Socialize

Facebook
Home » Conexiuni » Cultura » Miracolul întâlnirilor memorabile – academicianul și criticul literar Eugen Simion

Miracolul întâlnirilor memorabile – academicianul și criticul literar Eugen Simion

Academician Eugen Simion

Academician Eugen Simion

Există oameni a căror prezenţă reușește să producă asupra semenilor efecte remarcabile, în sensul polarizării atenţiei și respectului, tot astfel cum, cu riscul unei analogii dintr-un domeniu prea puţin familiar mie, admir atracţia pe care nucleul o exercită asupra electronilor. La capătul întrevederii cu un astfel de personaj, te descoperi îmbogăţit, transfigurat sufletește, smuls din propria dimensiune și livrat unui univers fascinant. Discursul domnului academician Eugen Simion, prilejuit de întâlnirea Alianţei Colegiilor Centenare, la care a fost invitat să ia parte în acest an, dobândește în patrimoniul meu de experienţe formatoare semnificaţia unui eveniment.

Înainte de toate, m-au copleșit aspectul distins, seninătatea și eleganţa pe care anii îndelungaţi de studiu, lectură și reflecţie le-au întipărit pe chipul domniei sale. Senectutea nu reușește să atenueze spiritul alert, curiozitatea ochilor iscoditori care străpung vioi și pătrunzător atmosfera, o cercetează de la un capăt la altul, in­cendiind-o. Am impresia că, printr-o alchimie bizară a temporalităţii, mă găsesc deodată în faţa unuia dintre oratorii de excepţie ai An­tichităţii gre­cești sau ro­mane. Bună­tatea și fermitatea, cogniţia și acţiunea își dau întâlnire în privirea domniei sale, schimbându-și între ele locul precum într-un joc al intelectului și al sensibilităţii.

Atunci când analizează situaţia școlii românești sau întreprinde comparaţii cu alte sisteme de educaţie (sistemul francez), cuvintele domniei sale erup către cei prezenţi, provocând audienţa să devină complicele propriei sale combustii interioare. Fiecare cuvânt și fiecare gest care-l însoţește reprezintă produsul unei fermentaţii ideatice atente, rodul unei distilări reflexive ce înglobează deopotrivă inimă și minte. Vorbele compun cu naturaleţe enunţuri elegante ce exprimă în mod inspirat concepte, judecăţi și raţionamente, traduc abstracţii și esenţe într-o manieră agreabilă și provocatoare, suscită mirări și indiscreţii cognitive. Dobândesc convingerea, ca ascultător, că înălţimea spiritului, anvergura lui monumentală se probează tocmai prin capacitatea acestuia de a descinde din spaţiile eterate ale Ideii pentru a locui în concret. Gestica pendulează calm, într-un echilibru atent controlat, sfidând deliberat ostentaţia sau patetismul. Tonul domniei sale dobândește amplitudine, fermitate nedisimulată atunci când invocă „vânzoleala inutilă și infecundă” a celor care, de-a lungul ultimilor ani, au experimentat pseudoreforme în educaţie, sau, dimpotrivă, devine afectuos, amprentat de o bunăvoinţă sinceră, atunci când amintește dascălilor prezenţi că „elevii sunt copiii noștri spirituali”.

Îndemnul domniei sale dobândește solemnitatea unui document programatic: „Școala românească a marginalizat ceea ce eu numesc umanioarele, discipline atât de importante în formarea elevilor ca oameni de cultură, înzestraţi cu un set de valori, pregătiţi să intre în societate. (…) În jurul cunoașterii instru­mentale, a cunoașterii de specialitate, ar tre­bui să situăm cunoașterea însăși. În Gargantua și Pantagruel, François Rabelais a dăruit posterităţii un program autentic de educaţie spirituală, intelectuală și morală, centrat pe formarea armonioasă a personalităţii omului. Să nu uităm că spiritul de armonie, preocuparea pentru formarea omului complet au construit lumea europeană”. Am dobândit de-a lungul timpului capacitatea de a adopta faţă de spiritele alese o atitudine de profundă și sinceră admiraţie, din convingerea că reprezintă o parte esenţială a propriei deveniri. Fie că i-am cunoscut prin scrierile lor, fie că am ascultat cu atenţia și respectul cuvenit desfășurarea construcţiei lor discursive, am manifestat faţă de acești oameni deosebiţi reverenţa cuvenită. Poate de aceea simt nevoia să mulţumesc domnului academician Eugen Simion și să-i rămân profund îndatorat pentru oportunitatea de a participa la o experienţă memorabilă.

Prof. Florin George POPOVICI,

CN Eudoxiu Hurmuzachi, Rădăuţi