Socialize

Facebook
Home » Actualitatea » Ultima ora » Imensa prăpastie dintre teoria reformei și realitatea Educației

Imensa prăpastie dintre teoria reformei și realitatea Educației

Teoria reformeiNu suntem prăpăstioși și nici nu intenționăm să lansăm semnale de alarmă cu iz apocaliptic, dar după rezultatele obținute și de această dată de către elevii noștri la recentele simulări ni se pare absolut justificată o atitudine de îngrijorare. După susținerea simulării pentru evaluarea națională, ministrul Educației, Remus Pricopie, se arăta foarte nemulțumit de rezultatele obținute de elevii de la clasa a VIII-a, spunând că subiectele, deși cu un grad de dificultate crescut comparativ cu cele de la simularea din 2013, „până la nota 9 se puteau rezolva ușor dacă elevii s-ar fi pregătit”. Iar după centralizarea rezultatelor la simularea de la Bac, secretarul de stat, Mihnea Costoiu, declara că rezultatele obținute de elevii claselor a XI-a și a XII-a sunt foarte slabe. Soluția care se conturează în spatele zidurilor din General Berthelot este însă cel puțin surprinzătoare: scăderea pe viitor a gradului de dificultate al subiectelor.

„Acesta este nivelul de pregătire  și de mobilizare al elevilor”

Din punct de vedere statistic, situația arată în felul următor: la limba română, prezența a fost de 95,4%; dintre aceștia, 119,9 elevi, reprezentând 66,9%, au obținut note peste 5. La matematică, prezența a fost de 95,2%, din care 54.465 de elevi, reprezentând 30,4%, au reușit să obțină mai mult de 5. Limba maternă: prezența a fost de 94,5%, din care 7.912 (76%!) au obținut peste 5. Dacă la limba română și la limba maternă mai bine de jumătate dintre elevii care s-au prezentat au obținut nota 5, la matematică lucrurile au stat cu totul altfel, procentul de promovabilitate indicând un nivel de pregătire foarte scăzut – 30,4%, acest lucru întâm­plându-se, repetăm, în condițiile în care subiectele pe care le-au avut elevii de rezolvat au fost concepute pentru un nivel mediu de cunoștințe. O ultimă informație menită să producă o îngrijorare reală se referă la procentul de promovabilitate din 2013, net superior față de cel de anul acesta: peste 70%. „Acesta este nivelul de pregătire și de mobi­li­zare al elevilor: foarte scăzut”, declara minis­trul Remus Pricopie după afișarea rezultatelor la simulările pentru evaluarea națională și prevestea sibilinic că nu se așteaptă la rezultate mai bune nici în vară.

În ceea ce privește simularea la bacalaureat, rezultatele obținute de elevii claselor a XI-a și a XII-a sunt și mai proaste. Astfel, procentul de promo­vabilitate la clasa a XII-a este de 49,74% fără proba de limba maternă, care, pusă la calcul, ridică pro­cen­tul de promovabilitate până la 54,95%.

Cele mai slabe rezultate au fost la proba obligatorie a profilului, matematică sau istorie. La clasa a XII-a, rata de promovabilitate a fost de 42,51%, la română a fost de 52,8%, iar la proba la alegere a profilului a fost de 53,92%. La clasa a XI-a rezultatele sunt mai slabe, însă nu se poate face o medie generală, pentru că elevii aceștia nu au susținut proba la alegere a profilului.

Aceasta este și opinia la nivelul Ministerului Educației Naționale, care este hotărât ca în perioada imediat următoare să ia măsuri pentru îmbunătățirea pregătirii elevilor.

„Evident că nu suntem mulțumiți de rezultatele elevilor la simulările examenelor națio­nale, atât la bacalaureat, cât și la evaluarea națională. În peri­oada următoare, inspectoratele școlare vor lua mă­suri prin care să încercăm să îmbunătățim pregă­tirea tinerilor, precum și o adaptare a subiectelor acolo unde este nevoie. Nu mă feresc să spun că rezul­tatele sunt nemulțumitoare. Lucrăm la acest subiect”, a declarat cu ocazia unei deplasări la Alba Iulia secretarul de stat în Ministerul Educației, Mihnea Costoiu. De fapt, singura măsură care se bănuiește că va fi luată este scăderea gradului de dificultate al subiectelor. Cel puțin asta se vorbește pe la colțuri.

