Socialize

Facebook
Home » Noutati » Formarea managerilor școlari – resursă importantă în creșterea calității educației

Formarea managerilor școlari – resursă importantă în creșterea calității educației

Formarea managerilorImplementarea noului curriculum la ciclul primar, începând cu anul școlar 2013-2014, impune schimbări importante în organizarea, desfășurarea și conducerea lecțiilor, fără de care elementele noi ale acestui document nu au valoare. Inspectorii și managerii școlari pot influența pozitiv aceste schimbări și, în aceeași măsură, le pot stopa prin îndrumările pe care le dau cadrelor didactice, prin ceea ce cer de la acestea, prin criteriile pe care le folosesc. Din experiențele de până acum rezultă că de formarea acestor actori ai schimbărilor depinde în mare măsură implementarea noului în sistemul de învățământ.

Specialiștii de la Institutul de Științe ale Educației apreciază managerul școlar astfel: „Managerul este unul din factorii-cheie ai introducerii oricăror schimbări educaționale. Fără manageri compe­tenți, pregătiți, capabili să decidă rapid și eficient în cele mai variate condiții, reforma educațională va eșua. În contextul activității mana­geriale, definită ca arta de a face ca lucrurile să se realizeze în organizații prin intermediul celorlalți, managerul este cel care pro­cură, alocă și utilizează resurse fizice și umane pentru a atinge sco­puri” (Managementul educațional pentru instituțiile de învățământ, Institutul de Științe ale Educației, București, 2001).

Analiza dinamicii performanțelor școlare ale elevilor, înregistrate cu ocazia evaluărilor desfășurate până în prezent la ciclul primar și gimnazial, descoperă faptul că, după proiectarea conținuturilor pe competențe, nu s-au produs schimbări esențiale în rezultate. Acest aspect s-a produs pentru că nu s-au adus schimbări în organizarea și desfășurarea lecțiilor care să determine alte rezultate în învățare ale elevilor.

Ca atare, inspecția școlară și activitatea de îndrumare și control, efectuate de inspectorii și managerii școlari, va trebui să aibă în vedere noile abordări ale procesului de învățământ determinate de noul curriculum. În atare situație se impune și mai mult necesitatea formării inspectorilor și a managerilor școlari.

Una din problemele importante ale îndrumărilor efectuate de inspecția școlară și manageri este folosirea unor criterii pedagogice clare în evaluarea lecțiilor. În urma procesării unor chestionare, aplicate cu ani în urmă la cursurile de formare a directorilor și inspectorilor școlari, referitor la inspecția școlară și la asistențele la lecții, a reieșit că unii inspectori/directori nu urmăreau aceste criterii și evaluau după păreri personale, fără suport din științele educației. De asemenea, un astfel de procedeu nu crea condiții pentru compararea rezultatelor evaluărilor anterioare cu cele prezente și nu se putea aprecia cadrul didactic dacă era în progres sau în regres; în această situație se aprecia, cu mijloacele menționate, doar situația din ziua respectivă, nu evoluția sau involuția profesorilor și a elevilor.

Arta predarii

O altă problemă care trebuie lămurită în cadrul formărilor ulte­rioare ale managerilor școlari este proiectarea lecțiilor sau gândirea lor anterioară. În acest sens, s-au emis și se emit încă prea multe păreri care nu au un suport științific. Astfel, s-a neglijat faptul că proiectul didactic este un instrument de lucru al profesorilor și s-au impus o serie de modele complicate, care se îndepărtează de științele pedagogice, ceea ce a dus la renunțarea la învățarea în clasă, la aglomerarea lecțiilor cu o serie de cunoștințe în detrimentul formării de abilități, la o motivare insuficientă pentru învățare, la neglijarea explicării utilității celor învățate etc. În această situație, profesorul se află în centrul proceselor, nu elevul, ca principal beneficiar al actului didactic.

De asemenea, formarea inspectorilor și a managerilor școlari ar putea avea în vedere: organizarea timpului de lucru al profesorului și al elevilor într-o lecție, desfășurarea lecției în funcție de tipul cores­pun­zător, susținerea cunoștințelor predate de exemple potrivite, legate de realitățile vieții, valorificarea virtuților educative ale fiecărei discipline, formele prin care se schimbă atitudinea elevilor față de competențele urmărite etc.

Un loc important trebuie să-l ocupe activitățile integrate, folosirea cunoștințelor multi-, inter- sau transdisciplinare pentru rezolvarea unei sarcini didactice specifice. Acest aspect este important și pentru formarea elevilor, dar reprezintă și un exercițiu pentru a face față evaluărilor prevăzute de Legea educației naționale (evaluările de la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a, evaluarea națională de la clasa a VIII-a, eva­luările internaționale etc.).

