Socialize

Facebook
Home » Teorii si strategii » Paideia » Metodele sau tehnicile didactice speciale (III)

Metodele sau tehnicile didactice speciale (III)

Funcția specifică metodelor sau tehnicilor didactice speciale este cea de stimulare a acțiunii elevilor de învățare externă și internă (autoînvățare), realizabilă prin raportare permanentă la scopul general care vizează formarea‑dezvoltarea gândirii critice.romovarea metodelor sau a tehnicilor didactice speciale solicită respectarea unor principii de bază: a) abordarea gândirii critice la nivel de competenţă cognitivă superioară; b) proiectarea predării‑învățării‑ evaluării la nivel de model pedagogic constructivist (evocare‑realizarea sensului‑reflecție); c) eficientizarea învățării/autoînvățării în condiții de cooperare (în grup/clasă și pe microgrupe); d) convertirea rolului profesorului de transmiţător al mesajului didactic în organizator, manager şi facilitator al acţiunii elevilor de învăţare/autoînvăţare eficientă.

Structura specifică este tipică unor operații integrabile în cadrul altor de metode de bază care susțin acțiunea de învățare externă (expunerea, conversaţia, dezbaterea; observaţia, experimentul; exerciţiul) și mai ales internă (lectura, lucrările scrise/eseuri, compoziţii; reflecţia/autoreflecţia).

În definirea conceptului operațional, există o anumită oscilaţie între formula de metodă sau de tehnică didactică specială. Ca tehnici didactice speciale sunt integrate în structura de acţiune, mai complexă, a unor metode didactice de bază, situate îndeosebi în zona metodelor didactice de comunicare. Ca metode didactice speciale (asaltul de idei, lectura bazată pe interpretare în sistem interactiv etc.), sunt angajate (pe tot parcursul lecției etc.)  în realizarea unor obiective care vizează valorificarea creativității, în condiții speciale de cooperare în grup (clasă) și microgrup.

Resursele pedagogice superioare sunt evidente la nivel de tehnici didactice speciale integrabile în structura de acţiune a mai multor metode didactice de bază propuse de profesor în cadrul unor activităţi de instruire (lecții etc.) care angajează obiective concrete raportate special la competenţa gândirii critice şi a creativităţii superioare (inventive, inovatoare), susținute atitudinal în plan motivațional intern.

La acest nivel, funcția generală, proprie tehnicilor didactice speciale, constă în dinamizarea resurselor creative superioare ale unor metode didactice de bază. Sunt implicate programatic în elaborarea unui scenariu didactic special inspirat din psihologia cognitivistă, preluat de pedagogia constructivistă, care valorifică etapele necesare în cadrul oricărui proiect curricular:

1) Evaluarea iniţială (cu funcție diagnostică și predictivă) – evocarea cunoştinţelor asimilate anterior în condiţii de conexiune cu realitatea (fenomene, fapte, evenimente etc. accesibile elevilor) şi cu experienţa anterioară a elevilor care permite actualizarea cunoştinţelor de bază (la nivel de idei‑ancoră) şi rezolvarea de probleme și de situații‑problemă.

2) Predarea‑învăţarea‑evaluarea continuă (cu funcție formativă) – realizarea sensului cunoştinţelor noi, receptate şi asimilate de elevi prin studiu independent, individual şi în microgrup, prin colaborare şi cooperare (prin conversaţie, dezbatere, exercițiu, observare, experiment, demonstrație, problematizare etc.), cunoştinţe noi înţelese şi interiorizate.

3) Evaluarea finală (cu funcție sumativă, cumulativă) – reflecţia/autoreflecţia asupra noilor cunoştinţe asimilate, înţelese,  în condiţii de aplicare şi de corelare (cunoştinţeanterioare – recente) valorificate de profesor şi de elev, cu trasarea liniilor de perspectivă care urmează să fie parcurse la nivel nonformal (prin tema pentru acasă, prin studiu individual în bibliotecă etc., prin realizarea de proiecte etc.) și formal (în viitoarele lecții etc.).

La nivel de proiect curricular, tehnicile didactice speciale susțin un  scenariu didactic deschis care stimulează extinderea cunoştinţelor (asimilate şi interiorizate în clasă) în context nonformal, prin tema pentru acasă, studiu individual, realizarea de proiecte etc. Sunt solicitate, astfel, resursele creative superioare ale gândirii critice generatoare de idei și de produse noi, în raport cu experiența anterioară a elevului.

Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA