Socialize

Facebook
Home » Comunitate » Comunitate locala » Lecţie de viaţă dinspre Casa Speranţei

Lecţie de viaţă dinspre Casa Speranţei

„Când nu suntem la şcoală, suntem în spital“, zice mama pe ton absolut alb şi prinde-n vorba asta toată monotonia unui trai căruia nu i se întrevede nici sfârşit, nici alternativă. Formează un tot cu fiica pe care o dublează la orice pas, la orice gest. E lângă ea în clasă, în bancă, scrie pentru ea, dă foile cărţii, îi face pe-nţeles ce spune Doamna pentru toată clasa. Aşa e din prima zi, din clasa pregătitoare. Au ajuns, amândouă, în clasa a V-a. Lumea în şcoală este înţelegătoare, bună şi atât. Mai departe, fiecare e cu ale lui.

 Acum, sunt împreună cu alţii comparabili cu ele – copii, cu câte cineva din familii – pe iarba din faţa conacului de la Adunaţii Copăceni, lângă Bucucreşti, „conacul Marmorosch Blank“, cum i-a fixat numele tradiţia locului. Vechi de la sfârşitul secolului XIX, cu destinaţii care pot fi socotite spectaculoase, inclusiv, trecător, una educativă, de grădiniţă, tocmai a devenit centru socio-medical destinat exclusiv copiilor cu boli incurabile și familiilor lor. Este primul de acest fel din România. L-a creat şi l-a pus în funcţiune organizația Hospice Casa Speranței, iniţiatoare în ţara noastră a îngrijirii  paliative la standardele cele mai înalte ale ştiinţei de profil. De-acum, funcţionează permanent, după ce cu ceva timp înainte fusese loc pentru tabere de vară destinate copiilor care necesită creştere, îngrijire, educaţie în condiţii specifice.

Conacul, domeniul, clădirile aferente au fost donate de familia Florescu, descendentă a istoricului şi profesorului Radu Florescu (1925-2014). Investiţia în refacere şi în amenajare pentru destinaţia actuală este exclusiv privată, în valoare de 1,7 milioane de euro. Sponsorii, donatorii – Kaufland România având contribuţia cea mai mare – sunt veritabili prieteni ai copiilor beneficiari, ai celor care au grijă de ei, îi cresc şi-i educă şi în general ai cauzei îngrijirii paliative.

Centrul este un mic univers, cu spații pentru activități educativ-terapeutice, unitate de îngrijire paliativă pentru copii, şase apartamente sociale pentru familii care trebuie să le fie alături permanent unora dintre copii, două garsoniere, centru educațional, centru de zi pentru terapii ocupationale, spaţii pentru kinetoterapie. Amenajările sunt şi pentru tabere de vară, pentru terapie adresată familiilor. Copiii vin cu diagnosticul lor, li se face o evaluare holistică, este investigat tot ce se întâmplă la nivelul familiei, spune psihologul Simona Retea. De asemenea, la acest centru este satisfăcută cerinţa privind formarea profesională în domeniu, existând şi componenta de centru educațional pentru personalul medical.

Mirela Nemțanu, CEO al organizaţiei Hospice Casa Speranței, accentuează importanţa complexului sub aspect ştiinţific şi profesional, subliniind că noua realizare este centru de excelenţă în specialitate pentru Europa şi Asia.

Centrul socio-medical de la Adunaţii Copăceni reverberează şi o dimensiune puternic educativă pentru lumea exterioară fenomenului cu problemele lui. Este o şcoală care poate să transmită învăţătura ei specifică despre ce înseamnă atitudine şi reacţie faţă de o lume crezută de cei mai mulţi ca fără speranţă. Directorul medical Dan Malciolu oferă în două vorbe o adevărată lecţie de viaţă privind îngrijirea paliativă pediatrică. Învăţătura esenţială este că „paliativ“ nu este de asociat cu sfârşitul, cu renunţarea. Sunt copii, atrage atenţia medicul, care pot să aibă în faţa lor ani, poate zeci de ani de trăit, „ani în care nu ştiu ce-i aşteaptă, ce suport medical le face bine“.

Sistemul nostru educaţional dezvoltă o întreagă preocupare pentru programe sub genericul „Educaţie pentru…“, în credinţa apropierii de pregătire pentru diverse cerinţe ale vieţii de după şcoală. Apropierea este considerată ca îndeplinită odată cu „derularea“ unui proiect, cu „elaborarea“ unui „ghid“, „suport“ (sau cine ştie cum altfel numit) şi cu „acoperirea“ unui număr de ore. Bine ar fi ca pe lângă acestea, cu toată limba lor din înlocuitori de lemn, în „Educaţia pentru sănătate“ să încapă şi ceva privind felul de abordare, de înţelegere şi de susţinere a unor oameni precum copiii de la Casa Speranţei. (F.A.)