Socialize

Facebook
Home » Reforma » Proces » Meseria înjurătorilor aulici

Meseria înjurătorilor aulici

Se profilează grevă în învăţământ chiar la început de an şcolar. Nemulţumirile cadrelor didactice referitoare la salarizare, la haosul legislativ pe care trebuie să-l gestioneze, la reforma de vorbe şi mucava, la promisiunile mereu amânate şi neonorate ale politicienilor, la marea minciună despre educaţie ca prioritate naţională au atins o masă critică. Profesorii cer să se facă auziţi, că prea multe se întâmplă peste capul lor.

Decidenţii de pe Berthelot şi acoliţii lor au informaţii că în sindicatele judeţene se lucrează la platforma şi la strategia de grevă şi că au început consultări reciproce. Şi-au dat seama că procesul e în derulare şi nu poate fi oprit decât într-un singur mod, prin compromiterea sindicatelor. Pentru ei nu contează prevederile din contractele de muncă, codurile şi legile interne (curat antisindicale, dar nici pe alea nu le respectă), jurisprudenţa CEDO în domeniu; au o singură obsesie: sindicatele trebuie îngenuncheate. Presa şi site-urile de socializare s-au umplut brusc de informaţii despre averea şi afacerile liderilor de sindicat, despre eternizarea lor în scaune, despre cârdăşia lor cu politicieni veroşi etc.

Înjurătorii de sindicate, bine plătiţi, rostogolesc marota profesorului independent şi mândru care nu are nevoie de sindicat şi diversiunea îmburghezirii liderilor, caută şi găsesc te miri pe unde alibiuri de neparticipare la grevă, cu invariabila concluzie: ies din sindicat, dar nu singur, haideţi după mine, să vedeţi ce bine o să vă fie, cu cei 20 de lei pe care-i daţi la sindicat vă puteţi cumpăra vile şi vacanţe exotice. Că sindicatele nu-i reprezintă, că liderii huzuresc, că banii din cotizaţie merg pe delegaţiile lor în străinătate sau intră direct în buzunarele liderilor, că au semnat pentru grevă (pe bune?), iar greva nu s-a făcut, pentru că liderii au trădat, că trebuie constituit „fond de grevă“ de 80% din salariu (?!), adunat din cotizaţie, că aşa fac „sindicatele civilizate“ (care? unde?), că au salarii mici pentru că liderii au negociat în defavoarea lor când generosul guvern ar fi vrut să dea mai mult – nu au nevoie de argumente, e suficient să arunce aceleaşi absurdităţi pe cât mai multe grupuri, cu acelaşi limbaj de lemn, când nu e de-a dreptul birjăresc. Instigarea continuă la dezorganizare şi neparticipare a luat proporţii de val; nu poţi deschide Facebook-ul de producţiile înjurătorilor. Din când în când mai postează şi câte un director convins că singura biblie a muncii în şcoală e contractul individual pe care îl face el, iar contractul colectiv, pe ramură, cu sindicatele e o vorbă goală; poţi să-l contrazici? Postări pe alt registru au părinţii pentru care profesorii sunt nişte infractori care le abuzează psihic şi fizic odrasla, dau numai note proaste şi tone de teme pentru acasă, iar banii cei mulţi din fondul clasei merg pe chefurile din şcoală, câte şi mai câte pietre aruncate orchestrat spre torţionarul de la catedră.

Acestor înjurători li se adaugă propaganda guvernamentală pentru muncă ieftină. La ce să le dăm bani profesorilor, că sunt nepregătiţi şi leneşi, că şcoala românească e de nota 6-7, în cea mai ridicată estimare. Să aştepte, poate la anul, rectificarea asta nu e pentru ei, ci pentru procurori şi pensionari de lux. Pe profesori să-i taxăm, la propriu, nu doar la figurat, că doar n-om taxa angajatorul care tot noi, statul, suntem. Reforma, da, se face şi încă drastic. Dăm afară inspectorii prea vocali, punem oamenii noştri; posturile de directori rămase le ocupăm, n-aveţi grijă, cu rezerva noastră de cadre disciplinate. Auxiliarele nu-s bune, că le-au făcut profesorii şi ce ştiu ei? Noi avem monopolul ştiinţelor educaţiei, numai noi ne pricepem. Profesorii să execute curricula cea nouă şi maiestuoasă. Sporuri pentru condiţii vătămătoare vom da numai celor care sunt deja morţi. Condiţii de stres?! Ia poftiţi dumneavoastră la muncă, că lăsăm părinţii şi elevii să vă evalueze, punem camere de supraveghere la clasă şi la orele de after school, poate aveţi tupeul să cereţi bani pentru ele. Manuale pentru clasa a V-a nu trebuie, copiii învaţă în clasă din ce le spune profesorul pe care îl vom „îndruma“ tot noi. În fond, nici la liceu nu există manuale, iar treaba merge ibrişin. După cum vedeţi, n-aveţi loc de întors, băgaţi-vă minţile-n cap şi începeţi anul şcolar. De Ziua Educaţiei (care Educator? nu avem aşa ceva, educaţia se face singură conform prevederilor ministerului) vă facem diplome celor care v-aţi ţinut gura.

Există în acest moment o oarecare descumpănire la nivelul sindicatelor că tocmai „omul nostru“ o face nefăcută şi strică ce a fost bun, fără să pună ceva rezonabil în loc. Dacă nici în toamna asta protestele sindicatelor nu vor avea consistenţă şi vehemenţă, va urma un recul sindical previzibil, având ca efect destructurarea (câtă mai rămăsese) tagmei dăscăleşti. Vom munci pe plantaţie fără să crâcnim. Tocmai pentru că provine din rândul lor, sindicatele trebuie să arate acum că ele sunt altceva.

Profesor Vladimir POP,
Şcoala Gimnazială Ion Agârbiceanu, Cluj-Napoca