Mereu actualul învățământ profesional

2 pag 4 susOUG 94/2014 a primit, la nivelul percepției dominate de senzațional și ghidate mai ales de televizor, caracterizarea de „ordonanța pentru modificarea Legii Educației Naționale nr. 1/2011 cu un singur beneficiar”. A rămas ca și ignorată tocmai partea care vizează o categorie întreagă de beneficiari și care este cu adevărat de interes public: cea referitoare la noi reglementări în privința pregătirii forței de muncă. Tema s-ar zice că revine în actualitate, dacă nu ar fi atât de presantă, încât să-i asigure prezența mereu în prim-plan, deopotrivă dinspre sistemul educațional și din perspectivă economică.
 Documentul în discuție chiar cu această temă se deschide: „Având în vedere situația extraordinară creată de solicitările unor angajatori de a li se asigura forță de muncă calificată profesional, printr-un proces la care să participe activ, motiv ce determină urgența introducerii în sistemul național de învățământ preuniversitar a formei de pregătire profesională organizată în sistem dual, începând cu anul școlar următor, pentru care fundamentarea cifrei de școlarizare și promovarea ofertei educațio­nale, în comun, sunt urgente, realizându-se în luna februarie 2015, deoarece admiterea în sistem dual se desfășoară începând cu luna mai, anul curent, în vederea selectării viitorilor elevi, pe baza ofertei educaționale, promovate, în comun, de către școli în parteneriat cu operatori economici (…)”. Poate fi discutabilă precipitarea tocmai în ajun de Anul Nou a preocupării într-o chestiune deloc nouă, constantă nu se mai știe de când, însă de aici pornind nu se pot emite decât speculații. Cert este că pregătirea profesională primește o extindere în sensul preciziei și – cel mai important – prin apel la școală. Având nevoie de cineva calificat pentru cerințele lui de producție, angajatorul se adresează școlii. În procesul de formare profesională, școala și angajatorul sunt părtași sub rigoarea legii. În noua formă, stabilită prin OUG 94/2014, componentele învățământului profesional și tehnic sunt mai clar delimitate, în sensul ofertei, prin numirea explicită a liceului de profil: „Învățământ profesional, învățământ liceal tehnologic și învățământ postliceal”, față de forma anterioară: „învățământ profesional, învățământ tehnic și învățământ postliceal”. În aceeași ordonanță, învățământul dual apare – ca noutate – definit distinct și inclus în rând cu formele de organizare a învățământului preuniversitar: „Învățământul dual este o formă de organizare a învățământului profesional, care se desfășoară pe bază de contract de muncă și combină pregătirea profesională ce se organizează de un operator economic cu pregătirea organizată în cadrul unei unități de învățământ. Responsabilitatea privind organizarea și funcționarea este partajată între operatorul economic și unitatea de învățământ”.
Odată cu aducerea pregătirii profesionale explicit între formele de învățământ, în școală, normal ar fi să se estompeze considerabil vorba pretins deșteaptă cum că „meseria se fură, nu se-nvață”, precum și admirația pentru autodidacți. La noi s-au dezvoltat o întreagă cultură și o practică asiduă a învățăturii deprinse oriunde în altă parte decât în școală. Așa cum pe la orele curente de la discipline din programul zilnic de școală o anume populație de profesori nu se mai omoară cu firea, pentru că baza pregătirii elevilor este la meditații pe bani (date de aceiași profesori sau de colegi), și în ceea ce privește formarea în meserie (inclusiv teoretică, nici pe departe doar practică) încredințarea vârâtă-n cap și lucrul în consecință sunt în ideea că angajatorul nu are nevoie de nimic din ce a învățat nou-venitul în școala tocmai absolvită, pentru că oricum îl supune unor cursuri de formare. Apare cu atât mai de apreciat legiferarea prin ordonanța în discuție a unor prevederi care-l așază permanent pe agentul economic în raport cu școala, pentru orice demers formativ determinat de necesitățile lui productive: metodologia, durata, conținutul programelor învățământului dual se aprobă „prin ordin al ministrului Educației și Cercetării Științifice, prin consultare cu operatorii economici”, standardele de pregătire profesională le aprobă tot ministerul de resort și tot ministerul reglementează metodologic certificarea calificării profesionale, de asemenea prin consultare cu operatorii economici.
Totodată, din OUG 94/2014 se poate desprinde un sens încurajator fie și dintr-o jumătate de perspectivă pe care o deschide către cei ajunși la un final de ciclu școlar, însă rămași cu privirea-n gol: posibilitatea urmării învățământului profesional în sistem dual după învățământul obligatoriu, la solicitarea operatorilor economici. Rămâne (pe altădată?) cealaltă jumătate, privitoare la accesul într-o activitate productivă a absolvenților de liceu fără bacalaureat. Poate ar fi realizabilă și pentru ei o formă de învățământ profesional (dual), diferit ca nivel în sensul de pretenții și ca structură de școala postliceală și mai ales altceva decât imposibila combinație universitaro-postliceală experimentată vara trecută.
Florin ANTONESCU