Socialize

Facebook
Home » Reforma » Proces » Legea şi reforma educaţiei,mereu în contratimp

Legea şi reforma educaţiei,mereu în contratimp

Evaluarea naţională de la sfârşitul clasei a VIII-a se modifică în sensul că devine aşa cum prevede Legea educaţiei naţionale nr. 1/ 2011, dar se schimbă şi legea. Susţinerea evaluării naţionale aşa cum prevede Legea nr. 1/ 2011 va intra în vigoare în 2021. Pregătirile au început, din moment ce anunţul ministerial a fost lansat, s-au pornit şi ceva discuţii. În acelaşi timp, s-au declanşat şi demersurile pentru modificarea Legii educaţiei naţionale. Şi aceasta are un termen de concretizare: „cel târziu la 1 ianuarie 2019“, conform Programului de guvernare 2018-2020. Pregătirea aplicării unei prevederi dintr-o lege odată cu modificarea acelei legi poate să provoace confuzie, neîncredere, să arate a treburi rezolvate în contratimp, adică să semene a harababură.

Evaluarea naţională urmează să cuprindă: o probă scrisă la limba şi literatura română; o probă scrisă la limba maternă; o probă scrisă trans­disciplinară la matematică şi ştiinţe; o probă scrisă la o limbă de circulaţie internaţională; o probă practică de utilizare a calculatorului, susţi­nută în timpul anului; o probă orală transdisci­plinară de evaluare a competenţelor civice şi sociale, susţinută în timpul anului. Se va întâmpla din 2021, când vor absolvi gimnaziul elevii care tocmai au terminat clasa a V-a. Nu e surpriză, nici „un nou experiment pe seama copiilor“, e ceva scris de mult în lege: enumerarea acestor probe, cu menţiunea că „evaluarea naţională organizată la finalul clasei a VIII-a se va desfăşura în conformitate cu prevederile prezentei legi începând cu generaţia de elevi care începe clasa a V-a în anul şcolar 2017-2018“.

Nu-i mai puţin adevărat că preve­derile au fost reamintite focalizat şi lăsate în voia stilului bombastic de mediatizare. Tot legea încă în vigoare arată că evaluarea naţională de după opt clase face parte dintr-un ansamblu de evaluări, nu este un examen („capacitate“ îi mai spune câte cineva, cu un termen ieşit din uz, folosit pentru puţin timp, acum câţiva ani). O „evaluare a dezvoltării fizice, socioemoţionale, cognitive, a limbajului şi a comunicării, precum şi a dezvoltării capacităţilor şi atitudinilor de învăţare“ întocmeşte „cadrul didactic responsabil“ (sic!) „la finalul clasei pregătitoare“; la finalul clasei a II-a, pe bază de metodologie ministerială, fiecare şcoală evaluează competenţele fundamentale de scris-citit şi matematică; la finalul clasei a IV-a, pe bază de eşantion, se face „o evaluare la nivel naţional a competenţelor fundamentale dobândite în ciclul primar, după modelul testărilor internaţionale, pentru diagnoza sistemului de învăţământ la nivel primar“; la finalul clasei a VI-a, în toate şcolile, se face „evaluarea elevilor prin două probe transdisciplinare: limbă şi comunicare, matematică şi ştiinţe“. În această succesiune, „la finalul clasei a VIII-a, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale, se realizează o evaluare na­ţio­nală obligatorie a tuturor absolvenţilor. Rezultatele evaluării se exprimă printr-un punctaj, similar testelor internaţionale“. Din sistemul evaluărilor, cea de la clasa a VIII-a a rămas, pur şi simplu, refuzată, refuzul primind acoperire printr-un articol de lege. O fi speriat pe cineva cuvântul „transdisciplinară“, în sensul că „e greu“, „scade media“, reduce şansele de acces etc. În lege, după prevederea corespunzătoare fiecărei clase, este repetat că rezultatele evaluării „se înscriu în portofoliul educaţional al elevului“. Legea fixează definiţia şi rostul portofoliului: „(1) Portofoliul educaţional cuprinde totalitatea di­plo­melor, a certificatelor sau a altor înscrisuri obţinute în urma evaluării competenţelor dobândite sau a participării la activităţi de învăţare, în diferite contexte, precum şi produse sau rezultate ale acestor activităţi, în contexte de învăţare formale, nonformale şi informale. (2) Portofoliul educaţional este elementul central al evaluării învăţării. Utilizarea lui debutează începând cu clasa pregătitoare şi reprezintă cartea de identitate educaţională a elevului“. Cu portofoliul şi cu diploma de opt clase, parte a portofoliului, ar trebui să se facă judecarea raţională a perspectivelor. Şi asta e scrisă în lege, din moment ce „continuarea studiilor din învăţământul gimnazial în învăţământul liceal sau în învăţământul profesional este asigurată pe baza unui proces de consiliere şi de orientare şcolară şi profesională“. În realitate, admiterea se reduce la un proces mecanic: repartizarea computerizată. Rezultate acumulate, posibilităţi reale, îndrumări competente sunt ignorate. Sub un fel de miraj al cifrelor, se discută în jurul ponderii procentuale a unor medii în alte medii. Să fie o pondere a mediei mediilor din gimnaziu? Sau a unor teze unice la clasele a VII-a şi a VIII-a, chiar teze în funcţie de profilul liceului la care vrea să meargă elevul, adică exact invers faţă de ceea ce se spune că e vizat insistent, adică abordare transdisciplinară?

Concomitent, când, în sfârşit, a venit vremea ca legea să fie aplicată, a fost creat Consiliul Consultativ al Ministerului Educaţiei Naţionale pentru „un amplu proces de revizuire a legislației în domeniul educației. În fapt, o nouă Lege a Educației Naționale, cu un nou spirit și de o altă anvergură, o lege cuprinzătoare, coerentă și flexibilă“. Până la intrarea în acţiune ca atare, noul consiliu sugerează democratism în componenţă, de la nivel academic de top la reprezentarea asociativă.

Florin ANTONESCU