Socialize

Facebook
Home » Actualitate » Ultima ora » Instabilitatea mangerială, discontinuitatea în politicile educaționale, „normalitate“ a școlii românești!

Instabilitatea mangerială, discontinuitatea în politicile educaționale, „normalitate“ a școlii românești!

În pragul remanierii guvernamentale de toamnă, ministrul educației, Valentin Popa, a demisionat subit din funcție. S-a petrecut săptămâna trecută și, conform propriilor sale afirmații, a luat decizia în urma unei discuții pe care a purtat-o cu Liviu Dragnea, liderul PSD. Gestul lui Valentin Popa, de a face un pas în spate, vine la doar o zi după ce  preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat, în Parlamentul României, că protocolul de colaborare cu PSD este în vigoare, dar formaţiunea maghiară nu va mișca un deget până când Guvernul Vioricăi Dăncilă nu va rezolva problema ordonanţei simple privind predarea limbii române. La întrebarea dacă mai există protocolul PSD-UDMR și dacă acesta ar trebui reînnoit,  Hunor a declarat că nu e vorba de o reînnoire, UDMR a semnat acest protocol pentru o perioadă de patru ani, și că, dacă nu-l întrerupe cineva, documentul rămâne în vigoare. „Am spus că până nu se rezolvă problema aceea din ordonanţa simplă din august, acel articol privind predarea limbii şi literaturii române în şcoala generală în clasele primare, nu putem să deschidem niciun alt subiect (…) Sper că în această săptămână se va rezolva şi atunci, sigur, putem lua priorităţile legislative, şi ale lor, şi ale noastre, le putem discuta. Până atunci, nu. Nu există acest subiect până când nu se va rezolva acea problemă“, a menţionat preşedintele UDMR.

Mai mult, preşedintele UDMR i-a reproșat fostului ministru al educației că nu a spus coaliţiei despre ordonanţa simplă privind predarea limbii române în şcolile cu predare în limba minorităţilor și că are asigurări de la Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu că „problema va fi rezolvată“.

„Ne-am întâlnit şi am vorbit de când a început sesiunea parlamentară despre un singur subiect. Despre acel articol care a fost introdus de ministrul educaţiei în ordonanţa simplă din august privind educaţia şi legea educaţiei şi care prevede predarea limbii şi literaturii române într-un mod neprofesionist. 55.000 de copii sunt afectaţi. Noi am cerut anularea acestui articol printr-o OUG“. Potrivit Mediafax, în opinia lui Hunor, urgenţa s-ar motiva prin faptul că a început anul şcolar şi este haos (!). „Ministrul nu a comunicat cu PSD sau cu coaliţia, fiindcă şi ei au fost surprinşi, nu numai preşedintele PSD, dar şi alţi parlamentari care au venit şi ne-au întrebat, dar care e problema, că noi nu ştiam că există o astfel de problemă, de unde a apărut? Sigur, e procedură simplă care necesită câteva zile, dar trebuie rezolvată. Până când nu se va rezolva această problemă, noi nu vom deschide alte teme“, a spus, săptămâna trecută, în parlament, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor.

Întrebat dacă liderul PSD i-a promis că va anula acest articol din ordonanţa simplă emisă de ministrul educaţiei, potrivit agenției de presă citate, Kelemen Hunor a spus: „Nu, el nu poate anula. Poate anula guvernul. Bineînţeles că eu când vorbesc, vorbesc cu preşedinţii coaliţiei. Am vorbit cu Liviu Dragnea şi am vorbit cu Călin Popescu Tăriceanu despre acest subiect. Deci cunosc amândoi acest subiect şi au zis că se va rezolva. Punct“, a încheiat Kelemen Hunor.

Reacția lui Valentin Popa a fost însă cel puțin la fel de fermă. Acesta a spus că limba română şi România nu sunt de negociat şi că toţi copiii din România trebuie să cunoască limba română pentru a avea o şansă să trăiască şi să muncească în România. El a spus că a mers în judeţul Harghita şi a încercat să dialogheze în limba română cu elevi de clasele a V-a şi a VI-a, însă fără succes, şi i-a invitat pe parlamentari să viziteze astfel de clase şi să încerce să vadă nivelul de cunoaştere a limbii române.

Ce prevede, de fapt, Ordonanța de Guvern nr. 9/2018?

Concret, documentul prevede ca în învățământul primar, la clasele cu predare în limbile minorităților naționale, orele de Limba și literatura Română prevăzute în planurile de învățământ să fie predate de profesori cu studii superioare de specialitate. Predarea limbii române în școlile minorităților era asigurată de învățători care nu aveau studii universitare de limba română. Supărarea liderului UDMR vine de la faptul că ministrul Valentin Popa a luat două decizii în ultimele trei săptămâni cu care UDMR nu a fost de acord și cerut ca articolul introdus de acesta în ordonanță, în luna augst,  şi care reglementează învățarea limbii române în şcolile cu predare în limba maternăsă fie imediat eliminat. În opinia lui Hunor, „a fost un pas greşit, o greşeală uriaşă (…) Trebuie anulat acest articol şi am cerut OUG, nu trebuie să lăsăm aşa lucrurile. Ministrul, prin faptul că s-a supărat, că s-a gândit la o soluţie neprofesională, a creat o problemă politică“, a afirmat Kelemen Hunor.

