Odată cu întețirea examenelor (evaluare, bacalaureat, sesiune studențească, admitere), se manifestă foarte activ o piață efervescentă și încărcată a instrumentelor pentru furt la numitele examene. Sunt produse ale unei industrii prolifice, diversificate și aplicate, susținute de un comerț și de o promovare cu mijloace și în forme dintre cele mai percutante. Se găsește în plin avânt un comerț online (nu ar fi de mirare să aibă și variantă stradală, precum artificiile în preajma Crăciunului, sau variantă de tramvai, precum leucoplastul cu rivanol) cu fițuici, memoratoare, cărți, căști audio, pixuri, telefoane, cutiuță, portofel, probabil și altele. Sunt prezentate metodic, prin sublinierea performanțelor tehnice, autoritatea în domeniu a constructorilor, accesibilitatea prețurilor, facilitățile în funcție de diversele moduri de achiziționare.
Sigur că piața – în contextul de față, cea online – nu are cum să fie decât liberă. Reacția oamenilor cu scaun la cap – a candidaților la examene, a profesorilor și a părinților – este de dorit, de cultivat să fie de combatere și de refuz, adică să fie aceea care se manifestă și față de atâtea și atâtea alte produse, tratamente etc. puse la vânzare exact prin același mecanism: aparate și metode pentru modelare corporală și pentru performanțe tot corporale (localizate), rețete de slăbit, pastile, alimente și suplimente care se duc singure acolo unde te doare, credite care-ți umplu casa de mobilă, câștiguri hodoronc-tronc în mii și mii de euro și în excursii, tot felul de adaosuri la mașina personală care îți facilitează eludarea legislației auto… Enumerarea poate continua mult și bine, în sensul că asemenea lucruri și pretinse binefaceri vor fi etalate mereu. Datoria oamenilor – încă o dată spunând, a celor normali, care, în ciuda unor aparențe, sunt majoritari – este să reacționeze, cu atât mai mult cu cât este vorba despre domeniul educațional. Unii ar putea zice că un copiat ori un șoptit la o lucrare scrisă prin mijlocirea unui obiect cumpărat cine știe de unde nu are cum să bage pe cineva în spital sau în mormânt, așa cum poate s-o facă un tratament de slăbit procurat pe aceleași căi sau un anume dispozitiv montat la mașină. De fapt, a ignora comerțul cu instrumente și mijloace de furt la examene înseamnă a consimți la ilegalități și, mai departe, la atribuirea de responsabilități unor neinstruiți pentru acele responsabilități. Cum ar fi, de exemplu, să ajungi pe mâna unui medic trecător prin bacalaureat și apoi prin facultate cu fițuici și cu instrumente manevrate așa cum prevede modul de utilizare inclus în ofertă?
Aparatele și metodele în discuție este necesar să provoace reacție inclusiv – sau mai ales – din partea autorităților, pentru că sunt obiecte și mijloace proiectate, construite, declarate a servi la producerea unor ilegalități. De altfel, recomandările din oferte se referă exclusiv la acele însușiri ale respectivelor obiecte care acoperă ilegalitatea: fițuici de câțiva centimetri, cască de culoarea pielii, purtare fără să se vadă în ureche sau pe sub îmbrăcăminte. A rămâne indiferenți față de ceva recomandat exact prin „performanțele” posibilității de a face rău (a facilita trecerea unui examen fără a ști carte și meserie pentru așa ceva asta înseamnă) este sinonim cu a nu semnala observarea unui furt, a unei tranzacții de droguri, a unei agresiuni. Cum ar fi dacă pe vitrinele agențiilor bancare și pe lângă bancomate ar fi lipite anunțuri cu „clonez carduri” sau dacă pe la secțiile de poliție ar apărea anunțuri cu oferte de permise auto „garantate, fără efort”?! Ar fi lăsate? Nu ar porni cei în drept s-o facă pe urmele lor pentru depistarea și pedepsirea ofertanților? Exact aceleași întrebări și reacția corespunzătoare se cuvin și față de cei care vând mijloace și metode pentru a fura la examene, ca și față de cei care anunță pe ziduri de universități și de școli că vând lucrări gata făcute.
O reacție față de ceea ce se vinde ca ajutor pentru furt la examene este cu atât mai necesar să vină dinspre mediul școlii, cu cât este pur și simplu terfelită calitatea de profesor, din moment ce vânzarea unor fițuici este susținută de afirmația că „materialele au fost elaborate de către profesori de specialitate”. Evident, o asemenea „recomandare” poate fi la fel de neserioasă precum cele de pe alte produse de aceeași teapă, de felul „garantat de Institutul German al Calității…”, „consumatorii au votat”, „recunoscut internațional”, „produsul anului”, „acreditat de…” sau „Dr. … (și o semnătură, un portret)”, adică „recomandări” care prind la (să le zicem) naivi. În cazul de față, simpla punere drept garanție la o ilegalitate a categoriei profesorilor este de așteptat să genereze o reacție fermă, mult mai fermă decât cea din fața unei naivități adresate unor naivi. Din cauză că aberațiile, oricât de mari, tot găsesc pe cineva care să le creadă, este de reacționat prompt și de considerat drept jignitoare și „demascarea” în stil gazetă de perete (acum, site) a unui „profesor” cică dat în judecată pentru că a deranjat o rețea de telefonie cu aparatul lui de bruiat comunicare prin cască la examen. Cum ar veni, „așa vă trebuie dacă vă opuneți furtului la examen, profesorilor ce sunteți!”
Florin ANTONESCU