Socialize

Facebook
Home » Management educational » Managementul dirigintelui

Managementul dirigintelui

Acceptând managementul școlar (educațional) ca pe o disciplină constituită, cu toate atributele științifice, este firesc ca personalitatea dirigintelui să fie considerată ca resursă umană de primă importanță care angrenează întreg sistemul în rezolvarea obiectivelor educaționale. De aici, importanța și necesitatea ce trebuie acordată competențelor, atitudinilor, trăsăturilor de personalitate prioritar cerute de îndeplinirea rolului de consilier și diriginte al întregii activități de formare și modelare a personalității umane în devenire.

Activitatea dirigintelui nu se poate desfășura firesc și cu rezultate bune decât atunci când este informat permanent asupra problemelor pe care trebuie să le rezolve.

În procesul managerial interesează mai mult conținutul informațional, obiectivitatea datelor, gradul de acoperire a realității, cunoașterea cauzelor și efectelor, relevanța, oportunitatea, pertinența. De aici și importanța accentului pus de diriginte pe culegerea de sate reale, caracterizate prin veridicitate și acuratețe, claritate și esențialitate, posibilitatea de prelucrare și transmitere, de acumulare, stocare și corelare.

Obținerea și informații primare relevante depinde de concepția și stilul dirigintelui privind probleme ca: ce să ceară și să acumuleze, când, de la cine, prin ce metode și instrumente obține informația. Nu este lipsit de importanță ce fel și câtă informație se transmite și pe ce căi ajunge la calitatea pașilor următori și apoi a fazelor procesului managerial.

În prelucrarea datelor se are în vedere stabilirea obiectivelor, depistarea conținutului faptelor și a cauzelor, conturarea și explicarea concluziilor, constituirea de alternative de soluționare în luarea deciziei. În comunicarea informației, dirigintele stabilește în cât timp, sub ce formă, prin ce mijloace se iau măsurile operative pentru a îndeplini actul educațional. Pot să apară și o serie de deficiențe în sistemul informațional în etapa când dirigintele acordă o relativă importanță rolului managerial al informațiilor sau atunci când nu are o atitudine corectă, conștientă față de o anume situație dată, generată de abateriale elevilor. Astfel de deficiențe pot fi distorsiunea prin modificarea conținutului mesajului către elev determinată de înțelegerea diferită a sensului informațiilor dobândite ca urmare a existenței unui subiectivism exagerat de natură să deformeze rezolvarea problemelor. De aici obligația dirigintelui de a solicita informația primară, de a o verifica pentru a nu fi influențat de natura relațiilor interpersonale favorizante, de a nu formula aprecieri fără o motivație și documentare reală; • redundanța poate să apară prin defectuoasa coordonare a acțiunilor de informare ale diferitelor segmente școlare, apărând în „spațiul informativ al dirigintelui“ suprapuneri, repetări, informații diferite pe aceeași problemă care în unele situații generează neîncredere, depreciere sau conflicte; • supraîncărcarea canalelor de informații inutile cu detalii nesemnificative.

Pentru a se elimina asemenea neajunsuri, socotim că, în primul rând, este cazul să stabilim caracteristicile pe care trebuie să le îndeplinească informația pentru a-și atinge obiectivele. Orice act managerial presupune:

  1. Prima etapă, de proiectare a activității care trebuie să reflecte modalitatea generală de cuprindere a problemelor pe obiectivele muncii dirigintelui, de găsire și ordonare a modalităților de realizare în timp, cu factorii dați, până la evaluare și orientare a eforturilor necesare și posibile.

Aceste eforturi se concretizează aici în jurul precizării proceselor, acțiunilor ce pot realiza obiectivele. Proiectând, dirigintele definește concepția managerială de realizare a deciziilor strategice, găsește alternative, posibilități de schimbare a acțiunilor educative.

Ca o componentă a proiectării manageriale, menționăm previziunea necesară pentru a prognoza dezvoltarea colectivului de elevi ai clasei, pentru a anticipa problemele ce pot să apară și a contura direcțiile și consecințele perspectivelor de evoluție a colectivului clasei. Previziunea nu este posibilă fără o planificare a problemelor de bază a vieții colectivului clasei care se referă îndeosebi la evaluare inițială a resurselor, factorilor materiali, umani și sociali determinanți. Orice planificare a dirigintelui trebuie să stabilească repartizarea, coordonarea sarcinilor, mijloacele și responsabilitățile, punctele critice, riscurile și tipurile de decizii posibile. O altă etapă ar fi programarea, care implică o detaliere a realizării obiectivelor propuse de diriginte, pe acțiuni concrete, sarcini și operații. Prin programare corespunzătoare semestrelor, se realizează o eficientă organizare, coordonare și control al întregii activități educative.

