Socialize

Facebook
Home » Institutii » Sindicate » La omul sărac nici boii nu-i trag

La omul sărac nici boii nu-i trag

1 pag 7 susAm intrat în anul 2014, după ce am rememorat, mai mult sau mai puţin, zilele fierbinţi ale lui decembrie 1989, moment la care speranţele noastre de mai bine, în mai multă siguranţă economică şi socială, se situau la cele mai înalte cote.

Azi, toate aceste năzuinţe capătă contururi tot mai deformate, mai puţin dătătoare de speranţe din cauza felului în care guvernările post­decembriste s-au preocupat de o ţară, de un popor atât de greu încercate de-a lungul secolelor.

Ce vedem, ce simţim şi mai ales ce trăim azi? Vorbim de o libertate pe care nu prea o avem, suntem tot în situaţia în care bunăstarea, atât de mult aşteptată, este un vis foarte îndepărtat.

Suntem ţara în care preşedintele are grijă să fim mereu cu „frica-n sân”, dar în acelaşi timp nu uită „să facă bani din piatră seacă” şi „întinzându-se mereu la caşcaval” şi în Mihăileanu, dar şi la Nana. Deşi românul este îngăduitor de felul lui, ştie că „Dumnezeu le vede pe toate” şi într-o bună zi „dă cu parul” sau poate „na , na” pe moşia din judeţul Călăraşi. Veselia de la sfârşit de an i-a făcut pe politicienii noştri să arate un optimism peste măsură, ca şi cum am trăi în ţara în care curge mereu „lapte şi miere”. Şi cum să nu fii bucuros când la orizont se arată în splendoarea ei „plăcinta chinezească” de peste 12 miliarde de dolari, şi asta în condiţiile în care nu ai fost în stare tu, Guvern al României, să cheltui nici măcar 30% din fondurile europene puse la dispoziţie de „bătrâna Europă”.

Când eşti fericit, te lauzi cu „succesurile” pe toate ecranele, faci vizite, aşa cum a făcut premierul Ponta la Castelul Săvârşin, ba s-a întâlnit şi cu ciobanul Ghiţă! Prezindenţiabilul Crin Antonescu nu se putea lăsa mai prejos şi pe toate canalele media şi-a arătat speranţa de mai bine cerând „în cuget şi-n simţiri”, probalil în USL, şi, de ce nu, „cele rele să se spele, cele bune să se-adune”.

Noi, ceilalţi, în majoritate, mergem pe linia lui „fie ce-o fi”, deşi mulţi sunt în situaţia de a pleca pentru un trai mai bun unde „a-nţărcat mutu iapa”, sperând să facă „mare brânză”, pentru că în România orice agoniseală se duce „pe apa sâm­betei”.

În privinţa reformelor ce să mai spunem? Suntem mereu ca meşterul Manole, ziua zidim, noaptea dărâmăm, dar de cele mai multe ori spunem „ho, că nu dau tătarii” şi deci nu avem de ce să ne gândim „la cai verzi pe pereţi”. Dăscălimea, aflată într-o situaţie economică precară, slab motivată, pusă în situaţia să suporte subfinanţarea sistemului, a mers şi merge pe principiul „fie pâinea cât de rea, tot mai bună-n ţara mea”, încearcă din răsputeri să-i educe şi să-i instruiască pe cei de „neam prost”, cum îi văd unii politicieni, sau pe cei la care „lenea e cucoană mare”.

Politica dezastruoasă, precum şi o finanţare de-a dreptul jenantă i-a făcut pe oamenii din sistem să fie mereu sub semnul lui „capul plecat sabia nu-l taie” şi să fie mereu atenţi, că „vorba dulce mult aduce”.

Desigur că există şi uscături care dau cu „oiştea-n gard”, neuitând că, „dacă nu curge, pică” şi uite aşa îşi apără „sărăcia şi nevoile şi neamul”.

Când trăieşti zi de zi toate astea, îţi vine să „pui de-o mămăligă” şi mai ales „să dai cu căciula-n câini” pentru că „s-a umplut paharul”, şi atunci când se întâmplă asta, e drept, cam rar la noi, politicienii îşi aduc repede aminte că „fuga-i ruşinoasă, dar e sănătoasă” şi bineînţeles că dau „bir cu fugiţii”.

„Marii bărbaţi” ai neamului românesc de azi, după ce se „cotonogesc” în fel şi chip şi apoi „au întors-o ca la Ploieşti”, au tupeul să ne ceară „un bob zăbavă” aproape în fiecare zi.

Românul, fie el şi mioritic, ştie foarte bine că trebuie „să faci ce spune popa, nu să faci ce face popa” şi că politicianul nostru cel de toate zilele „nici nu-ţi bagă în traistă”, mai mult, aşteaptă să fie numai el „sănătos şi la pungă gros”.

Poate că unora, care au avut îngăduinţa şi interesul să îşi aplece privirea spre aceste rânduri, li se va părea că sună „ca nuca-n perete”, dar vreau să ştie că mie „îmi creşte inima de bucurie” şi în niciun caz „nu s-a făcut sufletul cât un purice”.

Aşadar, „La Anul şi La Mulţi Ani!”

Virgil POPESCU,

Preşedinte SIIP Timiş