Socialize

Facebook
Home » Institutii » Casa Corpului Didactic » Incluziunea socială a educabililor- context european (II)

Incluziunea socială a educabililor- context european (II)

 Casa Corpului Didactic Bucureşti, partener în cadrul proiectului Incluziunea socială a educabililor (SoIL)


Activitatea a fost completată de un triplet de speakeri, tinerii Lee, Rufalo şi Paul reprezentând persoane aparţinând grupurilor vulnerabile şi/sau cu nevoi speciale, ei acţionând pentru a crea evenimente prin care pot motiva acţiuni în zona incluziunii, de exemplu prin conferinţe şi spectacole pe care le organizează. Dar şi prin cercetări la nivelul instituţiilor responsabile de acţiuni pe grupuri dezavantajate din Marea Britanie, evidenţiind  aspecte care trebuie îmbunătăţite în multe dintre locurile pe care le-au vizitat.

Drept concluzie, este nevoie de multă implicare pentru că trăim într-o o lume a provocărilor, la care cei cu dizabilităţi au cu atât mai multă nevoie în a fi sprijiniţi pentru a îndepărta bariere.

Prezentarea specialistului-profe­sor John Galloway, care îşi desfăşoară activitatea în „cea mai săracă zonă a uneia dintre cele mai puternice şi bogate ţări“ – Marea Britanie, a fost axată pe utilitatea modernizării instrumentelor de învăţare, cu accent pe media şi IT, evidenţiind sprijinul noilor tehnologii pentru cei care au nevoi speciale prin furnizarea de soluţii icluzive atât pentru şcoală, cât şi pentru acasă (homeschooling). Astfel, profesorul punctează că atunci când vorbim de tehnologie vorbim despre instrumente care pot ajuta la îndepărtarea barierelor.

Pornind de la ceea ce se întâmpla acum 100 de ani – dictarea şi înregistrarea pe plăci de gramofon –, ajungem la instrumentele şi metodele din ziua de azi, mai ales cele care sprijină literaţia. De ase­menea, evoluţia tehnologiei ajută la îndepărtarea barierelor, ca exemplu de tehnologie cu utilitate evidentă fiind substitute ale vederii, implanturi cohleare, proteze pentru deficienţe motorii.

Cea mai mare schimbare este cea la nivelul comunicării – calculatoare, tablete, telefoane. Acestea sprijină nu numai comunicarea orală, ci şi scrisă. Aplicaţiile evoluează foarte rapid, existând deja programe care recunosc vocea şi traspun în text ceea ce vorbeşti.  Au apărut device-uri prin care poţi controla-comanda mediul înconjurător, indispensabile pentru persoane cu dizabilităţi.

Profesorul menţionează că un aspect la care trebuie să ne raportăm este ce oferă ca posibilitate de îmbună­tăţire a învăţării în cazurile cerinţelor speciale noile tehnologii.  Şi nu numai acestea, ci şi metode noi care implică participarea în reţele sociale, implicare de la distanţă, acces la cunoaştere, acces la informaţie etc.

Extrem de relevant este filmul prezentat în cadrul Conferinţei, care relevă drept concluzie că a utiliza tehnologia nu înseamnă a trişa, ci a fi în acord cu realitatea!

Este evidenţiată o serie de atitudini nepotrivite pentru o lume digitală:

  • tirania corectitudinii împotriva relevanţei (vizând aici ca exemplu scrierea corectă faţă de profunzia mesajului – formă/fond: Shakespeare îşi scria numele în patru moduri, toate se pronunţă la fel… deci…).
  • barierele digitale de tipul: accesul la…, abilităţi şi cunoştinţe despre…, încredere în…, statusul educabilului…
  • aşteptări nerealiste privind lumea digitală: panaceu?
  • nevoile sistemice înaintea nevoilor personale (nu te las să ai acces la conţinuturile clasei a 6-a dacă nu le-ai acumulat pe cele de a 5-a).

Aspectul pozitiv evidenţiat de speaker: este, clar, o schimbare la nivelul interesului guvernanţilor în investiţia în tehnologie didactică în ultimul timp.

Metodele capito şi Easy Reading sunt utilizate de atempo pentru tinerii care urmează cursuri de calificare prin intermediul organizaţiei şi prezentate de către Sonja Giesberg şi Karl Baeck, în calitate de experţi. Ca la fiecare conferinţă organizată, experţii au prezentat aceste metode şi, pe grupuri de lucru, au şi realizat activităţi care au pus participanţii în context de utilizatori efectivi.

Metodele SoIL au fost completate cu prezentarea Multi­media Advocacy (MA), realizată de reprezentanţii Univer­si­tăţii East London,  Andy Minnion şi Ajay Choksi.

Obiectivul prezentării a fost acela de a evidenţia oportunităţile, dar şi ameninţările pe care le implică utilizarea de indentitate prin diferite medii, inclusiv cele on-line. Astfel, se evidenţiază faptul că prin imagini putem îmbunătăţi sau putem aduce prejudicii unui om, mai ales atunci când el aparţine unor grupuri vulnerabile.

Nu numai prin cuvinte, ci şi prin imagini, profilul unei persoane poate fi afectat, chiar dacă imaginile şi textele exprimă realitatea. Mediile on-line au şi un puternic factor manipulator, deci mare atenţie: contează contextul, textul care le însoţeşte, privitorul… MA este despre comunicare şi dialog şi despre un alt fel de învăţare. Cuvintele şi imaginile sunt instrumente prin care ne definim.

About me este prezentată ca aplicaţie RIX Wiki prin care se pot construi prezentări ale unor hobby-uri sau alte activităţi; în acest fel poţi crea o colecţie de activităţi care pot contribui la creşterea stimei de sine. Exemplul dat a fost cel de participare la un maraton cu scopul strângerii de fonduri pentru o anumită cauză. Prin imagini, muzică, text, dar mai ales prin participare şi implicare poţi dovedi că eşti util ţie şi celorlalţi.

Am ţinut să consemnăm una dintre concluzii, în limba în care a fost spusă: Process as well as product!

Trebuie să (ne/îi) învăţăm despre propriile abilităţi, că există posibilităţi de sprijin, că un om cu vulnerabilităţi poate găsi resurse în el însuşi, că are drepturi. Fiecare dintre noi trebuie să avem înţelegerea asupra diferenţelor, neconformităţilor.

Imaginile fac parte din viaţa personală, socială, publică. Pornind de la „selfie“, se iniţiază o discuţie legată de plăcerea de a imortaliza momente. Imaginea, selfie-ul reprezintă un nou mod de a avea o carte de vizită (digitală). Folosim imaginile pentru a sărbători, pentru a ne crea un profil, pentru a împărtăşi.

O învăţare prin social media este aceea care permite fiecăruia să fie angajat prin social media, pentru a dezvolta jurnale prin care să se memoreze experienţe pozitive, utile, care sprijină individul în momente dificile. Învăţarea în acest sens este a înţelege valoarea şi puterea unei fotografii a ta sau despre tine. Este despre proces, nu despre rezultat. Contează că îţi produce plăcere, că este un mediu prietenos şi pozitiv pe care ţi-l asiguri. În acelaşi timp, vei încerca să îmbunătăţeşti produsele, deci o învăţare aplicată.

Un exemplu este crearea unui portofoliu de imagini prin care te defineşti. A alege fotografia, a o pune într-un ansamblu coerent implică şi învăţare. Prin imagini poţi exprima tot ce doreşti, inclusiv drepturile pe care le ai: la expresie, la fericire, la prietenie, la muncă, de a petrece timpul în locuri publice în relaţie cu alţii. Toate astea produc celui care este pus să creeze un astfel de portofoliu o altfel de învăţare. Provoacă întrebări referitor la ceea ce este mai important pentru el şi în relaţie cu ceilalţi.

MARGRET RASFELD – Şcolile în mişcare

Unul dintre speakerii care vorbeşte atât din perspectiva de inovator, cât şi de utlizator de metode este Margret Rasfeld, iniţiatorul unora dintre metodele SoIL. Astfel, este descrisă experienţa de director de şcoală, o şcoală incluzivă, care lucrează pe grupuri mixte, având la bază şcolile Montessori. Educaţia din şcoală este organizată ca un ansamblu de mai multe „şcoli“ într-un acelaşi loc.

Câteva dintre punctele esenţiale ale intervenţiei sale s-au concentrat pe următoarele aspecte:

la nivel de relaţie profesor-elev: un profesor care aleargă dintr-o clasă în alta având într-o singură zi contact cu peste 100 de elevi este în imposibilitatea de a se adresa individualizat elevilor săi.

metodele de tip learning office: faptul că elevul este responsabilizat fiind răspunzător de alegerea la înce­putul zilei asupra unui domeniu de studiu pe care-l alege pentru toată ziua.

într-un astfel de spaţiu de în­vă­ţare ai dreptul apoi de a alege calea de a-ţi îmbunătăţi învăţarea, îţi stabileşti propriile obiective ale învăţării, alegând din materialele pre­gă­tite în spaţiul de învăţare. Profesorul nu mai este furnizor de informaţie şi de explicaţie, se creează contexte de peer to peer learning, aceasta fiind o metodă la fel de bună de transfer.

Caracteristici ale şcolilor care aplică metode inovative:

  • birourile de învăţare sunt spaţii cu personalitate, adaptate după nevoi, cu mobilier şi alte dotări care să dezvolte un mediu prietenos.
  • elevii decid când să participe la evaluare. Nu există presiune asupra acestei părţi a procesului educaţional. Evaluarea nu este obligatorie scrisă. De exemplu, la matematică pot crea un joc logic. Se dau note doar în anul 3, în rest feedback-ul este cel pe care se axează evaluarea.
  • orice elev are un personal book, unde pe parcursul anului el poate înregistra ce face, impresii, reflecţii asupra cum a lucrat, cum s-a implicat. Elevii sunt responsabilizaţi cu privire la propria învăţare în acest fel, fără presiuni din afară.
  • fiecare profesor are 30 de elevi în consiliere. Fiecare alev are un singur astfel de consilier. Accesul la consiliere este, de asemenea, la alegerea elevului (când, unde).
  • cuvântul-cheie al organizării este libertatea alegerii.
  • sistemul este completat cu ore de proiect şi ore clasice. 30% din procesul de învăţare este un proces care este conectat cu realitatea, desfăşurat în afara clădirii.
  • schimbarea a pornit de la pro­priile ore, ca profesor, apoi, ca director, Margret a continuat viziunea la nivelul strategiilor educaţionale ale şcolii.
  • în şcoala sa nu există absenţe. Elevi nu vor să lipsească. Şcoala este atractivă mai ales datorită birourilor de învăţare.
  • viziunea este de a învăţa des­pre responsabilitate, despre implicare, nu despre anumite materii şi discipline.
  • axarea învăţării pe competenţă, care prinde contur când determină acţiune. Valorile sunt extrem de importante. Efectul burn out la elevi este evitat. Problemele sistemului sunt generate de inducerea unei competiţii nepotrivite, nerealiste.
  • focusarea pe propriul potenţial, nu pe nereuşite.
  • conferinţa 1992 care a setat Agenda 21 – şcolile trebuie să se schimbe la acelaşi nivel ca şi societatea. Principiile dezvoltării sustenabile. Potenţialul uman este cel care va asigura şi împlinirea potenţialului tehnic.

În raport cu şcolile în mişcare (School on the Move), 80% din timp este al acţiunii elevului pentru o învăţare efectivă. Nu e vorba neapărat de metodă, ci de schimbarea mentalităţii. Complexitatea şi creati­vitatea sunt implicate în dezvoltarea de proiecte care implică spaţii şi medii externe, apoi proiectele sunt prezentate public. Fiecare elev are un tutor/mentor/antrenor personal. Profesor este suportul care  sprijină elevul să identifice soluţia potrivită. În fiecare săptămână există un spectacol pe care trebuie să-l pregătească un grup cu scop de a facilita detensionarea, socializarea.

Copiii au nevoie de modele – oameni care să fie purtători de mesaje, oameni care au viziune şi sunt motivaţionale. De aceea şcoala facilitează unor personalităţi vizite în şcoală. Modelele nu sunt doar adulţi, ci şi alţi copii care au avut iniţiative şi au reuşit să determine anumite acţiuni la cei din jur.

Responsabilitatea este principala valoare care trebuie educată, adusă la stadiul de comportament. Există aşa-numitele proiecte ale responsabilităţii, la orice nivel de educație şi implicând acţiuni diversificate – sprijin pentru colegi mai tineri, mediu, persoane vârstnice, migranţi…

Concluzii:

  • din ce în ce mai mulţi actanţi înţeleg că sistemul educaţional prezent are la bază o construcţie vetustă, dar nu au viziunea schimbării;
  • la schimbare participă inclusiv educabilul;
  • există sesiuni în care elevii învaţă profesorii, elevii sunt speakeri la întruniri de sute de oameni;
  • există zone din Germania în care inclusiv autorităţile încurajează schimbarea.

Gabriel Vrînceanu,
Ana Elisabeta Naghi,
membri ai Echipei de Proiect SoIL, România