A interzice unui copil să învețe limba țării în care trăiește este o mare eroare

Vehemența cu care liderul UDMR a ieșit în spațiul public pentru a critica, stigmatiza, demoniza  o ordonanță care, în anul Centenarului, încearcă să reglementeze predarea limbii române în școlile cu predare în limba maternă nu arată altceva decât că UDMR-ul este cel care a creat problema politică de care se plânge liderul Hunor și că, de fapt, acestei formațiuni prea puțin îi pasă de viitorul copiilor de etnie maghiară  – pentru că, fără nicio îndoială, despre aceștia este vorba, și nu despre toții copiii aparținând minorităților naționale din țara noastră. Necunoașterea limbii țării în care trăiești reprezintă un imens handicap pentru parcursul educațional al unui copil, pentru viitorul lui. Să încercăm să ne imaginăm cum ar fi ca un copil român, maghiar etc., stabilit cu familia în Franța, în Italia, în Germania, în Anglia sau oriunde altundeva, nu ar învăța limba statului respectiv, deoarece părinții îi interzic cu desăvârșire să facă acest lucru. Cum i-am numi pe acei părinți?

Educația – în robia intereselor politice

Dar nu numai despre asta este vorba în evenimentele care s-au petrecut săptămâna trecută. Sunt lucruri cel puțin la fel de grave care trebuie puse în discuție. În primul rând, cinismul de care dă dovadă clasa politică din această țară ori de câte ori urmărește să-și atingă scopurile. În cazul de față, educația este din nou sacrificată pe altarul meschin al unor interese de partid – pe de o parte, al unor lideri inconștienți – pe de altă parte. Școala românească nu reușește să scape de imixtiunea politicului. Ce altceva am putea înțelege din faptul că liderul UDMR condiționează o viitoare colaborare cu actuala coaliție de abrogarea unei ordonanțe de urgență din domeniul educației? Sau putem cataloga altfel decât cinism politic și imixtiune grosolană în educație gestul lideurului PSD de a-l determina pe Valentin Popa să facă un pas în spate pentru a nu-l supăra pe cel care i-ar aduce, în parlament, douăzeci și ceva de voturi în plus, de care are atâta nevoie?

Poate că fostul, deja, ministru al educației a vrut o ieșire din scenă elegantă, Valentin Popa aflându-se, în momentul demisiei, de câteva zile pe lista scurtă a remaniabililor din Guvernul Dăncilă (e posibil și asta), dar motivul pentru care a demisionat este de necomentat. Așa cum a spus-o chiar el, limba română și România nu sunt negociabile.

Comparativ cu gestul său, atitudinea celor doi lideri de partid, care, în cazul lui Valentin Popa au funcționat precum Scila și Caribda, este una de dispreț profund față de școală, care se trezește, iată, la câteva zile de la debutul anului școlar fără ministru la Educație.

Cinismul și inconștiența crasă readuc haosul și instabilitatea în Educație

Așadar, la început de an școlar, într-o perioadă în care este nevoie vitală de stabilitate în sistem și la doar câteva luni de la învestire, ministrul educației este forțat să-și dea demisia, iar școala se întoarce în starea de incertitudine cu care este atât de obișnuită. Concepte precum stabilitate și predictibilitate reintră în conul de umbră, pentru că va veni un alt ministru (din ce mânecă fermecată vor reuși să-l scoată, chiar nu mai știm) care, așa cum ne-am obișnuit de aproape trei decenii, va dori să o ia de la zero „cu reforma“, schimbând, din mers, regulile jocului.

De la revoluție, nu mai puțin de 25 de miniștri au trecut pe la Ministerului Educației Naționale. Iar recordul absolut s-a înregistrat în anul 2012, când nu mai puțin de șase dintre ei au trecut meteoric prin clădirea din General Berthelot. Aceleași și aceleași calcule politice meschine au stat la baza schimbărilor.

Cei aproape 30 de ani care s-au scurs de la revoluție au reprezentat pentru școala românească, pentru sistemul de educație din această țară ani de bâlbâieli și bâjbâieli, de greșeli grave și interese meschine care au șubrezit, încetul cu încetul, edificiul nobil al educației, clădită impecabil de marele Spiru Haret. Amestecul politicului în problemele școlii, în viața acesteia, a adus instabilitatea în școala românească, iar rătăcirea prin beznă, în căutarea reformei salvatoare, a adus haosul în educație.

De la un an la altul, oameni din ce în ce mai nepregătiți pentru a face față stării din ce în ce mai grave în care se află educația au venit pentru a pleca rapid din funcție. Vorbim despre miniştri din ce în ce mai politici, fără viziune și lipsiți de responsabilitate, care s-au jucat cu soarta a generații și generații de copii, dar și de oameni care, pe considerente politice, au fost repede schimbați din funcție. Ca acum.

Valentin Popa nu era nici cel mai bun, dar nici cel mai prost dintre miniștrii de după 1989. Rămânerea lui în funcție (și nu remanierea sa, așa cum s-a și intenționat) ar fi asigurat educației cel puțin stabilitate. Cu plecarea sa din fruntea ministerului ne întoarcem în starea de nesiguranță care de trei decenii urmărește, ca un blestem, școala românească.

Marcela GHEORGHIU