Socialize

Facebook
Home » Teorii si strategii » Paideia » Fundamentele curriculumului la nivel de „proiect educativ“ (II)

Fundamentele curriculumului la nivel de „proiect educativ“ (II)

Fundamentele generale ale curriculumului (abordat ca proiect pedagogic) sunt construite interdisciplinar, la nivel de fundamente  filologice (etimologice), istorice, filosofice, sociologice, psihologice, politice, aflate la baza construcției reformei sistemului de învățământ, a planului de învățământ, a programelor școlare etc. În articolul anterior am analizat fundamentele filologice  și istorice. În articolul prezent vom fixa fundamentele filosofice, sociologice, psihologice și politice.

Fundamentele filosofice ale curriculumului sunt angajate axiologic și epistemologic. În plan axiologic, susțin concepția generală despre proiectarea curriculară, afirmată în contextul unei epoci istorice determinate. În plan epistemologic, implică raportarea proiectului curricular al programelor școlare la matricea de bază a domeniului științific reflectat pedagogic, care concentrează conceptele fundamentale care definesc obiectul de studiu, normativitatea și metodologia de cercetare specifice.

Fundamentele sociologice ale curriculumului sunt angajate la nivelul funcției culturale a educației de formare-dezvoltare optimă a personalității educatului (elevului, studentului etc.) necesară la toate nivelurile sistemului și ale procesului de învățământ.

Realizarea acestei funcții obiective a educației implică angajarea subiectivă a proiectanților educației care construiesc obiectivele generale și specifice ale procesului de învățământ în raport de valorile culturii confirmate social-istoric la nivelul produselor superioare ale cunoașterii umane: arta, religia și filosofia; științele (logico-matematice, ale naturii, socio-umane) și tehnologia lor (științele aplicate). Ele stau la baza construirii ariilor curriculare și a disciplinelor de învățământ, integrate în cadrul planului de învățământ. La nivelul programelor școlare curriculare, valorile culturii (științifice, tehnologice, artistice, filosofice, religioase) asigură selectarea cunoștințelor de bază teoretice (concepte, legi, principii, formule, date esențiale), aplicate (deprinderi și priceperi necesare pentru rezolvarea de probleme și situații-problemă) și condiționale (atitudini față de cunoștințele teoretice și aplicative  care condiționează receptarea, asimilarea, interiorizarea și valorificarea lor optimă), proprii fiecărui domeniu reflectat pedagogic în raport de specificul treptei și al anului de învățământ și de vârsta psihologică și școlară a elevilor. Cele trei categorii de cunoștințe  sunt subordonate pedagogic competențelor generale și specifice, definite în cadrul programelor școlare în termeni de obiective psihologice, generale și specifice.

Fundamentele psihologice ale curriculumului  sunt angajate la nivelul teoriilor învățării, abordate ca potențiale modele pedagogice de proiectare a instruirii cu caracter prescriptiv și normativ (J.S. Bruner). În funcție de vârsta psihologică și școlară a elevilor, de specificul fiecărei trepte și discipline de învățământ, de stadiul anterior atins în instruire, în proiectarea curriculară pot fi valorificate două categorii de teorii psihologice bazate pe: a) condiționarea învățării la nivel de relație stimul-răspuns, eficientă în stadiile inițiale ale instruirii, vulnerabilă în măsura stabilizării sale în zona motivației externe; b) construirea învățării din perspectivă: psihologică, structuralist-genetică (Piaget), raportată la resursele cognitive determinate de particularitățile fiecărei vârste psihologice în cadrul unei relații în care dezvoltarea determină învățarea; b) socioculturală (Vîgotski, Bruner), raportată la resursele mediului socio-cultural care creează „un eșafodaj“ între adult (educator, tutore) și discipol (elev) eficient în instruire, în „zona proximei dezvoltări“ perfectibilă în cadrul unei relații în care învățarea anticipează dezvoltarea.

Fundamentele politice ale curriculumului sunt angajate la nivelul legii învățământului care oficializează finalitățile educației: scopurile generale ale sistemului de învățământ; obiectivele generale și specifice ale procesului de învățământ aflate la baza construcției planului de învățământ și a programelor școlare.

Prof. univ. dr. emerit Sorin CRISTEA