Din variate motive, există încă mari dificultăți în integrarea tehnologiei informatice (IT) în procesul de predare/evaluare la clasă, peste care inspectorii și managerii școlari trec cu ușurință. În școlile din mediul rural, situația este și mai alarmantă, iar deficiențele se referă la următoarele: dezinteresul elevilor: 6%; computere depășite moral: 13%; insuficiente abilități ale elevilor: 14%; nu au avut suficientă formare: 18%; nu există conexiune internet corespunzătoare: 21%; lipsa aplicațiilor software: 36%; nu­­măr insuficient de computere: 37%. (Studiul relațiilor dintre curriculum, competențe, moti­vație, învățare și rezultate șco­lare, Centrul Național de Eva­luare și Examinare, Bucu­rești, Editura Didactică și Pedagogică, 2012). În vederea organizării unui proces didactic pentru toți copiii clasei, se simte nevoia for­mării celor care controlează și în­drumă cu privire la desfă­șurarea activităților dife­ren­țiate. În pre­zent, în unele clase, ele constau în împărțirea elevilor pe grupe de nivel pe tot parcursul anului și rezolvarea de sarcini diferen­țiate.

Există și procedee complet nepedagogice, în care elevii buni primesc sarcini mai grele și, dacă le rezolvă pe toate, obțin nota 10, iar ceilalți elevi primesc nota 7 dacă rezolvă toate sarcinile, pe motiv că sunt mai ușoare. S-a dovedit că elevii nu-și fac asemenea calcule și cei cu nota 7 rămân cu ideea că ei nu vor obține nota 10 niciodată și se consideră discriminați. Grupele constituite în cadrul activităților diferențiate nu au în vedere ierarhizarea elevilor, ci rezolvarea unor probleme care privesc învățarea într-o perioadă de timp mai scurtă.

Relațiile profesorului cu clasa de elevi au o importanță deosebită pentru obținerea de rezultate pozitive, de aceea îndrumarea și controlul efectuate de inspectorii de specialitate și managerii școlilor se axează și pe managementul clasei. În acest sens, formarea lor urmărește cunoașterea elevilor, organizarea lecțiilor în funcție de particularitățile de vârstă și individuale ale acestora, stabilirea unor relații deschise și nesistematizate cu elevii, gradul de solicitare a clasei în timpul lecției și prin temele pentru acasă. Tot de cunoașterea elevilor ține și descoperirea în fiecare a unor calități care-i fac diferiți de ceilalți. Aceste calități ar trebui valorificate mai întâi în vederea formării acestora, nu neapărat situarea imediată a elevului într-o anumită grupă/ierarhizare valorică.

O atenție deosebită se cere formării la elevi a sentimentului încrederii în sine, în forțele proprii, care uneori este mai important decât coeficientul de inteligență. De asemenea, profesorii ar trebui să facă elevii să simtă că aparțin clasei și că sunt importanți pentru ea, urmărindu-se schimbarea atitudinii față de școală și de învățare. Cei care exercită funcția de îndrumare și control pot urmări, dacă sunt bine formați, în ce măsură profesorii se preocupă să asigure autonomie elevilor, încât trecerea într-un alt nivel de formare și lucrul cu alți profesori să nu le creeze probleme mari de adaptare.

O altă problemă care ar ține de formarea inspectorilor și a managerilor școlii o reprezintă relațiile cu cei pe care-i îndrumă și-i controlează. Exercitarea funcției într-o atmosferă potrivită pentru o comunicare deschisă este benefică ambelor părți. Cei care fac asistențe la lecții află mai multe lucruri despre predarea disciplinei, despre rezultatele elevilor, despre relațiile cu familiile copiilor, iar ceilalți receptează concluziile evaluărilor, rămân deschiși pentru schimbare etc.

De asemenea, corectitudinea aprecierilor, baza lor științifică, tonul cu care sunt formulate influențează pozitiv profesorii și-i mobilizează pentru rezultate superioare cu elevii. În felul acesta, inspectorii și managerii școlari devin conștienți că ei conduc grupul respectiv de profesori pentru a obține rezultate, care în educație se măsoară prin rezultatele elevilor.

Formarea/dezvoltarea competențelor manageriale, cum sunt și cele de îndrumare și control din domeniul educațional, constituie un proces de formare specializată, realizată în instituțiilor de învățământ superior prin parcurgerea unor programe de formare inițială și continuă a managerilor la nivelul studiilor postuniversitare, masterale, doctorale etc. Dobândirea acestor competențe permite managerului să compatibilizeze interesele școlii la așteptările elevilor și ale cadrelor didactice, să motiveze, să comunice, să răspundă afectiv, să elimine rezistențele la schimbare, să stabilească un dialog real la nivelul comunității, să asigure calitatea și eficiența activității la nivelul unității școlare.

Prof. Vasile MUNTEANU,

Școala Gimnazială Nr. 1, sat Albești, Județul Vaslui