Socialize

Facebook
Home » Didactica » Paideia » Îmi place să fiu educatoare

Îmi place să fiu educatoare

Este o ocupaţie de suflet, care se face cu sufletul şi care te răsplăteşte… cu suflet.
Şi de ce nu mi-ar plăcea să fiu educatoare?
Am un serviciu într-un local cald, curat, luminos şi plăcut. Când intru în sala de grupă zeci de guriţe se aud strigând: a venit doamna Tatiana! Alţii, mai nerăbdători, lasă ceea ce aveau de făcut, se reped la mine, mă îmbrăţişează şi-mi spun: „Te iubesc, doamna Tatiana!” Rezişti la aşa ceva? Nu cred! Te topeşti pur şi simplu… Nu, nu e un roman ieftin de dragoste; este adevărat şi este unul din motivele pentru care îmi place să fiu educatoare.

Am planificat o temă nouă la dorinţa copiilor şi am descoperit că nu am destule materiale; am cumpărat vreo două cărţi, am selectat de pe internet imagini, le-am printat color, pe lângă vreo 40 de jetoane, ca să ajungă numeroasei grupe de copii, le-am înfoliat ca să fie mai rezistente şi evident că am cheltuit din chinuitul buzunar, dar nu-i nimic, pentru că îmi place interesul şi curiozitatea cu care sunt privită când apar în faţa grupei.

Activităţile din unitate sunt numeroase şi diverse, dar mai numeroase şi mai diverse sunt hârtiile care le însoţesc, mai nou numitele proceduri; multe hârtii inutile, dosare, bibliorafturi; procedura în caz de urgenţe, da, este necesară, restul… dar nu-i nimic, le-am făcut, nu-i aşa, pentru că ne place să lucrăm în învăţământ.

Întotdeauna am avut o relaţie de cooperare şi respect reciproc cu părinţii; în faţa unui „mulţumesc” sincer şi emoţionant din partea a generaţii de părinţi uiţi de nereguli, de probleme, de vizionarul din tine care ar vrea să schimbe totul şi te hrăneşti cu acest respect ca un zeu cu ambra sa şi te gândeşti că nu ai trăit degeaba, ai lăsat ceva în urma ta, oamenii nu te vor uita şi iată un alt motiv pentru care îmi place să fiu educatoare.

Arta predarii

Apoi, mai vine vremea de a nu deschide săptămâni la rând televizorul din cauza unui scandal mediatizat intens; te simţi umilit, târât în noroi şi te întrebi când va intra presa în câte o grădiniţă ca să filmeze viaţa de poveste pe care o duc copiii într-o unitate preşcolară şi când va arăta naţiunii cât munceşte o educatoare, de câtă răbdare are nevoie, către câţi copii trebuie să fie atentă şi câtor copii trebuie să le răspundă într-un moment, cum se descurcă singură în grupă cu copii atât de diferiţi ca inteligenţă şi comportament – dar acea zi nu vine şi cum nu ne ducem să ne lăudăm… Căci ce ai putea spune? Ar fi plictisitor şi nu am face rating. E eveniment faptul că te dăruieşti zilnic contribuind la educarea unei generaţii de aur cu o inteligenţă peste medie şi o energie devastatoare, care va avea puterea de a ne ridica din actualul cotidian? Nu, nu e important decât poate pentru noi, cele care iubim să fim educatoare.

A, uitam să menţionez că am absolvit şi Ştiinţele Educaţiei; sunt profesor pentru învăţământul preşcolar! Da, dar eu tot educatoare sunt şi nu am de gând să merg să practic ingineria sau avocatura – asta nu pentru că ei au dreptul să lucreze în învăţământ şi noi nu putem bate la uşi de fabrici sau cabinete de avocatură, ci pentru faptul evident că mie-mi place ceea ce fac.

Şi dacă tot au venit în învăţământ tinere superbe, la care mă uit cu jind şi cu invidie ascunsă, provocatoare de aduceri aminte ale unei tinereţi prea repede trecute, de ce să nu dea definitivatul după un singur an, gradele în alţi câţiva şi să fie perfecţionate gata? Noi cred că am fost mai grei de cap… generaţie veche…

Şi cu toate acestea, sunt optimistă, caut rezolvări, muncesc cu drag în fiecare zi şi cu încrederea că încă mai am puterea de a transmite copiilor dragostea şi respectul meu, cu fiecare gest, cu fiecare privire, cu fiecare gând cu care vin la dragul meu serviciu… căci, poate nu v-am spus, eu sunt educatoare şi-mi place mult ceea ce fac!

Şi nu, nu vreau să fiu educatoare după 60 de ani! Lăsaţi-mi dreptul şi libertatea de a ieşi la pensie cu respectul de sine şi demnitatea neştirbită; că la posibilităţile materiale pe care le voi avea după aceea nu vreau să mă gândesc…

Educ. Tatiana NICOLAU, Gura Humorului

 

Arta predarii