Socialize

Facebook
Home » Reforma » Proces » Lecție de cavalerism modern

Lecție de cavalerism modern

Deși epuizate la modul oficial în ultimul secol, virtuțile sacre ale cavalerismului, care au aureolat istoria Europei vreme de mai bine de un mileniu – ilustrate în arta populară începând cu poemul epic Cântecul lui Roland, care are ca fundament concret bătălia dintre franci și basci de la Roncesvalles, în august 778, și revelate amplu în cronicile de literatură și de istorie până la Primul Război Mondial –, s-au impregnat în mentalul colectiv, fiind  prezente nu neapărat la cei cu sânge albastru, ci la toți cei care și-au conservat ori, prin educație, au dobândit ceva din spiritul generat de gentlemens agreement. Descoperim și astăzi că valori  specifice codului cavaleresc, precum credința în învățăturile Bisericii, iubirea de țară, oferirea ajutorului pentru cei nevolnici, păstrarea cu sfințenie a cuvântului dat și manifestarea senină a generozității sunt expresia unui comportament uman rafinat, care, măcar că nu amprentează decisiv ordinea zilei, nu e tocmai pe cale de dispariție.

Când învățătorul de la Colegiul Național Mihai Eminescudin Iași a depunctat un elev care și-ar fi efectuat corect tema pentru acasă, tăvălugul social, de sorginte latină, s-a pus în mișcare, având ca locomotivă pe colegii de catedră, oripilați că în învățământul românesc există dascăli care pot să greșească. Însăși trimiterea învățătorului într-un program de evaluare pentru a se vedea dacă mai poate să rămână la catedră, solicitată de ministrul educației, lăsa să se întrezărească și o decapitare rapidă din sistem. Noroc cu ghilotina, că era la reparat după execuția tunisianului imigrant din Franța lui septembrie 1977, iar ultimul gâde activ al Europei, Marcel Chevalier, a intrat în vacanță, pentru că altfel…

Să ne fie totuși atât de străine elementele de bază ale cavalerismului încât, la nivelul piramidei Educației, am ajuns să împrumutăm atribute de hienă, uitând de toleranță, de respect, de fairplay în relație cu ai noștri semeni?! Să nu pricepem că la clăile sumă de hârțoage nu poți opera cu spiritul viu, în efervescență creativă ori în alertă permanentă?!… Nu poți să stai încordat până după miezul nopții pe platforme educaționale fără sfârșit, în proiecte și parteneriate interminabile, pentru a te apleca apoi odihnit înspre evaluarea temelor pentru acasă, de parcă ai împărți viața și moartea, ci, adeseori, ești nevoit să treci mai lejer, la minimă rezistență peste sarcinile care-ți epuizează cu cinism ceasornicul lăuntric, iar cine încearcă să mă contrazică ori nu cunoaște sistemul educațional, ori are poftă de polemică gratuită! …Iar după ce l-am terfelit pe colegul de breaslă să nu suflăm o vorbă despre comunicatul dat de părinți – care, în articolul Răsturnare de situație în cazul profesorului care ar fi corectat cuvântul patinoar, salvează argumentat numele și cariera unui dascăl! –, iată o dovadă de bicisnicie pentru care există un nume: compătimire. Da, trebuie să-i compătimim nu doar pe cei mai triști ca noi, ci mai ales pe cei care, trecând totuși (să zicem!) consistent printr-o școală, n-au rămas nici măcar cu o spoială rece de omenie…  Părinții, în schimb, aplicând principiile dobândite temeinic în școala vieții, ne-au livrat aici o mostră de cavalerism modern, în fața căruia e corect să ne înclinăm.

Prof. Gruia COJOCARU