Socialize

Facebook
Home » Conexiuni » Cultura » In memoriam Istrate Is. Micescu, fiul celui mai strălucit avocat roman

In memoriam Istrate Is. Micescu, fiul celui mai strălucit avocat roman

La 14 februarie 2014 s-a stins din viaţă, după o lungă suferinţă, Istrate Is. Micescu, fiul marelui jurist român şi eminent profesor universitar Istrate Micescu – un om de drept ca nimeni altul, care a făcut din profesie o artă, îmbinând magistral erudiţia cu raţionamentul.

Istrate Is. Micescu a părăsit această lume la vârsta de 86 de ani, în aceeaşi zi şi lună în care se născuse, încheind, poate nu întâmplător, un ciclu al vieţii sau un destin, dacă ne gândim la faptul că, la rândul său, tatăl s-a născut şi s-a stins la aceeaşi dată – 22 mai. Suflet nobil, Istrate Is. Micescu a fost educat într-o familie în care justiţia şi arta s-au aflat întotdeauna la loc de cinste. Bunicul său, Nicolae N. Micescu, fusese profesor de ştiinţe naturale şi director al Liceului Sfinţii Petru şi Pavel, din Ploieşti, iar tatăl, Istrate Micescu, a fost considerat cel mai strălucit avocat român, inegalabil în erudiţie şi rigoare profesională, reprezentant suprem al oratoriei judiciare. El povestea că la conacul de la Miceşti – Argeş a trăit momente de linişte sufletească când tatăl său, mare iubitor de carte şi de frumos, citea din marii filosofi, recita versuri sau cânta la flaut. La seratele literare din „casa muzelor” erau nelipsiţi Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Lucian Blaga, Octavian Goga, Dinu Brătianu, Pamfil Şeicaru şi alte personalităţi ale vremii. Saloanele erau decorate cu trofee de vânătoare, statui ale zeităţilor antice şi tablouri de Eustaţiu Stoenescu, Nicolae Grigorescu şi Nicolae Dărăscu.

Un alt loc drag sufletului său a fost micul palat de lângă Cişmigiu. Bijuterie arhitecturală situată în zona istorică a Capitalei, vila ilustrului avocat Micescu găzduieşte, de mai bine de jumătate de veac, Biblioteca Pedagogică Naţională „I.C. Petrescu”, lăcaş al cărţilor, spaţiu al educaţiei, spiritualităţii şi schimbului de idei, unde de-a lungul timpului au păşit oameni de seamă ai vieţii culturale româneşti şi unde s-au format generaţii întregi de dascăli. Biblioteca personală, situată la parter, număra peste 30.000 de volume, iar în mijloc trona o statuie în mărime naturală a lui Mercur. Încăperea, care servea atât ca bibliotecă, cât şi ca birou şi loc de discuţii cu studenţii de la Drept, a devenit sala de documentare „Istrate Micescu”, unde multe spirite înalte şi-au dat întâlnire. În decembrie 2010, la aniversarea a 130 de ani de existenţă a Bibliotecii Pedagogice Naţionale, Istrate Is. Micescu a participat alături de Mihai Ghibu, ambii evocând momente inedite din viaţa şi cariera pedagogului Onisifor Ghibu şi ale justiţiarului Istrate Micescu.

Istrate Is. Micescu obişnuia să spună că este „proprietarul vremelnic” al vilei de lângă Cişmigiu. El a respectat dorinţa tatălui său ca această reşedinţă să aibă destinaţia de bibliotecă, aceasta fiindu-i întotdeauna un loc de alinare şi refugiu şi oferindu-i timp de reflecţie asupra vremelniciei vieţii şi a lucrurilor materiale.

Pentru Istrătel Micescu, cum îl cunoşteau apropiaţii, fiecare vizită la Biblioteca Pedagogică Naţională a constituit un prilej de bucurie, dar şi de rememorare a unor clipe de neuitat petrecute în vila de lângă Parcul Cişmigiu, uneori umbrită de verdeaţă, alteori acoperită de nea. Întâlnirea cu domnia sa a constituit un privilegiu pentru fiecare dintre noi. Ne vom aminti de un om mare la stat, cu o minte limpede, o extraordinară putere de discernământ şi o memorie de invidiat. Ne vom aminti mereu de zâmbetu-i blajin, de vorba-i aşezată, de politeţea şi modestia care-i caracterizează doar pe cei cu suflete alese. Din păcate, vremurile nu i-au permis să-şi exercite profesia pe care o îmbrăţişase tatăl său, fiind nevoit să practice diverse meserii pentru a supravieţui. Odată cu trecerea anilor, puterile au început să-l părăsească, dar mintea nu i-a fost nicicând afectată, trăind viaţa cu seninătate, dincolo de ambiţii şi invidii, şi încercând să se bucure din plin de fiecare moment de libertate.

Angajaţii Bibliotecii Pedagogice Naţionale „I.C. Petrescu” şi cei care l-au cunoscut îi vor păstra vie memoria. Fie ca sufletul său să se odihnească în pace!

Drd. Carmen Pesantez