Socialize

Facebook
Home » Reforma » Radiografii » Funebre moșteniri transcendentale

Funebre moșteniri transcendentale

S-a întors mașina lumii! Constatarea a fost făcută mai demult, dar de valabilitatea ei, mai ales în zilele noastre, nu cred că se îndoiește cineva. Criza economică, seismele sociale și replicile acestora au bulversat un mecanism mondial cât de cât predictibil. Unii mai eficienți au depăși perioada cu pierderi minime. Ceilalți cum au știut? Datorii descoperite intempestiv împovărează națiuni pentru mai multe generații. În politică reapar atitudini și reacții, considerate imposibile, după cel de-al Doilea Război Mondial.

Din acest complex de eveniment România nu putea lipsi. Ba mai mult! Cu efortul unor guvernanți și cu acceptul cetățenilor am obținut un loc de neinvidiat. Suntem din nou în faza în care majoritatea știrilor negative au subiect „cu specific românesc”.

Între timp, românii au mai progresat în ale democrației și au reacționat. Cei considerați ineficienți au fost sancționați. Votul popular a adus la putere o altă majoritate de la care se așteaptă multe. Dificultatea momentului este conștientizată. Datoriile enorme, făcute fără nicio eficiență, trebuie plătite. Hățișul legislativ, construit cu obstinație și incompetență, este plin de capcane. Și totuși! Programul de guvernare trebuie transpus în practică. Încă un eșec ar fi catastrofal.

Cu toate acestea, am devenit prizonieri într-un soi de imobilism absurd. Avem impresia că nu se mișcă nimic sau, cu maximă indulgență, lucrurile evoluează extrem de lent. Finanțele nu s-au însănătoșit, siguranța cetățeanului este cvasiabsentă și nici educația nu o duce mai bine. La aproape doi ani de la schimbarea Puterii școlile funcționează după aceleași regulamente, cu aceleași structuri de conducere, în baza aceleiași legi (asumată prin șmecherii politicianiste)!

Prevederi absurde produc efecte, deși Opoziția din 2011 a declarat că modificarea legii va fi una din priorități după preluarea puterii!!! Exceptând câteva modificări de circumstanță, nu există încă limpezimea necesară unui management eficient. Pe lângă complicațiile generale, cărora trebuie să le facă față toți cetățenii, elevii, părinții acestora și cadrele didactice trebuie să depășească și hibele specifice sistemului.

Conducerea școlilor este asigurată de consilii de admini­strație, directori și directori adjuncți, care conlucrează cu consiliul profesoral, cu comitetul de părinți și cu autoritățile administrației publice locale. Nimic nou sub soare! Așa s-au întâmplat lucrurile în ultimele decenii. „Colaborarea cu autoritățile locale” este, de fapt, o formulă eufemistică pentru subordonare.

Nici structura, nici atribuțiile consiliului profesoral nu au fost reinventate. Acesta este format din totalitatea cadrelor didactice din unitatea școlară și se întrunește lunar sau ori de câte ori este nevoie, la solicitarea directorului sau la solicitarea a minimum o treime dintre membrii personalului didactic. Printre atribuții putem aminti: gestionează și asigură calitatea actului didactic, propune curriculumul la decizia școlii, alege cadrele didactice membre în consiliul de administrație etc.

În majoritatea cazurilor, lucrurile se înscriu în normalitate. Dar există excepții care nu pot fi neglijate. Metodologia mișcării personalului didactic, revizuită, adăugită și reinterpretată, produce efecte colaterale la acest nivel.

Repetatele concursuri de ocupare a posturilor, programate și după începerea anului școlar, transformă componența consiliului profesoral într-o variabilă aleatoare atât din punct de vedere numeric, cât și structural. Interpretări „originale” ale metodologiei fragmentează excesiv posturile. Ore care pot fi repartizate unui profesor titular sunt cuprinse în posturi constituite la nivelul mai multor școli din rațiuni greu de înțeles. În aceste condiții, există cadre didactice care predau într-o școală două, trei sau patru ore pe săptămână. Ele sunt încadrate pe o perioadă de un an.

Conform legii, sunt membri cu drepturi depline în consiliul profesoral. Participă la deciziile importante… aleg membrii consiliului de administrație! Votul lor contează la fel de mult cu cel al profesorilor care lucrează de mai mulți ani în școală. Chiar dacă există deosebiri evidente, ele nu produc efecte juridice. Cei nou veniți nu știu mai nimic despre școala în care au fost repartizați și nu au habar despre calitatea celorlalți membri. Vor vota o fișă de evaluare a activității care nu-i privește, din moment ce la mai puțin de o jumătate de normă nu primesc calificativ. Fac parte din două sau trei consilii profesorale… iar orarul școlii trebuie să țină cont de acest lucru. Pot fi aleși în consiliile de administrație în mai multe școli!

Cu toată considerația pentru cei competenți, care își doresc cu adevărat o carieră didactică, dar nu au reușit încă să se titularizeze, trebuie să vedem ce se întâmplă și cu profesorii titulari.

Ei nu pot emite pretenții. Pot fi însă făcuți responsabili de eșecuri, la care colegi vremelnic trecători prin școală au contribuit din plin. Directorul și/sau inspectoratul poate constata lipsa de profesionalism sau incompetența unor suplinitori, fără să aibă niciun mijloc de intervenție – pe parcursul anului școlar.

Și toate acestea se întâmplă când soluții extrem de simple sunt la îndemână. De ce nu se introduce un set de incompatibilități? De ce numirile nu se fac cu o perioadă de probă de 30 sau 90 de zile, dacă tot sunt organizate lunar concursuri? De mai trebuie să suportăm efecte absurde produse de o lege care are foarte puțin de-a face cu educația?

Ioan ARDELEANU