Socialize

Facebook
Home » Noutati » Ideile proaste nu mor niciodată

Ideile proaste nu mor niciodată

Ideile proaste nu mor niciodataCunoaștem cu toții aforismul foarte dur, dar la fel de real, care ne amintește că „ideile proaste nu mor niciodată”. Adevăr confirmat practic de faptul că Istoria Lumii e presărată cu numeroase idei bizare, decizii proaste sau erori fatale care au costat, costă și vor costa omenirea în tot trecutul, prezentul și viitorul ei.

Se zice că de la părinții umanității, Adam și Eva, ni s-ar trage totul. Ei sunt considerați de mulți drept idioții originari, deoarece au fost deschizătorii de drumuri, ei fiind cei care au luat prima decizie proastă din istoria omenirii. Decizie care i-a făcut răspunzători pentru toate necazurile care au urmat după ei. Deoarece păcatul originar, încercarea fructului oprit, a fost primul semn dat de Divinitate creației sale, omul, acela că prostia și greșelile costă și n-au cum să rămână neplătite.

Ei bine, în cazul de față pedeapsa dată a fost izgonirea din Paradis. ~n consecință? Păi, tot ce a urmat și urmează să se-ntâmple rău în lume.

E drept că unele dintre ideile și deciziile proaste sunt erori involuntare luate de oameni sclipitori, bine intenționați, care au lansat idei ce păreau inițial a fi geniale, dar care ulterior s-au dovedit a fi total greșite. Așa cum trebuie să recunoaștem că majoritatea lor sunt erori voluntare, care au în spate prostia pură și monumentală a celor care le-au lansat și le-au pus în practică. Decizii proaste care au costat vieți omenești, societăți sau generații și au distrus state, dinastii sau impresii.

Făcând o extrapolare a fenomenului în sens invers, de la general la particular, de la sistemul social la cel educativ, se poate observa prin analogie că cele două sisteme au puncte comune. Numai că în educație locul marilor idei și decizii proaste e luat de bâlbe, gafe și erori care au ca factor comun inadecvarea. Adică niște soluții care s-au potrivit ca „nuca-n perete”, ca „bâta în baltă” sau ca „musca din lapte”. Un fel de erori mai mici, dar care, fiind multe și mărunte, au produs disfuncții și dezechilibre în educație greu de controlat și mai ales de suportat de către elevii, părinții și dascălii cuprinși în sistem.

Așa că, trecând de la „întreg” la „parte”, de la complex la simplu, e cazul să uităm de titlu și să-l înlocuim cu un subtitlu adaptat sistemului și cred că cel mai potrivit ar fi: „INEXACTITUDINI”.

Numit așa după răspunsul sec dat de fostul ministru al Educației D. Funeriu, această maldicție și maledicție a educației, maleficul și maleficiul învățământului românesc, Comisiei de învățământ a Camerei Deputaților, care îi reproșa bâlbele din sistem. Prin răspunsul său, el însuși o bâlbă lingvistică, o fi contribuit la îmbogățirea lexicului limbii române, dar nu și la îmbunătățirea învățământului românesc.

E cel mai evident și convingător exemplu de bâlbă, gafă sau eroare literară și nu numai, repetabilă din păcate la mulți dintre cei 16 miniștri care au ocupat fotoliul lui Spiru Haret în ultimii 24 de ani.

E drept că într-o perioadă medie de conducere a sistemului de numai 18 luni e aproape imposibil ca fiecare dintre ei să facă ordine în dezordine, să dea cursivitate și să asigure credibilitatea lui. Și dacă separat n-au putut realiza un sistem stabil și eficient, au reușit împreună să facă din el unul haotic, confuz, brownian și anacronic. Un sistem care, aflat în nisipuri mișcătoare, fără busolă și hartă, a sfârșit prin a deveni unul instabil, ineficient și inechitabil. Un sistem neiubit de politicieni, urât de elevi, neagreat de părinți și părăsit de către propriii dascăli.

Din păcate, confirmarea și decontul acestei perioade sumbre și nefaste a sistemului s-a materializat prin dezastrul de la BAC-ul ultimilor ani. Care a parafat decredibilizarea învățământului preuniversitar și l-a bulversat pe cel universitar, rămas cu locuri de ocupat și cu diplome de completat.

Sigur că la acest „dezastru triumfal” și-au dat mâna și toți politicienii postdecembriști care „ori n-au vrut, ori n-au putut” să înțeleagă că educația e prioritate națională, dar mai ales cei

16 miniștri care, prin propuneri și soluții bizare, hazardate și halucinante prin inadecvare, au reușit să încropească o reformă de formă, dominată de sincretism și improvizație, bazată pe adevăruri eronate și erori adevărate.

O reformă din care dascălii, părinții și elevii n-ar putea spune că n-au înțeles nimic, dar nici c-au înțeles ceva. Situație care nu se poate imputa cuiva anume, dar nici nu-l poate exonera pe careva dintre ei. Pentru că, dacă fiecare „și-ar face singur un remember”, vorba domnului Vanghelie, ar constata și poate ar și recunoaște că nici deciziile luate n-au fost destul de exacte, dar nici atitudinile dumnealor față de sistem n-au fost tocmai adecvate.

Altfel spus, niște „inexactitudini” confirmate, fără voia lui și cu voia dumneavoastră, de domnul Funeriu.

 

Prof. Gicu BUTOI, Desa, Dolj

 P.S. „Inexactitudinile” se manifestă și la nivelul întregii mase profesionale și are aceleași urmări nefaste ca cele descrise mai sus. Americanii au constatat și au făcut public faptul că un dascăl slab aduce în cei 40 de ani de activitate la catedră o pierdere de

10 milioane de dolari economiei americane.

Temă pentru acasă: Să se afle care este prejudiciul adus țării de 1/3 din cei 300.000 de dascăli români care aparțin acestei categorii, proporția fiind confirmată de rezultatele la concursurile de titularizare din ultimii ani.

Răspuns: 1.000 de miliarde de dolari, cam cât PIB-ul României pe vreo câțiva ani buni.