Socialize

Facebook
Home » Teorii si strategii » Paideia » Metodele didactice în care predomină acţiunea de cercetare directă a realităţii

Metodele didactice în care predomină acţiunea de cercetare directă a realităţii

Metodele didactice în care predomină acțiunea de cercetare directă a realității îndeplinesc funcția specifică de descoperire/redescoperire a obiectelor și fenomenelor naturale şi sociale prin contact nemijlocit, în contextul acţiunii de învăţare/autoînvăţare în clasă, laborator şcolar etc. Scopul general proiectat implică „sesizarea unor componente şi procese specifice unor obiecte şi fenomene reale, situate „dincolo de manifestările și aspectele lor exterioare“, necesare în acţiunea elevilor de învăţare/autoînvăţare eficientă.

Structura de bază, corespunzătoare funcţiei specifice, include procedee şi instrumente de investigare directă a realităţii (fişe de observaţie, tehnici de experimentare, modele de analiză a unor documente istorice sau de studii de caz etc.)

În această categorie de metode didactice, utilizate pe larg, în special în învăţământul preşcolar şi primar şi în studiul ştiinţelor naturii (dar şi al unor ştiinţe socio-umane), sunt integrate observaţia, experimentul, cercetarea documentelor istorice.

Observaţia este o metodă didactică de bază realizată prin acţiunea de învăţare/autoînvăţare prin cercetarea directă a unor obiecte, fenomene, evenimente din mediul natural şi social. Funcţia specifică vizează asigurarea „accesului imediat la cunoaşterea lumii înconjurătoare, a faptului real şi viu“. Structura de bază include operaţii de enumerare, descriere, investigaţie sistematică, independentă, dirijată sau autodirijată, care impun anumite forme de realizare a observaţiei (organizată, neorganizată/spontană; enumerativă, constatativă, descriptivă, sistematică, independentă; curentă, planificată; dirijată, autodirijată). Forma reprezentativă consacrată este cea a observaţiei independente (Ioan Cerghit, op.cit., p. 198).

„Observaţia independentă“ reprezintă metoda didactică cea mai consistentă pedagogic în contextul acţiunii de învăţare/autoînvăţare, bazată pe cercetarea directă a realităţii. Este subordonată unui scop general al activităţii de instruire care vizează formarea-dezvoltarea spiritului ştiinţific al elevului. În plan psihologic stimulează capacitatea elevului de cunoaştere obiectivă a realităţii, în mod nemijlocit, prin: a) perceperea sistematică a componentelor, obiectelor, fenomenelor, proceselor etc. observate; b) identificarea, descrierea, explicarea datelor importante necesare pentru îndeplinirea obiectivelor operaţionale; c) exprimarea concretă a rezultatelor obţinute în urma observării, prin tabele, desene, grafice, modele construite informatic etc., care confirmă dobândirea noilor cunoştinţe.

Activităţile de instruire valorifică, în mod special, observaţia realizată în formă independentă/sistematică, dar şi cea dirijată/autodirijată, angajate pedagogic la nivel de metodă didactică de bază, dar şi de procedeu didactic, integrabil în structura mai multor metode didactice, situate în aceeaşi categorie, dar şi în alte categorii.

La nivel de metodă didactică, este propusă de profesor ca „observaţie complexă“, realizată pe tot parcursul lecţiei, bazată pe utilizarea mai multor procedee didactice (descrierea, demonstraţia, experimentul, investigaţia dirijată-autodirijată etc.) şi mijloace didactice (microscoape, instrumente de măsurare, softuri educaţionale etc.).

La nivel de procedeu didactic, integrat în structura altor metode didactice (experimentul, demonstraţia, dezbaterea etc.), „observaţia, simplă şi de scurtă durată“, este implicată în susţinerea unor secvenţe ale activităţii, dar şi în substituirea metodei didactice de bază, propusă de profesor, în cazul în care aceasta nu este preluată de clasa de elevi.

Validarea pedagogică a metodei observaţiei este realizată în momentul în care observaţia sistematică, propusă de profesor, este preluată de clasa de elevi la nivel de observaţie independentă, organizată după rigorile unui demers ştiinţific, valorificate didactic. În raport de context (disciplină şi treaptă de învăţământ, experienţa cognitivă a elevilor), observaţia poate precede sau urma demersul teoretic necesar pentru acţiunea de învăţare/autoînvăţare eficientă în cadrul lecţiei/activităţii de laborator etc.

Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA