Socialize

Facebook
Home » Didactica » Paideia » Mariana MARIN despre „Didactica lecturii”

Mariana MARIN despre „Didactica lecturii”

Didactica lecturii(Editura Universităţii Aurel Vlaicu, Arad, Editura Cartier, Chişinău, 2014)

O mai veche relaţie profesională cu Mariana MARIN, doctor în ştiinţele educaţiei, conferenţiar universitar, cu atribuţii la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei din Chişinău (Republica Moldova), m-a motivat să fiu interesat de acest volum, cu atât mai mult cu cât eu însumi am publicat volumul Didactică şi lectură (2007), având deci similitudini tematice de preferenţialitate. Autoarea îşi subintitulează cartea „interacţiunea elev – operă literară din perspectiva atitudinilor şi valorilor literar-artistice”. Didactica lecturii nu este un volum de metodică descriptivă, ci o carte de autor. Utilizând  aproape 175 de titluri bibliografice, sunt analizate opinii expert şi modele referitoare la relaţia dintre autor – text – cititor, ajungând la concluzia că „cititorii desăvârşesc opera”, destinaţia lecturii fiind  „desăvârşirea textului”, spre a evidenţia atitudinile fundamentale ale autorului şi lectorilor.

 

Spre a convinge cititorii acestei recenzii de valoarea volumului şi, implicit, spre a ne fi discursul mai coerent, vom proceda la o prezentare a conţinutului capitolelor şi a concluziilor de rigoare.

Capitolul I, intitulat „Opera literară – generatoare de atitudini”, prezintă „textul literar” drept un „pretext al cunoaşterii de sine”, prin mobilizarea unor atitudini ale cititorului. Integrând lectura între modalităţile esenţiale de realizare a educaţiei literar-artistice, autoarea apreciază că atitudinile, ca acte generate de textul artistic, sunt esenţiale pentru dezvoltarea gustului pentru lectură. Din păcate, în epoca postmodernităţii, textul din cartea tipărită şi-a pierdut din prestigiu, fiind din ce în ce mai puţin lecturat. M. Marin este o optimistă şi îşi prelungeşte încrederea în degajarea de către elevi a unei atitudini pozitive faţă de virtuţile congruente ale operelor literare, mizând pe faptul că „în artă, cunoaşterea se pro­duce sub semnul plăcerii”. Dimensiunea atitu­dinală, derivată din funcţiile operei literare, se valorizează în com­ponentele sale cognitive, afective şi conative (evalua­tive, interpretative, afectiv-emoţionale, rezo­lutive, comprehensive şi investi­gative), după cum rezultă din schemele sintetice, analizate cu sârg şi profesio­nalitate. Din punct de vedere al citito­rului, importantă este depistarea valorilor textului lecturat, care atrage în mreaja lui seducătoare sensul atitudinilor şi semnificaţia lor afectivă. Opera literară este prin excelenţă gene­ratoare de atitudini.

Capitolul al II-lea, „Strategii de dezvoltare a atitudinii elevului faţă de opera literară”,  începe cu prezentarea proiecţiei unui model teoretic de dezvoltare a atitudinii elevului faţă de opera literară şi dezvoltă apoi cu exemple principiile „care să ofere elevilor libertatea imaginaţiei şi opiniei, prioritatea lor ca receptori de text artistic, să le stimuleze interesul de cunoaştere, să le actualizeze experienţa de lectură şi pe cea de viaţă”. După opinia autoarei, în vederea (auto)construirii unor atitudini, sunt necesare trei principii de bază: stimularea interesului faţă de lectură (1); actualizarea experienţei de viaţă şi a celei estetice a elevului (2) şi încurajarea creativităţii (3). Acest capitol împărtăşeşte experienţa didactică, moda­lităţi şi strategii de realizare a comporta­mentului atitudinal, propunând exerciţii de învăţare, cum ar fi Jurnalul de lectură ori Calendarul de lectură şi atitudini. Activităţile de stimulare a lecturii şi de valorizare a conţinu­tului textelor literare sunt integrate în categoria „demersului (didac­tic) experienţial”, cu prezentarea unor produse ale elevilor, deri­vate din variabila „ce pot face pentru a-mi exprima atitudinea faţă de opera literară”. Activităţile de dobândire a gustului pentru lectură propuse profesorilor spre a fi referenţiale de evaluare a elevilor ţin cont de modernitatea actului de lectură şi de consecinţele psihologice ale reali­tăţii textului literar.

În fine, concluziile generale ale autoarei converg spre identifi­carea efectelor formative ale tehnicilor de dezvoltare a atitudinii elevului faţă de opera literară. Sinteza concluzivă evidenţiază tenacitatea autoarei, ca teoretician al lecturii şi ca profesor aplicant, vizând aplicarea unor teorii ale lecturii în activitatea didactică. Volumul nu este o metodică şi nici măcar o didactică a lecturii, aşa cum cele două concepte sunt înţelese în limbajul ştiinţelor educaţiei. Dacă nu este aşa, atunci ce este? s-ar întreba cititorul prezentei cronici de carte. Didactica ar presupune identificarea sistematică a unor strategii de stimulare a lecturii şi a gustului pentru lectură. Metodica s-ar referi la procedeele utilizate de profesor pentru implementarea unui curriculum de limba română la diferite clase. „Didactica lecturii” este un provocator text de teoria lecturii, în care argumentele justificative sunt produse elaborate de elevii având variate experienţe de lectură, derivate din relaţia acestora cu un text literar. Atât specialistul filolog, cât şi cadrul didactic vor regăsi satisfacţia lecturii volumului, graţie unor sugestii legate de generarea unor atitudini, sub formă de opinii, reflecţii şi gândire critică motivate de conţinutul literar al unui text.

Coerenţa volumului este menţinută prin subordonarea întregului discurs ideii de atitudine. Implicarea efectivă a lectorului şi participarea sa, fie el elev, student ori cititor pasionat, la viaţa intimă a textului ar fi o soluţie pentru restituirea recupe­ratorie a valorilor estetice ale operelor literare. Doamna conf. univ. dr. Mariana Marin (de)scrie o experienţă care i-a întreţinut un tonus atitudinal pe baza succesului în relaţiile cu elevii şi cu textele literare. Are un discurs clar, coerent şi expresiv, dar dincolo de text se poate identifica o atitudine sănătoasă faţă de lectură şi o credinţă reală că lectura rămâne „cea mai de preţ zăbavă în viaţa omului”.

 

Anton ILICA