Socialize

Facebook
Home » Conexiuni » Cultura » George Șovu și Iuliu Rațiu

George Șovu și Iuliu Rațiu

Voi evoca împreună pe doi dintre cei mai dragi prieteni, scriitorii care s-au bucurat și se bucură de o meritată și neistovită popularitate în rândul copiilor și adolescenților încă de acum 40 de ani, un fel de frați siamezi, separați ca vârstă doar prin câteva luni. E vorba de George Șovu și de Iuliu Rațiu, alături de mine, amatorii de patru decenii ai secției de literatură pentru copii și tineret a Uniunii Scriitorilor, redactori și susținători ai presei pentru copii și tineret, nedespărțiți tovarăși de întâlniri cu cititorii, care au făcut scurtă la mână semnând mii de autografe prin toate colțurile țării.

Cu patru ani mai tineri decât mine, i-am considerat totdeauna contemporani, deși universitatea eu am făcut-o în ultimii ani ai domniei regelui Mihai, iar ei au parcurs-o în primii ani ai dictaturii comuniste, deci într-un climat politic, social, cultural, didactic diametral opus ca orizont moral și orientare ideologică. Dar cei șapte ani de acasă, patru ani de școală primară, opt ani și de liceu pe care i-am petrecut sub același cer au constituit o osatură solidă, pe care aluviunile comuniste n-au dislocat-o și nici acoperit-o.

Aș putea vorbi despre noi ca despre cei trei mușchetari inseparabili ai scrisului și școlii românești, legați alături de d’Artagnan-ul grupului, Mircea Sântimbreanu, prin aceeași nemărginită dragoste pentru copii și tineri, probată prin munți de dovezi și prin dăruirea totală unei lumi a sufletelor curate și nobile pe care nu am trădat-o niciodată.

Fiecare dintre cei doi amintiți ar merita nu numai o biografie romanțată, dar și o amplă și completă monografie a unei activități literare care depășește cantitativ și chiar calitativ pe a unor colegi de breaslă care s-au bucurat de o atenție mult mai generoasă din partea criticii și istoriei literare.

Desigur, România nu e Anglia, iar Șovu și Rațiu – proportion gardée – nu-s tot una cu doamna Rowling, care, în câțiva ani, din vânzarea popularelor romane pentru copii „Harry Potter” a devenit mai bogată decât regina Angliei, nu pentru marile virtuți literare ale cărții, ci prin marile virtuți ale culturii engleze și instituțiilor de popularizare și difuzare a cărții, care iubesc scriitorii și se mobilizează exemplar pentru a fi cunoscuți și apreciați nu numai în țara de baștină, ci și în toate colțurile lumii.

***

Profesor pasionat și dăruit, ziarist, cineast, George Șovu este totodată unul dintre cei mai productivi și mai talentați autori despre vârstele tinere.

„Responsabilitate etică, stil elaborat, cultivarea metaforei – sunt note distincte ale scrisului său…” Adolescența, de care se ocupă cele mai multe cărți ale lui George Șovu, apare, în toate acestea, „ca un teritoriu al neliniștii, al întrebărilor și semnificațiilor multiple, al speranțelor întru împlinirea celor mai cutezătoare gânduri!” Iată cum îl caracterizează Hristu Cândroveanu în Literatura română pentru copii (Editura Albatros, 1988, pp. 206-207).

George Șovu este cel mai remarcabil prozator contemporan al adolescenței.

Născut la 30 ianuarie 1931, într-o familie de țărani, dintr-un sat muscelean, după studii strălucite (a fost șeful promoției sale la Universitatea din Iași, absolvind cu media generală zece și cu Diplomă de merit), George Șovu a desfășurat muncă de profesor de limba și literatura română la licee de prestigiu din București: Colegiul Național Gheorghe Lazăr, Liceul Dante Alighieri (școală cu predare a multor discipline în limba italiană), Liceul Alexandru Ioan Cuza. A fost directorul Liceului Dante Alighieri, redactor și secretar de redacție la Agenția Română de Presă – Agerpres, iar timp de șaptesprezece ani (1974-1991) a îndeplinit funcția de șef al catedrei inspectorilor pentru limba și literatura română din capitala României. În toată această perioadă a făcut parte din Consiliul profesoral al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București, ca și din Biroul Consiliului de Conducere al Societății de Științe Filologice din România. Se numără printre fondatorii revistei Limba și literatura română (pentru elevi), în paginile căreia deține, de peste 25 de ani, rubrica intitulată Cronica revistelor școlare.

George Șovu a scris și a publicat studii de specialitate despre marii scriitori români, a elaborat programe de învățământ, manuale didactice, ca și numeroase alte cărți, în sprijinul elevilor și al profesorilor; a publicat peste o mie de articole, eseuri, reportaje în cele mai importante ziare și reviste din România, ca și din alte țări; a redactat și a prezentat, timp de 24 de ani, sute de emisiuni, cu subiectele cele mai diverse, pentru postul Național de Radio și pentru Televiziunea Română.

De peste 30 de ani face parte din rândul membrilor titulari ai Uniunii Scriitorilor din România, iar o vreme s-a aflat în conducerea Secției de literatură pentru copii și tineret a acestei Uniuni. Este, de asemenea, de mult timp membru titular al Uniunii Cineaștilor din România.

A publicat douăzeci și cinci de volume de literatură, cele mai multe fiind romane, consacrate, în general, vârstei adolescentine. Dintre acestea, menționăm: Cadența generației, Scrisori de acreditare, Jarul din palmă, Dragul nostru Alex…, Răspuns la post-restant, O vară de dor, Liliac alb în ianuarie, Dans în foișor, Furtună de mai, Fascinații, Tandrețe, Dimineața iubirii, Întâlnire-n oglindă, Declarație de dragoste (tradus și în limba engleză), Liceenii, Virginitate, Dragoste și moarte, Martor incomod, Misterele din vila părăsită.

Discursul epic, complex, arborescent, realizat cu o evidentă știință a narării și a combinării interesante a faptelor, colorat de lirism tonifiant, de infuzia poeziei autentice, ca și de numeroase încordări, sugestive pentru tensiunea din frământările firești ale vieții, acreditează, convingător, faptul că George Șovu este un prozator cu un timbru pregnant și o distinctă individualitate, excelând mai ales în dezvăluirea confruntării destinelor, fără a căuta nimic spectaculos și tocmai aici rezidă autenticitatea scrierilor sale. Analist fin al circumstanțelor intime, cunoscător chiar și al vibrațiilor de taină ale vieții adolescenților, acest autor sugerează, în aproape fiecare carte a sa, că fără iubire nu se poate trăi omenește, deplin, și că dragostea e vulnerabilă doar atunci când e aparentă, mimetică, însă când sentimentul e puternic și total, el devine un inepuizabil izvor de bucurie, proiectând în lumină sensul superior al existenței…

În cele două principale ipostaze, cea de profesor și cea de scriitor, indisolubil legate între ele, George Șovu ne apare ca un model și chiar ca un posibil simbol!…

El este și autorul scenariilor a cinci filme artistice de lung metraj, care s-au constituit într-un ciclu al liceenilor, înregistrând zeci de milioane de spectatori. Acestea sunt: Declarație de dragoste, Liceenii, Extemporal la dirigenție, Liceenii Rock’n roll și Liceenii în alertă… Cărțile sale, filmele, tot ceea ce a scris și a publicat, ca și întreaga sa activitate desfășurată în mijlocul tinerilor și al colegilor săi, profesorii, păstrează în orizontul sufletelor și al gândurilor noastre nu numai pe scriitorul înzestrat cu un talent viguros și cu o voce inconfundabilă, ci și pe profesorul și pe omul distins, elegant, extrem de sensibil, de generos și, totodată, de entuziast în fața binelui și a frumosului din viață, dar și îndurerat de confruntarea, otrăvitoare, cu răul și urâtul, care subminează până la ofilire puterile, dorințele și speranțele cinstite ale oamenilor-oameni!…

Îndrăgit și apreciat scriitor al copiilor și adolescenților, Iuliu Rațiu și-a păstrat intactă prospețimea sufletească și puterea de creație literară, căreia îi datorăm peste 25 de lucrări de proză și teatru închinate în exclusivitate vârstelor fragede, până în 2009, când ne-a părăsit.

Născut la 20 iulie 1930, la Târzii, județul Vaslui, el a urmat Liceul Gheorghe Șincai și apoi Facultatea de Pedagogie și Psihologie, ambele din București.

Încă de la 18 ani îndeplinește activități redacționale ori de conducător de reviste pentru copii, numărându-se împreună cu Mircea Sântimbreanu printre animatorii literari ai celor mai tinere condeie literare. Puțini știu că Iuliu Rațiu poate fi înscris după 1948 în cartea recordurilor în calitate de cel mai tânăr prozator acceptat în Uniunea Scriitorilor, fiind zeci de ani membru al consiliului de conducere al acesteia.

În lunga sa carieră literară, Iuliu Rațiu a semnat 25 de lucrări de proză și teatru, precum și scenariul unui lungmetraj pentru copii, premiat: „Temerarii de la scara 2”.

Dintre lucrările de proză, unele antologice, amintim: „O nemai­pomenită colivie” (1961), „Clasa în care nu se întâmpla nimic” (1968), „La revedere Făt-Frumos” (1969), „Ah, acești adolescenți” (1970) și cea mai cunoscută și mediatizată: „Planetă de adolescent”, care a obținut premiul ”Albatros” și al cărei erou, elevul Șerban Mitran, a intrat în galeria personajelor clasice.

Nu mai puțin prodigioasă este și activitatea sa de dramaturg, cuprinzând o lungă paletă de piese de teatru, dintre care semnalăm: „Neștiutul cerc al sărutului”, care a obținut în 1978 Premiul Uniunii Scriitorilor, și „Telefonul galben”, piesă care a fost încununată în 1999 cu Premiul Asociației Scriitorilor.

Marile calități atât ale prozei, cât și ale dramaturgiei lui Iuliu Rațiu sunt: cursivitatea și dinamismul acțiunii, excelenta cunoaștere a psihologiei vârstei, veridicitatea eroilor, naturalețea și fluența stilului, calități care îi asigură un loc de referință în literatura română de profil.

Recent, la Editura Pro Humanitate i s-a publicat o lucrare originală, unică în felul ei, „Praful de pe Cutia Pandorei”, consacrată eseisticii sau dezbaterilor adresate celei mai critice vârste, cu un larg spectru de teme morale, filosofice, culturale, a căror aplicare va face să se depună praful pe cutia Pandorei, din care, mitologic vorbind, ies și se răspândesc în lume toate relele posibile.

Cu toată decadența generală a literaturii naționale și marginalizarea dureroasă din ultima vreme a literaturii pentru copii și tineret, care au descurajat pe atâția condeieri ai vârstei luminoase și au împiedicat apariția la noi a unor capodopere actuale ale genului, parcă printr-o tacită solidaritate, cei doi amici au îmbogățit vitrinele din ce în ce mai sărace ale librăriilor prin lansarea unor lucrări primite cu același entuziasm ca acum 20-25 de ani.

George Șovu a dat, după 1990, noi romane care împlinesc atât de mediatizatul ciclu al „Liceenilor”, iar filmele inspirate din romanele sale au fost reluate cu un succes neașteptat la televiziune.

Iuliu Rațiu, pe lângă două-trei cărți inedite prin temă, a oferit în anul 2003 atât de anemicii noastre istoriografii literare o originală „Istorie a literaturii pentru copii și adolescenți”, a doua în ordine cronologică, după cea semnată de Cândroveanu. E o lucrare aproape de obiect și unanim considerată ca un util instrument de lucru.

Ambii au urmat admirabilul exemplu al lui Călinescu ori Arghezi, care, până în ultimele clipe ale vieții, n-au lăsat condeiul din mână, dăruind posterității lor literare ultimele picături de suflet și de dragoste pentru oameni.

Prof. dr. Tudor OPRIȘ