Legea Educației – legea nimănui

6 susNe-am obișnuit să fim optimiști. De 25 de ani. Optimismul se baza pe speranță, se baza pe ideea că politicul responsabil s-a format în școală și n-a uitat acest lucru. Aiurea. De 25 de ani încercăm reformarea unui sistem, sistemul de educație, și ajungem la concluzia că nu putem șterge trecutul pentru că nu suntem în stare să clădim viitorul. Când auzi un etern ministru al Educației că nu-și asumă o lege fundamentală, te întrebi dacă mai are rost să te zbați și să dezbați un proiect de lege plin de praf și învechit. S-a dezlănțuit dezbaterea pe noul proiect de lege a educației. Vă asigur că dezbaterea va continua și în toamnă, și în iarnă, și în primăvară și așa mai departe, până vor veni, dacă nu suntem atenți, iar la putere funeriștii și va începe nu o dezbatere, ci o nouă asumare.
Proiectul în dezbatere vine și să strice și să repare unele lucruri din domeniu. Nu știu de ce e nevoie de alte examene dacă repartiția computerizată e un succes. Nu știu de ce se încearcă o împărțire a cadrelor didactice după ranguri, astfel că unii vor da note, iar alții calificative; și vorbim de salarizare diferențiată.
E adevărat că nu toată legea lui Funeriu e proastă, doar în mare parte, dar prevederi ca: școala altfel, clasa pregătitoare, programul școală după școală și alte câteva sunt bine-venite, lăudabile. A întoarce, în schimb, clasa pregătitoare la grădiniță după atâtea eforturi profesionale și financiare înseamnă o adevărată prostie. Salutăm câteva noi propuneri, printre care: o lărgire a autonomiei școlii, dar ea se poate face numai dacă banii vin pe masa școlii, iar directorii să nu mai fie purtătorii diplomatului primarului. E necesar acest lucru pentru ca într-adevăr directorii să fie buni gospodari și să aibă la îndemână rezerve pentru stimularea performanței.
~n ceea ce privește titularizarea ca examen la nivelul unității, este un lucru bun pentru că fiecare unitate, fiind în competiție profesională, va fi interesată să aibă resurse umane de valoare. Nu cred că trebuie să fim mereu suspicioși, mereu neîncrezători, invocând șpaga și traficul de interese.
Sunt și alte prevederi care vin să fixeze niște repere; disputa pentru 2-3 ani la învățământul profesional ar trebui să rămână la
2 ani, fiind multe argumente pentru această prevedere. Se remarcă apoi ideea învățământului obligatoriu și gratuit până la 12 clase într-un viitor rezonabil, dar să ne gândim la resurse pentru mediul rural, deoarece autobuzele și microbuzele școlare e greu să rezolve această problemă.
~n ceea ce privește bacalaureatul, e cazul să fie bătute în cuie câteva lucruri: proba orală în cursul anului, iar probele scrise, diferențiate după profilul liceelor, astfel ca acest examen să nu fie compromis și nici povară pentru candidați. Să nu ne fie rușine că revenim la examenul de treaptă.
Sunt și alte puncte tari și slabe în acest proiect supus dezbaterii; dar revin la o idee-obsesie. Până nu se face un Pact politic între partide, fiind necesar și la sănătate, care să prevadă clar politicile educaționale, finanțare și tot ceea ce cuprinde o lege flexibilă a Educației, care să nu fie schimbată după fiecare serie de alegeri sau după fiecare om, pact care să dureze măcar două mandate parlamentare, nu vom reuși absolut nimic.
Și acum concluzia personală: nu vom avea o nouă Lege a Educației pentru că în dezbaterea ei parlamentară vor fi blocaje de la minorități, vor fi discuții populiste și în final se va amâna pentru următorii aleși din 2016. Mai mult ca sigur, Legea Educației va fi motiv de încrâncenare în campania electorală, motiv de promisiuni în jurul acelui fatidic procent de 6% din PIB acordat Educației. Noi vom veni cu propuneri, vom urmări dezbaterea publică, dar efectul va fi același. Vom cârpi în continuare produsul lui Băsescu și Funeriu și la alegerile din 2016 vom folosi ca slogan reforma în educație pentru o ștampilă de stânga sau de dreapta.
Prof. Ioan S|C|REA, Președintele Sindicatului din Învățământ Spiru Haret, Mureș