Socialize

Facebook
Home » Didactica » Paideia » Informatizarea educației

Informatizarea educației

Sorin Cristea

Prof. univ. dr. Sorin Cristea

Informatizarea educației constituie un scop general al sistemelor (post)moderne de învățământ, complementar cu cele care vizează democratizarea și conducerea managerială, angajate strategic în valorificarea resurselor pedago­gice, din perspectivă predominant politică/civică și economică.

Un astfel de scop general este concentrat strategic asupra realizării procesului de informatizare a educației, în plan conceptual, nu doar tehnologic. Este proiectat pedagogic în urma analizei raporturilor prospective, existente sau potențiale, dintre valorile sistemului social cultural și cerințele de dezvoltare a sistemelor (post)moderne de învățământ.

Evoluțiile înregistrate la scara sistemului social cultural sunt marcate de fenomenul globalizării informației la nivel de: a) elaborare, procesare și difuzare a valorilor cunoașterii; b) preluare a unor modele existențiale afirmate universal, prin diferențiere, dar și prin complementaritate.

Cerințele de dezvoltare ale sistemelor (post)moderne de învățământ sunt determinate de evoluțiile culturii societății informaționale, caracterizate printr-un proces cumulativ de globalizare și de universalizare a produselor cunoașterii (științifice, tehnologice, artistice, etc.) și a unor modele existențiale, legitimate pe diferite circuite macrocomunitare, susținute economic și politic, care generează șanse, dar și riscuri pedagogice vizibile și invizibile.

Ca scop general, angajat macrostructural, informatizarea educației are o dublă dimensiune: a) socială, reflectată la nivelul construcției sistemelor (post)moderne de învățământ; b) psihologică, implicată în valorificarea noilor tehnologii în proiectarea și realizarea procesului de învățământ. Sinteza pedagogică a celor două dimensiuni răspunde cerințelor paradigmei curriculumului, afirmate în contextul culturii societății postindustriale, postmoderne, bazată pe cunoaștere. Aceasta impune un anumit model de construcție a sistemului de învățământ și de proiectare a instruirii în cadrul procesului de învățământ.

Un exemplu istoric, de dată mai recentă, este marcat prin „Procesul de la Bologna”, angajat, la nivel de politică a educației, în afirmarea unei noi structuri de organizare a învățământului superior, universitar, care să asigure compatibilitatea studiilor în spațiul european. La nivelul învățământului școlar, modelul promovat, încă din anii 1960, a dobândit deja un caracter universal prin afirmarea unei noi structuri de organizare, care pune accent pe prelungirea duratei „școlii generale, de bază” până la vârsta de 16 ani, ca premisă a democratizării educației – prin egalizarea șanselor de reușită ale tuturor elevilor între clasele I-IX(X) – și a valorificării manageriale a tuturor resurselor peda­gogice (informaționale, umane, didactico-materiale, financiare).

Direcția strategică principală, promovată prin scopul general al sistemului de învățământ, care vizează informatizarea educației, este relevantă la nivelul inovațiilor pedagogice anticipate prospectiv în activitatea de proiectare a activității de instruire în cadrul procesului de învățământ. Această direcție strategică principală valorifică ceea ce este esențial la nivelul informatizării în plan conceptual, profund, nu doar tehnologic, exterior.

Avem în vedere două procese complementare, caracte­ristice informatizării ca model cultural global, universal, reflectate specific la nivel pedagogic: a) selectarea informațiilor esențiale în contextul „exploziei informaționale”; b) plasarea acestor informații esențiale în rețele care să permită ordonarea și dezvoltarea lor permanentă în contexte deschise, relaționale, complexe, sinergice.

În concluzie, scopul strategic al informatizării educației nu se reduce la utilizarea noilor tehnologii, care, în lipsa unei medieri pedagogice, pot genera chiar „efecte perverse”, înregistrate în ultimii ani prin apariția „profesorului-laptop”. Miza pedagogică superioară este cea a proiectării curriculare a planului de învățământ, a programelor și a manualelor școlare/ universitare, a fiecărei lecții, a fiecărui curs universitar, în funcție de cele două procese caracteristice informatizării: a) selectarea informației esențiale; b) plasarea și valorificarea sa permanentă în rețea.

Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA