adaptări în raport și de alte fenomene demografice (emigrație, imi­grație) sau climaterice (imposibilitatea desfășurării cursurilor școlare în anumite perioade ale semestrelor școlare, necesitatea reorganizării timpului școlar și a celui liber – vacanțe, minivacanțe etc., în funcție de situații noi, imprevizibile etc.).

Pe acest fond, flexibilizarea spațiului și a timpului pedagogic, disponibil ca resursă naturală fundamentală, devine un scop general, strategic, necesar pentru eficien­tizarea activităților de educație și instruire la scara întregului sistem și proces de învățământ în contexte deschise, previzibile, dar și imprevizibile.  Proiectarea unui astfel de scop general, strategic, implică posibilitatea realizării unor schimbări, adaptări, recondiționări ale calendarului școlar necesare pentru menținerea calității educației/instruirii în raport de situații speciale care apar la nivelul subsistemului social natural, îndeosebi în ceea ce  privește clima sau factorii demografici, dar și evoluțiile psihosociale dependente de factorii de dezvoltare geografică, teritorială și locală, cu efecte la nivelul deciziilor care vizează orientarea școlară și profesională și consilierea pentru carieră.

 Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA