Socialize

Facebook
Home » Teorii si strategii » Paideia » Formele active și voluntare ale imaginației implicate în învățarea școlară

Formele active și voluntare ale imaginației implicate în învățarea școlară

Imaginația nu se produce în unul și același fel, ci are un număr mare de forme și niveluri, clasificate după diferite criterii (M. Zlate, 1999, p. 512). Dar în învățarea școlară sunt manifestate mai ales imaginația reproductivă, cea creatoare și visul de perspectivă.

Imaginația reproductivă constă în construirea în minte a imaginii obiectelor sau fenomenelor existente în realitate, dar care sunt la mare distanță sau au avut loc cu mulți ani în urmă și nu pot fi percepute direct. Imaginea care apare rezultă din datele experienței personale, dar poate fi foarte asemănătoare acelui obiect sau fenomen care nu a fost niciodată întâlnit. Procesul de construire a acestei imagini mentale se sprijină pe: a) indicații concrete (de exemplu, „este tot atât de înalt ca brazii din pădurile noastre“); b) pe schițe grafice (de exemplu, se schițează acel copac, dându‑i‑se doar alura generală); c) descrierile verbale care sunt folosite cel mai des (de exemplu, lecturile geografice la clasele gimnaziale). Această formă a imaginației este cu atât mai valoroasă cu cât imaginea obținută se apropie mai mult de realitate, așa că dacă se întâmplă ca persoana să ajungă să perceapă acel obiect care a fost mai întâi imaginat, să facă singur constatarea: „este exact cum mi l‑am imaginat“. Această formă a imaginației nu trebuie confundată cu memorarea și reactualizarea imaginilor. Ea este un proces constructiv (T. Crețu, 2002, p. 178). Este foarte importantă în prefigurarea relațiilor dintre datele și cerințele unei probleme, în înțelegerea unor fenomene din chimir, fizică, biologie, istorie, geografie etc. Această formă a imaginației susține lecturile noastre, întreține interesul și atenția asupra a ceea ce citim, pentru că sub influența cuvintelor se construiesc în minte situațiile, persoanele, obiectele despre care este vorba. Chiar păstrarea în memorie a unor cunoștințe poate fi ușurată de un desen ajutător construit de cel ce învață.

Imaginația creatoare. Este cea mai complexă și mai valoroasă formă de imaginație activă și voluntară. Ea este deosebită de cea reproductivă mai ales prin:

– Este orientată spre viitor, posibil, probabil și, de aceea, este în avangarda cunoașterii umane.

– Folosește un număr mare de procedee de prelucrare, pe care le aplică mereu, într‑un mod inedit și în succesiuni foarte variate, atingând astfel o combinatorică extrem de complexă.

– Este puternic stimulată și susținută de trăirile afective și de structurile motivaționale proprii unei persoane.

– Pentru desfășurarea ei sunt foarte importante anumite componente ale personalității, așa cum sunt atitudinile stabilizate legate de creativitate: interesul pentru nou, încrederea în capacitățile personale, trebuința de autorealizare, asumarea riscului, atracția spre necunoscut etc.

– Include în desfășurarea ei schimbările și transformările petrecute în inconștient și subconștient, sporindu‑și astfel șansa originalității.

– Produsele ei au fost proprietățile specifice imaginației: noutate și originalitate.

– Este componenta cea mai importantă a creativității și deschide drumuri noi cunoașterii umane.

Stimularea și dezvoltarea imaginației creatoare este o sarcină specială a școlii, care trebuie să asigure din timp capacități și disponibilități pentru formarea personalităților creatoare. Sunt multe activități școlare și extrașcolare menite să dezvolte imaginației și, deci, și creativitatea. Dar există și învățarea creativă în clasă, a cărei organizare este tot în sarcina profesorului. Aceasta are următoarele caracteristici: a) presupune solicitări creative; b) ambianța stimulativă în clasă, prin acordarea libertății elevilor de a găsi soluții diferite și noi; c) evaluarea specială a răspunsurilor creative; d) dirijare nerigidă și dublată de încurajarea căutării active a răspunsurilor; e) realizarea antrenării procedeelor imaginative etc. (P. Constantinescu, apud P. Popescu Neveanu și colab., 1987, p. 316‑317). Visul de perspectivă este o formă de imaginație activă și voluntară, care constă în proiectarea mentală a propriului drum de dezvoltare, pornind de la posibilitățile personale și de la condițiile și cerințele sociale. Această formă de imaginație este puternic implicată în formarea idealului de viață. Acesta din urmă este o componentă a personalității care orientează pe durate lungi de timp activitățile personale (P. Popescu Neveanu, 1978, p. 337). Solicitatea acestei forme de imaginație este mai accentuată la vârsta preadolescenței.

Prof. înv. primar și preșcolar Emilia NEAGU, Școala Gimnazială Nr. 1, Stoenești, județul Giurgiu (�ؚ��8