Socialize

Facebook
Home » Institutii » Inspectorate scolare » „Ne dorim îmbunătăţirea parteneriatului vital cu părinţii şi profesionalizarea continuă a cadrelor didactice“

„Ne dorim îmbunătăţirea parteneriatului vital cu părinţii şi profesionalizarea continuă a cadrelor didactice“

Interviu cu prof. Anca Stoenescu, inspectorul general al ISJ Arad


Stimată doamnă inspector general, sunteţi de puţin timp la conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean Arad. Cu toate acestea, scurta perioadă care s-a scurs de la învestire a fost una de activitate intensă generată de lunga trenă de probleme care a însoţit debutul noului an şcolar. Cum a fost acest început pentru dvs.?

Consider că activitatea de la nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean Arad s-a desfăşurat în foarte bune condiţii încă de la începutul anului şcolar, fapt demonstrat de profesionalismul inspectorilor şcolari. Beneficiind de experienţa anterioară a inspectorului şcolar general adjunct, funcţie pe care am deţinut-o încă din septembrie 2015, am fost familiarizată cu problematica specifică, astfel încât am reuşit să mă achit de sarcinile care mi-au fost atribuite în această nouă postură.

Care sunt marile probleme cu care se confruntă judeţul Arad, şcoala arădeană, la acest început de an şcolar?

Problemele pe care şcolile din judeţul nostru le întâmpină se referă, în general, la aspectul cantitativ al resursei umane care implicit afectează şi calitatea actului educativ din unităţile de învăţământ. Aş preciza aspecte legate de populaţia şcolară care se află în uşoară descreştere, ponderea insuficientă a învăţământului profesional, deficit al cadrelor didactice calificate pentru anumite discipline (fizică, chimie, biologie, geografie, limba franceză şi altele – nu în ultimul rând, o problemă importantă o constituie deficitul de personal nedidactic din şcoli şi grădiniţe.

Care este starea învăţământului rural la nivelul judeţului? Unde se regăsesc situaţiile cele mai grave?

În ce priveşte zona rurală, existenţa claselor simultane cauzată de numărul scăzut al elevilor reprezintă una dintre cele mai dificile situaţii, întrucât îngreunează activitatea de predare-învăţare-evaluare a profesorului la clasă, diminuând calitatea înţelegerii de către elevi a conţinuturilor transmise. O altă problemă cu care ne confruntăm vizează naveta, care poate contribui la abandonul şcolar.

De asemenea, în anumite zone rurale există o fluctuaţie destul de însemnată a personalului didactic calificat, a debutanţilor în învăţământ, ceea ce poate afecta performenţele elevilor. Tindem să ajungem la situaţia ideală de a avea profesori calificaţi şi titulari în toate unităţile de învăţământ, la toate disciplinele.

Multe dintre problemele învăţământului din mediul rural sunt consecinţe ale factorilor economici şi sociali. Părinţii copiilor găsesc mai greu locuri de muncă, iar situaţia financiară a familiilor este de multe ori periclitată. Din această cauză, cele mai multe din familiile care pleacă în străinătate să caute de lucru provin din mediul rural. În consecinţă, în mediul rural se înregistează un număr ridicat de elevi lăsaţi în grija rudelor, efectul emoţional produs în acest fel este evident, iar randamentul acestor copii devine automat mai scăzut.

Aţi avut probleme la acest început de an cu spaţiile de şcoală, cu autorizaţiile de funcţionare?

Ca de fiecare dată, la fiecare început de an şcolar constatăm că ar mai fi multe de făcut. Suntem nevoiţi şi în acest an să acceptăm compromisuri, pentru că unele clădiri ale şcolilor sunt sub standardele  prevăzute de reglementări.

Există şcoli în care grupurile sanitare sunt insuficiente sau starea lor nu este tocmai corespunzătoare, iluminatul nu este potrivit, ori pereţii sau pardoseala sunt degradate. Chiar dacă este vorba de cazuri izolate, starea aceasta ne nemulţumeşte profund. Explicaţii se găsesc cu uşurinţă şi, cum este de aşteptat, dăm vina pe lipsa banilor. Noi credem că un interes sporit şi un spirit de gospodar mai pronunţat ar reduce multe din problemele constatate.

Nu am fi corecţi dacă nu am aminti că în majoritatea unităţilor administrativ-teritoriale şcoala se află în centrul interesului public. Primarii şi consiliile locale chiar au investit bani şi suflet ca şcoala lor să arate aşa cum ar trebui să arate o şcoală modernă. Cred că a intrat în conştiinţa  colectivă ideea că plăcerea cu care copilul merge la şcoală depinde în mare măsură de ambient, de caracterul prietenos şi familial al ambientului. Să nu uităm că elevii petrec aproape o treime din ziua lor în şcoală, într-un mediu care îşi pune adânc amprenta asupra personalităţii lor în devenire.

Care este rata abandonului şcolar la nivelul judeţului Arad? Unde se întâlnesc cele mai ridicate procente de părăsire timpurie a şcolii?

Rata abandonului şcolar este situată sub media pe ţară, dar dincolo de cantităţi şi statistici, noi percepem pierderea din şcoală chiar şi a unui singur  copil ca un eşec. Dacă prin „abandon” înţelegem diferenţa dintre numărul elevilor înscrişi la început de an şcolar şi numărul celor care se regăsesc în sistem la sfârşitul aceluiaşi an, atunci trebuie să socotim atent cât este acest număr şi ce s-a întâmplat pe parcursul anului. Asistăm la o dinamică destul de mare în rândul  copiilor, având în vedere că părinţii înşişi se mută şi se stabilesc cu oarecare uşurinţă în alte locuri decât acelea unde copilul lor a fost înrolat în şcoală. Altfel spus, dacă un elev părăseşte şcoala, nu este deloc sigur că avem de-a face cu abandon. El poate învăţa în altă ţară şi există toate şansele să revină şi să nu reprezinte o pierdere pentru sistem.

Totuşi, există un mare risc de abandon şcolar şi de părăsire timpurie a şcolii la terminarea clasei a VIII-a. Necontinuarea studiilor la liceu sau la şcoala profesională – cu toate că legea obligă la parcurgerea a încă cel puţin două clase – este un fenomen real care atinge, an de an, câteva zeci de elevi. Sigur, vorbim despre copii care provin din acele „medii defavorizate”, în care saltul necesar în creşterea calităţii vieţii, se pare că este extrem de greu de realizat.

Există o strategie la nivelul inspectoratului de micşorare a ratei abandonului?

Strategia noastră este îndreptată spre un obiectiv central, simplu de enunţat, dar mai greu de atins, îmbunătăţirea accesului tuturor elevilor la o educaţie de calitate. Succesul în reducerea fenomenului de abandon, dincolo de factorii economici şi sociali necontrolabili de şcoală, rezidă în consilierea şi orientarea  şcolară.

Vorbim de orientare spre formele de învăţământ într-adevăr adecvate şi corespunzătoare aptitudinilor elevului, spre deosebire de alegerea superficială, făcută deseori pe cale memetică a unor forme şi clase „la modă”. Pentru mulţi absolvenţi de gimnaziu, învăţământul profesional ar putea fi  soluţia decentă, nu încercarea de a frecventa liceul, pentru a nu  genera un eşec la examenul naţional de bacalaureat.

La nivelul IŞJ Arad se promovează programele de protecţie socială, bursele şi ajutoarele prevăzute de lege, în acest fel fiind ajutaţi elevii care se găsesc în situaţii de risc.

De asemenea, promovăm programele de pregătire personalizată, individuală a elevilor, în special a acelora care au nevoi speciale. Din acest motiv, credem că învăţământul special trebuie să se bucure de resurse numeroase şi  rafinate.

Care sunt principalele direcţii pe care veţi acţiona, la nivelul  ISJ Arad, în anul şcolar 2018-2019? Nu în cele din urmă, cu ce speranţe priviţi spre acest an şcolar?

Poate cel mai simplu lucru pe care îl dorim este asigurarea unui climat profesional adecvat, care respectă drepturile şi obligaţiile tuturor. Am spus simplu, dar cred că este şi cel mai greu de realizat. În şcoli, exact ca în societatea noastră, şi-au făcut loc tot felul de mecanisme, începând de la comunicarea total inadecvată, până la conflictele de interese mai puţin sau mai mult vizibile. Forţa şi valoarea unei şcoli rezidă din caracterul unit al colectivelor de profesori. Astfel, ne dorim îmbunătăţirea parteneriatului vital cu părinţii şi profesionalizarea continuă a cadrelor didactice.

Un alt element foarte important şi de natură pragmatică este folosirea raţională  şi eficientă a resurselor de timp,  energie, bani şi resurse intelectuale, în general.

Care este opinia dumneavoastră cu privire la manualul unic şi Editura Didactică şi Pedagogică?

Ca profesor cu vastă experienţă acumulată de-a lungul timpului la catedră, consider că manualele alternative oferă posibilitatea atât elevilor, cât şi cadrelor didactice de a pune în practică programele şcolare în vigoare. În acelaşi timp, îmi exprim întreaga admiraţie faţă de activitatea desfăşurată de Editura Didactică şi Pedagogică în decursul timpului, o editură care beneficiază de experienţă, ţinând cont şi de modificările care s-au implementat la nivelul societăţii comerciale.

Şi ultima întrebare: cine este profesorul Anca Stoenescu?

În profesorul Anca Stoenescu se regăseşte, înainte de toate, omul Anca Stoenescu, pentru că la baza formării şi perfecţionării mele ca şi cadru didactic stă setul de profunde valori în care cred. Egalitatea de şanse, responsabilitatea, etica profesională şi libertatea de exprimare reprezintă doar câteva credinţe ale mele, congruente fiind cu stilul didactic pe care am încercat să-l adopt în întreaga mea carieră de dascăl la catedră şi de director al Colegiului Tehnologic de Industrie Alimentară Arad. În perioada septembrie 2015-iunie 2016 am deţinut funcţia de  inspector şcolar general adjunct al Inspectoratului Şcolar Judeţean Arad, dar pe parcursul carierei mele, fie din poziţia de profesor, fie din cea de manager, m-am orientat mereu spre autoperfecţionare, spre dezvoltarea patrimoniului şcolii în care am activat. Am acordat o importanţă deosebită  programelor şcolare şi extraşcolare, îndreptându-mi atenţia în special spre abordarea multiculturalităţii în educaţie, coordonând în acest sens proiecte europene de amploare cum ar fi proiectul LLP/LDV/RO/158/IVT ,,Drum deschis către tehnologii alimentare europene de ultimă generaţie”, finanţat de Uniunea Europeană prin Agenţia Naţională de programe comunitare în domeniul educaţiei şi formării profesionale în valoare de 47.856 euro şi proiectul Erasmus+ 2015-ROO1-KA102-014380 ,,Triada-non-formal-informal în abordarea europeană a învăţământului tehnologic”, finanţat de Uniunea Europeană prin Agenţia Naţională de programe comunitare în domeniul educaţiei şi formării profesionale, în valoare de 21.500 de euro. Experienţa de lector universitar dr. la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad mă ajută şi mă responsabilizează în acelaşi timp în domeniul învăţământului preuniversitar, în demersurile pe care le parcurg spre a oferi şcolii arădene şi – în primul rând elevilor noştri – o şansă înspre o educaţie bazată pe valori înalte, care, ulterior înrădăcinate, să formeze temelia a mii de absolvenţi arădeni, absolvenţi pregătiţi realmente pentru viaţă.

Interviu realizat de Oana PANAIT