Socialize

Facebook
Home » Conexiuni » Stiinta » Matematica – punte a suspinelor?

Matematica – punte a suspinelor?

Matematica

Matematica sub multiplele-i înfățișări și gluma – iată o combinație oximoronică greu suportabilă pentru firile mai dogmatice și, desigur, conservatoare. Și totuși, a fost posibilă insolita împerechere în cărțile sale, din care nu lipsesc problemele glumețe, jocurile de perspicacitate, șaradele aritmetice. Pendulând grațios între rigoarea matematicii și paremiologia urbană, profesorul a izbutit să traverseze fără mari seisme interioare două epoci complexe și contradictorii: totalitarismul ceaușist cu avatarurile lui bine cunoscute și postdecem­bris­mul cu marile sale elanuri revoluționare inițiale, urmat de uriașele deziluzii ale prăbușirii economico-sociale. Într-o accepțiune limitată, a fost profesor și nimic mai mult, dar nici mai puțin, deși câțiva ani a deținut funcții de coordonare și conducere (director, inspector) în structuri școlare. A rămas egal cu sine în pofida trecerii anilor și a noianului de schimbări din existența ime­diată. Pe al doilea versant al vieții, așadar, s-a dedicat elaborării și tipăririi câtorva volume, fie din zona divertismentului educativ, cu accente satirico-umoristice, fie focalizate pe destinul unor personalități modelatoare, dintre care unele i-au fost mentori în tinerețe. Nota particularizantă este dată aici de generozitatea aprecierilor, vibrația afectivă și unda evocatoare. Dincolo de platoșa matematicianului sever și rigid descoperim un spirit bonom, un sentimental care-și strunește efuziunile, un camarad jovial ce refuză crispările orgolioase, infatuările calpe.

Cea mai recentă carte a profesorului poartă un titlu cât se poate de elocvent: Matematica – punte a suspinelor? și un subtitlu lămuritor: citate, aforisme, paradoxuri, epigrame. Avem în față preponderent vorbe de duh, butade, sentințe, judecăți de valoare etc., cu punctul nodal în matematică, această știință ce continuă să producă mari uimiri, un atașament aproape mistic și deopotrivă uriașe perple­xități. Istoria multimilenară a opiniilor despre matematică atestă un adevăr simplu: pentru inițiați este o punte magică în tentativa oamenilor de a pătrunde tainele lumii; rămâne o punte a suspi­nelor pentru profani, pentru ne­ini­țiați, pentru colportorii de duzină ai unui folclor negativist. Mesajul subtextual al cărții poate fi acela că numai proștii și leneșii refuză matematica, din como­ditate, din inerție, din mimetism. Numele invocate și citate copios aparțin marilor matematicieni, fizicieni, filosofi, literați din toate timpurile pe o acoladă ce unește Antichitatea greco-latină cu secolele moderne: Aristotel, Arhimede, Euclid, Hipocrate din Chios, Horațiu, Pitagora, Platon, Socrate, Thales din Milet, Descartes, D’Alembert, Euler, Fermat, Fibonacci, Galileo Galilei, Gauss, Goethe, Hilbert, Kepler, Lagrange, Leibniz, Laplace, Lobacevski, Newton, Blaise Pascal, Poincaré ș.a. În pleiada de somități științifice convocate la acest festin intelectual se află și mari personalități românești, care au înnobilat matematicile în tumultuosul secol XX: Dan Barbilian, Dan Brânzei, Alexandru Ghika, Mathylda Ghika, Spiru Haret, Ion Ionescu, Traian Lalescu, Radu Miron, Alexandru Myller, Dimitrie Pompeiu, Grigore Moisil, Miron Nicolescu, Octav Onicescu, Gheorghe Țițeica, Gheorghe Vrânceanu ș.a. Iată câteva cugetări sclipitoare ale unor înaintași: „Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris Universul” (Galileo Galilei); „Matematica este arta ce înlocuiește natura prin inteligență” (Novalis); „Matematica este muzica rațiunii” (J.J. Sylvester); „De când matematicienii au invadat teoria relativității, nu o mai înțeleg nici eu” (Albert Einstein); „Noi, matematicienii, mergem împreună, dar fiecare pe drumul lui” (Grigore Moisil); „Și acum, domnilor, am ajuns la teorema al cărui nume am cinstea să-l port” (Ch. Sturm); „Universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni, iar circumferința nicăieri” (Blaise Pascal); „Nu adevăru-i rostul, ci drumul tău spre el” (Dan Brânzei); „Geometria face să se vadă nevăzutul” (Gh. Vrânceanu); „Cu ce se ocupă zeii? Cu geometria” (Platon); „Esența matematicii constă în libertatea ei” (G. Canton); „Amorul este ca numărul pi în matematică: real, irațional și foarte important” (Lisa Hoffman); „Numerele guvernează lumea” (Pitagora); „Poetul – locul geometric unde fericirea coincide cu melancolia” (Costel Zăgan); „O, dacă zerourile ar fi rămas numai în matematică!” (Vasile Ghica); „Egalitatea nu există decât în matematică” (Eminescu); „Toți oamenii caută fericirea, chiar și cei care nu au pierdut-o” (Blaise Pascal).

O carte instructivă, deconectantă și necesară.

Teodor PRACSIU

Arta predarii