Socialize

Facebook
Home » Actualitate » Ultima ora » Lipsa de securitate a copiilor,o problemă de maximă gravitate a sistemului de învăţământ românesc

Lipsa de securitate a copiilor,o problemă de maximă gravitate a sistemului de învăţământ românesc

Încă o tragedie se produce în școala românească, pe fondul subfinanțării și al unei indiferențe absolute față de grija pentru viața copiilor, indiferență care caracterizează de 30 de ani clasa politică și autoritățile abilitate din această țară. Că așa stau lucrurile o dovedește lipsa totală de reacție din partea celor care ne conduc, politicienii încleștați într-o luptă care a depășit de mult orice cadru de civilizație și normalitate. Singurii care s-au exprimat, unul, pentru că era obligat să o facă, în calitatea pe care o are, în momentul de față, celălalt, oripilat de cazul în sine, pentru că este șeful statului, iar la bază profesor, au fost ministrul Ecaterina Andronescu și președintele Klaus Iohannis. Pe scurt, săptămâna trecută, un băiețel de trei ani a murit, după ce a căzut într-o fosă septică din curtea unei școli, în satul Buda (cumplită ironie a sorții!), comuna Brăești, județul Iași. 

Copilul urma să meargă la grădiniță abia din toamnă, dar directoarea școlii i-a convins pe părinți să-l aducă încă de acum, ca să se obișnuiască. Frățiorul său mai mare și-a dat seama că a dispărut și i-a anunțat pe profesori, iar cel mic a fost găsit abia după două ore. Fosa septică era acoperită cu o bucată de tablă ruginită, care a cedat sub picioarele micuțului. Evident, s-a deschis un dosar penal pentru ucidere din culpă. Directorul unității de învățământ a fost destituit imediat, după ce Consiliul de Administrație al Școlii s-a întrunit în regim de urgență. Trebuie menționat că, în România secolului XXI, sunt aproape 3.000 de școli cu toaletă în curte.

Școala, un spațiu al nesiguranței

Fosele septice nu sunt singurele pericole cu care se confruntă copiii în școlile din țara noastră, cu precădere, din zonele rurale. Elevii și, în egală măsură, cadrele didactice riscă să-și piardă viața în incendii, deoarece multe dintre extinctoarele din școli sunt expirate. Există zone în țară unde școlile, din cauza gradului avansat de deteriorare și a numărului din ce în ce mai mic de elevi, nu au mai primit autorizații de funcționare și funcționează pe propria răspundere. (A cui, adică? A directorului a pereților, a elevilor?) Mucegaiul, lemnăria putredă, rugina, pereții cu crăpături în care poți băga pumnul și pe care nici zugrăveala nu le mai poate ascunde sunt imagini, din nefericire, atât de familiare copiilor care sunt obligați să învețe în aceste condiții.

Iar paleta de pericole la care se expun cei mici intrând în aceste unități de învățământ este cu mult mai largă. Din ce în ce mai des auzim, în ultimii ani, despre tavane care s-au prăbușit în clase. În 2017, o bucată din tavanul unei școli din județul Teleorman s-a prăbușit peste trei copii. În decembrie 2018, tavanul unei clase de la un liceu din Buzău s-a prăbușit și era să producă o tragedie.  În școala din Darabani, județul Botoșani, care a fost refăcută în bătaie de joc, prin 2017, din fonduri de la Banca Mondială, cu pereți din rigips, fără izolație termică, cu geamuri care abia dacă se mai țin și cu tavanul care stă să se prăbușească, cei 170 de elevi care învață aici își pun în fiecare zi viața în pericol. În 2015, elevi dintr-o școală gălățeană erau în pericol să le cadă tavanul în cap ș.a.m.d. Despre siguranța copiilor la școală vorbim și atunci când este vorba despre mâncarea care li se oferă, nu de puține ori expirată. Iar mass-media relatează destul de des cazuri de toxiinfecții alimentare la care sunt supuși aceștia.

Ne întrebăm, în consecință, unde este siguranța de care trebuie să se bucure elevii la școală? Ce s-a întâmplat cu conștiința celor care ne au în grijă copiii?  

Aroganța și lipsa de interes a clasei politice

Față de cazul tragic, inadmisibil, care s-a petrecut în satul Buda din Iași, mai multe organizații membre ale Coaliției pentru Educație au făcut un apel către Guvernul României și către autoritățile locale pentru ca, împreună, să rezolve de urgență problema școlilor și grădinițelor cu wc-uri în curte. „De ani de zile asistăm, repetat, se spune în apel, la diferite angajamente de rezolvare a problemei spațiilor de educație care continuă să aibă wc-uri tradiționale, fără canalizare, în curțile școlilor din mediul rural.“ Timpul proiectelor din cuvinte și hârtii și al plângerilor că nu sunt bani trebuie să aibă un sfârșit și acesta trebuie să fie 1 septembrie 2019, somează cei din coaliție.

Faptul că în 24 de ore de la tragicul eveniment niciunul din reprezentanții vreunui partid nu a ieșit cu o poziție publică, cu o scuză, oricât de firavă, față de nesimțirea cu care această clasă politică postdecembristă tratează de trei decenii educația românească,â arată, se spune în comunicatul celor din coaliție, aroganță și lipsă de interes – „Nu le pasă, doar nu e treaba lor… Faptul că niciun factor de decizie central sau local nu știe și nu își cere niciodată scuze, nu își asumă responsabilitatea în astfel de situații arată dispreț și lipsă de interes. Până în septembrie, la fiecare eveniment public și în fiecare zi, vom aminti întâmplarea aceasta ca pe o numărătoare a zilelor în care statul român alege să nu facă ceea ce trebuie făcut“.

Sigur, a ieșit și ministerul educației cu o informare, presiunea publică, indignarea și emoția fiind extrem de mari. Informarea MEN se referă la măsurile de remediere  a situației unităților de învățământ preuniversitar „care dețin grupuri sanitare situate în curte, fără apă curentă și fără canalizare“. De fapt, în felul său, MEN încearcă să-și asigure un minimum de circumstanțe atenuante și să se pună la adăpost. Astfel, suntem asigurați că  „autorizarea sanitară a construcțiilor de învățământ preuniversitar de stat și îndeplinirea standardelor în vigoare pentru desfășurarea activităților școlare într-un cadru sigur și modern reprezintă, încă din anul 2017, două dintre prioritățile Executivului“ și că, „în vederea asigurării unui sistem educațional de calitate, prin elaborarea de politici publice integrate, în acord cu prevederile Programului de Guvernare“, ministerul a întreprins mai multe demersuri în ultimii doi ani.

După tragedia de la Iași, era promisiunilor și a planurilor trebuie să ia sfârșit

Cuvinte, promisiuni, asigurări, pe care, de trei decenii încoace, le auzim, invariabil, atunci când se petrece o tragedie sau pentru a se justifica sau acoperi un jaf din banii publici, o gafă sau o promisiune neonorată.  Grandios a fost și Pactul Național pentru Educație, grandios a fost și proiectul „România Educată“ și la ce bun? Au rămas doar pe hârtie. Trist este că, în bine, nimic nu se clintește cu adevărat în această țară.

În urma cazului de la Iași, deocamdată rămân întrebările: cum este posibil ca în secolul 21, într-o țară membră a Uniunii Europene, elevii să meargă la wc-uri în fundul curții? Cum e posibil ca în mileniul trei să existe zone în această țară lipsite de apă potabilă? Cum este posibil ca, vreme de 30 de ani, să nu se fi putut rezolva această prolemă de elementară higienă, securitate, civilizație? După tragedia din satul Buda, nimeni din cei responsabili nu poate și nu trebuie să mai aibă vreo circumstanță atenuantă. Vremea promisiunilor și a planurilor pe hârtie a trecut. Începând din acest moment, orice cuvânt în plus nu-i mai scuză, ci îi acuză.

Marcela GHEORGHIU