Socialize

Facebook
Home » Actualitate » Evenimente » Interferențe culturale. Biblioteca publică și scrierea creativă

Interferențe culturale. Biblioteca publică și scrierea creativă

Există de mai mulți ani și se dovedește fertil parteneriatul cultural dintre Biblioteca Județeană „Nicolae Milescu Spătarul“ din Vaslui și Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza“ din Iași. Periodic, universitarii ieșeni, cercetători și publiciști, susțin la Vaslui expuneri pe o largă claviatură tematică din domeniile literaturii române, literaturii universale și comparate, esteticii, filosofiei, sociologiei. Coordonatorul acestui proiect este prof. univ. dr. Constantin Dram. Publicul este preponderent tânăr (elevi, studenți, cadre didactice, bibliotecari), dar nu lipsesc nici exponenții generației a treia. Ultimul invitat în ordine cronologică, chiar în preludiul verii, a fost scriitorul Dan Nicolae Doboș, directorul Bibliotecii „Gh. Asachi“ din Iași, care a susținut o expunere incitantă („Biblioteca publică și scrierea creativă“), încheiată cu un ropot de aplauze. Paradoxal, conferențiarul deține o licență în domeniul produselor cosmetice, dar și un masterat în literatură comparată, din care a rezultat un „melange“ rezonabil între inginerie și litere. Mulți ani, Dan Nicolae Doboș a condus ziarul „Evenimentul de Iași“, iar pasiunea sa declarată s-a focalizat pe literatura SF. A debutat cu volumul „Elefantul în bostănărie“, titlu suficient de sugestiv și transparent ca semantică pentru a trezi interesul cititorilor.

Dan Nicolae Doboș a definit „meseria“ de scriitor ca un hobby și nu ca o profesie, fiindcă puțini sunt aceia care pot trăi astăzi exclusiv din scris. El consideră biblioteca publică drept o „versiune“ mai veche a internetului și socotește că nu este anacronică. În pofida unor profeții sumbre, ea trebuie doar să se adapteze la spiritul vremurilor de acum. Având în față preponderent elevi de liceu, conferențiarul și-a adaptat discursul și a stăruit asupra sintagmei-cheie „scriere creativă“. Într-un sens mai larg, scrierea creativă înseamnă o construcție ficțională de ordin literar, o creație originală a unei personalități, presupunând dar narativ sau liric (în cazul poeziei), viziune estetică, invenție, capacitatea de a da viață unor personaje, un spațiu și un timp al acțiunii, una sau mai multe perspective narative, un eșafodaj lingvistic și stilistic, pentru a transmite sensuri adânci de ordin ontologic. Scrierea creativă este altceva decât scrierea academică, științifică, administrativ-juridică sau jurnalistică. Definiția – destul de laxă – ne trimite explicit la literatura beletristică, la arta cuvântului, la discursul conotativ, la reguli seculare și la canoane artistice fixate de tradiție. Nu întâmplător, vorbitorul a adus în dezbatere „Poetica“ lui Aristotel și rigorile estetice pe care aceasta le-a impus peste veacuri. Interesant este că sintagma scriere creativă are și un corelativ în scrierea noncreativă, echivalentă, după toate probabilitățile, cu plagiatul, o infracțiune gravă de ordin moral, ca să nu mai vorbim de sensul penal al acestuia, plagiatul fiind un atentat la proprietatea intelectuală. Considerațiile docte ale vorbitorului – focalizate pe ideea construcției unei scrieri creative – s-a oprit la sensurile subtile ale celebrului roman al lui Umberto Eco, „Numele trandafirului“, la normele estetice clasiciste ale lui Boileau și mai cu seamă la opera genială a lui Edgar Allan Poe, părintele prozei policier, prozei fantastice, SF și prozei horror, americanul exercitând o înrâurire semnificativă asupra prozei fantastice și romantice a lui Eminescu și asupra prozei lui Ion Creangă („Povestea lui Harap Alb“). Proza science-fiction a fost definită inspirat ca literatură a accidentului științific.

Excursul teoretic al lui Dan Nicolae Doboș a inclus și câteva considerații privind nașterea romanului polițist în România, într-o vreme cultivat „la ordin“ în epoca totalitară și având ca autori ofițeri de poliție. Numai că talentul nu poate fi inventat – a replicat peste timp autorul ieșean –, ci doar constatat și așa se face că zeci de volume din genul policier s-au dovedit ulterior simplă maculatură. O scriere creativă reușită este socotit romanul doamnei J.K. Rowling, Harry Potter, pentru modul de construcție a protagonistului, perspectiva narativă, fantezia debordantă. Și alte creații au întrunit adeziunea simpatetică a multor cititori de pe mapamond, valorificând mituri și simboluri ancestrale și mai cu seamă propunând o ecuație eternă, aceea a luptei dintre Bine și Rău. Există întotdeauna o logică a alcătuirii cărților mari, după cum există și o logică specială a alcătuirii filmelor. Creația literară va continua să existe tot așa cum va dăinui cartea pe suport de hârtie, chiar dacă cititorii viitorului vor folosi și tehnologia modernă pentru a ajunge la substanța scrierilor creative.

Am fost atent la reacția unei săli pline cu liceeni. Adolescenții de astăzi au mai multe tipuri de atitudini, în funcție de specificul expunerilor pe care le audiază. Conferințele riguroase, dar monotone îi plictisesc repede și fie se refugiază în lumea virtuală a telefonului mobil, fie părăsesc sala, în pofida privirilor dezaprobatoare ale celor din jur. Alteori ascultă blazați, cu aere de superioritate, câte un expozeu accesibil, dar fără acele note de pitoresc și umor ce le-ar putea suscita interesul. În unele cazuri, ca spectatatori de strânsură, rup rândurile și părăsesc incinta după preludiile inerente ale conferențiarilor. În cazul de față, au fost foarte atenți și receptivi, poate pentru că tema era atrăgătoare și mai cu seamă că vorbitorul și-a pigmentat discursul cu patru-cinci glume reușite. A contat, desigur, și prezența câtorva „cerberi“, dascălii lor de la clasă, ale căror priviri vigilente au împiedicat adolescenții să-și dea în petec. Cu vorbele lui Valentin Silvestru, aș putea spune că a fost un moment reușit.

Teodor PRACSIU