Socialize

Facebook
Home » Management educational » Manager pentru educaţie – profesionist, dar mai ales om

Manager pentru educaţie – profesionist, dar mai ales om

Educaţia şi protecţia socială s-au regăsit, ca abordare ştiinţifică şi ca veritabilă lecţie de formare continuă, în seminarul cu participare internaţională „Managementul strategic şi operativ în protecţia socială a copilului. Monitorizare, evaluare, eficientizare“. Evenimentul a fost organizat de Federaţia Internaţională a Comunităţilor Educative Secţiunea România (FICE România) şi Asociaţia Directorilor Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (AD-DGASPC), la Palatul Parlamentului, sub egida Comisiei pentru Afaceri Europene.

Să ţinem seama de nevoile fiecărui copil, nu să obligăm copilul să se potrivească unui cadru prestabilit

Participant la reuniune, preşedinte FICE la nivel internaţional, Hermann Radler (Austria), şi-a focalizat expunerea pe managementul impus de momentul trecerii copilului de la statutul de instituţionalizat la cel de persoană dezinstituţionalizată, pornită spre integrare în societate sau într-o familie: „Dezinstituţionalizarea este necesar să fie însoţită întotdeauna de un proces de dezvoltare în vederea integrării. Indiferent cum, trebuie să ţinem seama de nevoile specifice fiecărui copil, nu să obligăm copilul să se potrivească unui cadru stabilit dinainte“. Sub aspect administrativ, a spus preşedintele FICE Internaţional, „închiderea în timp a instituţiilor de creştere a copiilor este bine să se realizeze în paralel cu dezvoltarea unei varietăţi de forme dedicate creşterii şi ocrotirii copiilor“.

Continuând ideea dintr-o perspectivă autohtonă, prof. univ. dr. Ioan Neacşu (Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii din Bucureşti, vicepreşedinte al FICE România) a apreciat că „multe instituţii de felul celor despre care vorbim aici la noi se găsesc în stadiul de învăţare. De douăzeci şi ceva de ani, România se tot află în răspântie; alţii îi spun încotro s-o ia“. Profesorul Ioan Neacşu a propus aplicarea metodelor SWOT şi LISREL pentru optimizarea managementului strategic în instituţiile şcolare şi de protecţie a copilului. Totodată, s-a pronunţat pentru promovarea învăţământului dual şi a lansat o temă de meditaţie: „Cunosc copiii piaţa concurenţială în domeniul muncii?“

De ce să învăţ dacă nu ştiu unde merg?

În opinia experimentatului pedagog Călin Drăgoi (Germania), „eşecurile, greşelile în managementul ocrotirii copiilor şi tinerilor se datorează mai puţin ignoranţei profesionale şi mai mult problemelor de tip organizatoric“. Ca instrument nou de lucru în managementul de caz, el a prezentat ceea ce cu un termen preluat din mediul piloţilor se numeşte checklist, bazat pe tehnologia digitală.

Prezentarea expunerii „Managementul serviciilor sociale destinate copiilor în dificultate versus legiferarea în domeniu“ i-a permis profesorului Valerian-Sorin Chirilă (DGASPC Alba, preşedintele AD-DGASPC) să facă observaţia că, în domeniile respective, de ani şi ani, „rapoartele sunt extraordinare, rezultatele sunt catastrofale“. Ca element de susţinere a afirmaţiei sale şi, în acelaşi timp, drept cauză a numit rigiditatea reglementărilor şi a formelor de organizare, precum şi plasarea acestora în afara realităţilor. „Avem norme cu caracter imperativ, nu cu posibilitate de dezvoltare şi uităm frecvent că managerul este un om“, a atras atenţia profesorul Chirilă, aducând în atenţie una dintre întrebările tulburătoare pe care le recepţionează de la tineri: „De ce să învăţ dacă nu ştiu unde merg?“

La rândul său, Gabriela Creţu (preşedinte al Comisiei pentru Afaceri Europene a Senatului României) a accentuat în sensul că, prin sistemul educaţional, „nu creăm oameni îndreptaţi spre scop, ci spre aspecte formale“.

Contribuţii bazate pe propria activitate în formarea pentru viaţă a copiilor, a tinerilor au prezentat experţii Ionel Armeanu-Ştefănică, Anamaria Dobrea, Ramona Diaconu (DGASPC Vaslui) – „Managementul strategic în asistenţa socială“, dr. Eugen Simion (DGASPC Neamţ) – „Managementul schimbării în procesul dezinstituţionalizării“, Alina Frunză (DGASPC Iaşi) – „Auditul social, instrument de evaluare a calităţii managementului în instituţiile de asistenţă socială“, Maria Mădălina Paraschiv (DGASPC Argeş) – „Managementul strategic în protecţia copilului“.

Prezenţa la reuniune a unor specialişti în domeniu din Republica Moldova a pus bazele unor promiţătoare direcţii de conlucrare prin adaptarea şi valorificarea expertizei specifice.

Pentru copii e uşor să ne dea de lucru dacă nu le dăm noi de lucru

Din perspectivă guvernamentală, dr. Adina Codreş (Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie) a oferit un tablou pe cât de amplu, pe atât de util referitor la „Monitorizarea şi evaluarea în domeniul protecţiei copilului, repere legislative şi provocări“. Astfel, „numărul de copii protejaţi în servicii de tip rezidenţial a scăzut de la 39.569 de copii (monitorizaţi în iunie 1997), la 19.369 de copii (31.12.2016), trecând printr-un vârf al instituţionalizării (57.181 de copii) la începutul anului 2000, odată cu preluarea căminelor-spital şi a internatelor şcolilor speciale“. Concomitent, „numărul de copii protejaţi în mediul familial a crescut de la 11.899 de copii (monitorizaţi în iunie 1997) la 37.497 de copii (31.12.2016), din care 18.664 de copii se aflau la asistenţi maternali, 14.089 de copii se aflau la rude până la gradul IV inclusiv, 4.744 de copii se aflau la alte familii sau persoane“. La 31 decembrie 2016, serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul consiliilor locale ofereau servicii de prevenire a separării copiilor de părinţi pentru 43,76% din totalul copiilor a căror problematică se încadrează sub răspunderea acestor servicii. „La finalul anului 2016 existau în total 1.465 de servicii de tip rezidenţial (709 case de tip familial, 402 apartamente, 91 de centre de plasament clasice, 100 de centre de plasament modulate, 55 de centre maternale, 59 de centre de primire în regim de urgenţă, 49 de servicii pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă, adăposturi de zi şi de noapte), din care 1.127 publice şi 338 private. Din totalul celor 1.465 de servicii de tip rezidenţial (cu 27 mai puţine decât la finalul anului 2015), 321 (303 publice şi respectiv 18 private) erau destinate copiilor cu dizabilităţi. Numărul copiilor care beneficiau de măsură de protecţie specială în aceste servicii destinate copiilor cu dizabilităţi era, la data de 31.12.2016, de 6.023 de copii, înregistrându-se o scădere cu 585 de copii faţă de aceeaşi perioadă a anului 2015.“ Sub aspect profesional, în DGASPC, departamentul „Protecţia copilului“, erau angajate, la 31 decembrie 2016, 32.954 de persoane, cu 350 de persoane mai mult faţă de anul precedent.

În finalul reuniunii, profesorul Toma Mareş (preşedintele FICE România) a reiterat, cu autoritatea a peste şase decenii consacrate educaţiei şi protecţiei generaţiilor tinere: „Pentru copii este uşor să ne dea ei de lucru dacă nu avem grijă permanent să le dăm noi de lucru, să ne ocupăm de creşterea lor“.

 F. IONESCU