Generația tabletelor, cu un pas în afara Galaxiei Gutenberg?

Rezultatele slabe ale elevilor nu mai reprezintă deja de ani buni o simplă întâmplare, un accident sau o eroare de calcul, ci o „surpriză” care se perpe­tuează fără ca nimeni să își propună cu adevărat să remedieze situația. Ce se întâmplă? Avem de-a face cu o proastă aplicare a reformelor educaționale la nivelul practicii din școală sau generațiile de elevi din ultimele două decenii sunt din ce în ce mai puțin interesate de studiu și mai puțin motivate să meargă la școală? La această întrebare răspunsul este previzibil: generația tabletelor, iphon-urilor și smartphon-urilor pare într-adevăr să fi părăsit Galaxia Guttenberg. Răspunsul la prima întrebare însă este mai nuanțat. Un sfert de secol de reforme ale educației efectuate cu mult cinism politic de 15 mi­niștri în nu mai puțin de 18 mandate au fost suficie­n­te pentru ca sistemul nostru de învățământ să fie astăzi mai șubred ca niciodată. În 1990, ne pre­zen­tam lumii, care desco­perea cu uimire că nu suntem nici pe departe un popor bana­nier, aveam un sistem educa­țional bine pus la punct, struc­turat pe mo­delul haretian, unul dintre cele mai solide și mai eficiente sisteme educaționale la nivel euro­pean. Din el în mo­mentul de față nu a mai rămas nimic. Pentru că cei care s-au ocupat de soarta învăță­mântului românesc s-au mulțumit să pri­vească peste gard în curtea vecinului, împrumu­tând de acolo pe nemestecate modele educaționale fără corespon­dent în specificul societății românești sau care în țările de origine s-au dovedit a fi falimen­tare.

Educația românească, un sistem paradoxal

România, țara unei democrații cât se poate de originale, este și țara multor paradoxuri. Câteva dintre cele mai spectaculoase s-au dezvoltat la nivelul sistemului educațional: în momentul de față, avem de două ori mai mulți copii supradotați decât media mondială și, anual, aproximativ 5.000 de elevi participă la olimpiade naționale, iar la cele internaționale România excelează la matematică, informatică, fizică, astrofizică, biochimie etc. Pe de altă parte, statisticile arată, fără excepție, că 6% din populația țării este analfabetă!

Într-o țară în care doar 43% dintre elevi iau exa­menul de bacalaureat, iar 40% dintre adolescenți citesc cu dificultate un text (rezultatele testărilor PISA) există încă elevi care fac performanță. În marile universități din lume, numele țării noastre este asociat cu cel al unor copii foarte buni la matematică și informatică. Acest paradox nu poate fi explicat decât într-un singur fel: geniile ni le dă Dumne­zeu, în ele lucrează materialul genetic, edu­ca­ția în masă o face școala, în cadrul unui sistem educațional neinspirat. În țările nordice, acolo unde funcționează sisteme educaționale perfor­man­te, finalitatea procesului educațional nu este crearea și susținerea performanței, ci educarea marii mase de tineri pentru societatea de mâine a statului respectiv.

Ce se întâmplă la noi? La noi, lucrurile stau pe dos. Se vorbește despre calitate, se deschid cabinete de performanță pentru tinerii noștri olimpici, se fac studii și cercetări de sociologie și pedagogie, se caută modele cât mai exotice sau perimate, undeva cât mai departe de noi și, drept rezultat, an de an, în ultimii 15-20 de ani, ne crucim în fața rezulta­telor proaste obținute de elevii noștri la bacalaureat și la evaluările naționale. Și la fel de uimiți suntem de fiecare dată când aflăm că locurile din coada clasamentelor la testările internaționale ne aparțin. Anual cucerim tot ce se poate cuceri în confrun­tările de înaltă ținută științifică din cadrul marilor olimpiade și concursuri internaționale mono sau pluridisciplinare, dar suntem țara cu cea mai ridi­cată rată de analfabetism funcțional din Europa, cu cea mai mare rată de abandon școlar la nivelul segmentului 14-18 ani. Poate cineva explica aceste paradoxuri?

Marcela GHEORGHIU