  1. O a doua etapă a actului managerial este organizarea activității educaționale.

Organizarea se referă la ansamblul acțiunilor menite să utilizeze eficient disponibilitățile intelectuale și efective ale fiecărui elev al colectivului de elevi, definindu-se, în același timp, sarcinile atribuite și activitățile în derulare. Dacă organizarea dă stabilitate, dirigintele dă soluții, dar numai atunci când se definește și precizează corect obiectivul general și cel specific al clasei în măsura în care aproape fiecărui elev i se dau anumite atribuții și sarcini de îndeplinit. Este necesar să se țină seama de organizarea structurală a clasei. Pentru ca dirigintele să aplice eficient principiile managementului, nu va ocoli problemele ce derivă, care, prin ignorare sau minimalizare pot deregla activitatea sau relațiile interpersonale ale colectivului de elevi, cauzate de interese, protecție sau afectivitate. În acțiunea sa, dirigintele trebuie să aibă în vedere lideri informali pozitivi sau negativi, care ridică probleme speciale de utilizare a lor în management sau în unele situații, acțiunea grupurilor și microgrupurilor informale mai ales că unele dintre aceste grupuri pot completa, compensa sau combate insuficiența grupului formal.

  1. Realizarea obiectivelor activității educative, așa cum au fost ele proiectate și cum s-a conceput organizarea activității, pot fi atinse la nivelul perforanțelor așteptate dacă se asigură o conducere (dirijarea) și coordonare managerială. Această conducere dă dreptul dirigintelui de a dispune, a indica, a ordona, a preciza ce este de făcut, când, cine, cum, în ce ritm, dar numai după o prealabilă consultare a dorințelor și opțiunilor elevilor. Este o formă specifică de activitate a managerului clasei prin care influențează personal în realizarea obiectivelor folosind anumite sitluri relaționale, ele nefiind tehnici speciale. Dacă ne referim la unele activități concrete, coordonarea direcționează toate compartimentele educative, dar și echilibrează sarcinile, eforturile, responsabilitățile, interesele pentru unitatea de acțiune, în jurul unui obiectiv propus în prealabil, identifică problemele și abaterile ce apar, solicită sprijin.

Dirijarea activității la oră sau în afara orei de dirigenție necesită eforturi de căutări de soluții la multiplele întrebări practice pentru conștientizarea și realizarea obiectivelor. Se realizează astfel o conducere participativă în care obiectivele de atins devin sarcini de executat în concordanță cu interesul și motivația manifestată de fiecare elev al clasei.

  1. Dacă celelalte funcții manageriale ale dirigintelui se referă la conceperea și derularea activităților în vederea realizării unor obiective evaluarea (controlul, măsurarea, aprecierea) și îndrumarea se referă la diagnosticarea și prognosticarea unor rezultate educative în raport cu posibilitățile elevilor clasei, urmând corectări, îndrumări și perfecționări specifice sintalității colectivului. Trebuie însă avut în vedere să se verifice cantitatea și calitatea și să se asigure și măsurarea unui număr cât mai mare de influențe care pot determina erori și abateri de la conduita școlară. Mai eficientă poate fi acțiunea de prevenire a acestora (abaterilor) înainte de apariția lor prin sprijinirea stabilirii de alternative în rezolvarea unor decizii, de limite acceptabile de manifestare. Și dacă totuși elevul a comis o abatere, recuperarea necesită efectuarea corecturilor necesare, în funcție de natura abaterilor, de cauze în scopul unor reglări și autoreglări în consecințe ameliorativ-comportamentale.

Poate este necesar înainte de declanșarea evaluării o revedere a organizării acțiunii educative: dacă informațiile au fost analizate și aplicate de diriginte în raport cu obiectivele, dacă ele sunt formulate clar și precis, dacă există variante de soluții, uneori și de planuri, și controlul clasei sau elevilor este suficient de motivat.

Dacă preocupările managerului-diriginte sunt prioritar orientate nu față de eforturi, cu față de rezultate, nu față de autoritatea formală asupra elevului, ci față de contribuția ce o poate aduce la obținerea de rezultate optime, atunci putem spune că s-a utilizat maximal și adecvat competențele și capacitățile fiecărui individ al colectivului clasei.

Considerăm că un aspect important al îmbunătățirii activității instructiv-educative îl constituie promovarea cercetării manageriale a domnului „diriginte“, a găsirii soluțiilor optime la dinamica vieții de colectiv, a ameliorării stilului de muncă și a relației diriginte-elev (aspecte ce pot face obiectul unei alte intervenții scrise) în prevenirea eșecurilor, în contuarea strategiilor.

Orice problemă a clasei poate deveni punct de plecare pentru o cercetare managerială, pentru optimizare, încât important este pentru diriginte să învețe să-și pună întrebări, să formuleze ipoteze, să-și propună obiective și proiecte, să aibă o listă deschisă pentru idei și întrebări noi, pentru posibile erori și efecte comportamentale coroborate cu modalități variate de corectare și ameliorare. Și toate acestea pentru că managementul educațional trebuie privit ca o știință și practică, ca activitate umană intelectuală, ca profesiune care necesită o pregătire psiho-pedagogică de înaltă ținută științifică.

Prof. dr. Iosif TODEA,
Târgu Mureș