„Ne dorim o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte parteneriatul şcoală-familie-autorităţi locale“

Interviu cu prof. Valeria Gherghe, inspectorul general al ISJ Teleorman


Stimată doamnă Inspector General Valeria Gherghe, cum se vede educaţia, şcoala românească de la nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean Teleorman, acum, la început de primăvară?
În faţa unui nou început, şcoala teleormăneană se angajează mai activ în procesul asigurării unui învăţământ performant, centrat pe competenţe şi vizând echitatea şi calitatea în educaţie, apt să genereze nevoia de a învăţa, un garant al succesului, al împlinirii personale şi profesionale.
Când vorbim despre succes, împliniri personale şi profesionale trebuie să ne gândim şi la România rurală. Care este,
în momentul de faţă, starea şcolii teleormănene din zonele de sat?

La începutul anului şcolar 2016-2017, în urma verificărilor realizate de echipe formate din reprezentanţi ai Instituţiei Prefectului, Direcţiei de Sănătate Publică şi Inspectoratului Şcolar Judeţean, s-a constatat că 82% din unităţile de învăţământ din judeţ nu au avut autorizaţie sanitară, toate aceste unităţi fiind din mediul rural, iar principala cauză a constituit-o lipsa apei curente. Această problemă este, desigur, una a cărei rezolvare presupune implicarea mai multor factori, ca, de exemplu, autoritatea locală, care trebuie să facă de­mer­surile necesare obţinerii de fonduri pentru astfel de obiective.
De asemenea, mai există în judeţ construcţii şi amenajări destinate învăţământului, care au fost puse în funcţiune, fără a deţine autorizaţia de securitate la incendiu, cele mai multe dintre acestea fiind din mediul rural. În cooperare cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Al. D. Ghica Teleorman au fost consiliate şi sprijinite unităţile de învăţământ pentru intrarea în legalitate, în cel mai scurt timp posibil.
Pentru anul şcolar în curs, la nivelul judeţului Teleorman, în mediul rural, putem vorbi de existenţa a 92 de unităţi administrativ-teritoriale, respectiv a 93 de unităţi de învăţământ cu personalitate juridică. Din totalul de 290 de unităţi de învăţământ existente în  mediul rural, 5 sunt licee, 106 sunt şcoli care cuprind ciclul primar şi gimnazial, iar 179 sunt grădiniţe. În ultimii trei ani, numărul elevilor şi copiilor preşcolari a scăzut cu 1000, totalul efectivelor existente în mediul rural fiind, în prezent, de  21.556 de elevi. Scăderea populaţiei şcolare este mai accentuată în mediul rural, comparativ cu mediul urban, fapt ce va duce, probabil, în viitorul apropiat, la desfiinţarea unor unităţi cu personalitate juridică.
În momentul de faţă, este acoperit necesarul de cadre didactice la nivelul şcolilor rurale? Mai aveţi personal didactic necalificat?
Un lucru îmbucurător este faptul că nu avem probleme cu resursa umana calificată, în general, numărul de cadre didactice necalificate fiind foarte mic la nivelul judeţului, inclusiv în mediul rural.
Cum influenţează condiţiile materiale din unele zone rurale parcursul educaţional al copiilor? Evident, vorbim despre  egalitatea de şanse rural-urban.
Nivelul de dezvoltare al localităţilor din mediul rural, din punctul de vedere al infrastructurii şi al locurilor de muncă, influenţează sistemul de învăţământ, principala preocupare a părinţilor şi a elevilor nemaifiind educaţia, ci asigurarea traiului zilnic, obţinerea unor ajutoare sociale din partea statului. În astfel de condiţii, continuarea studiilor la nivelul liceal va fi foarte greu de susţinut de către unele familii, acestea neavând resursele financiare necesare.
Care sunt cele mai mari pericole care pândesc şcoala rurală teleormăneană şi, mai mult ca sigur, şcoala rurală la nivel naţional?
La ora actuală, pericolul cel mai mare pentru şcoala rurală este generat de declinul demografic, implicit, de scăderea populaţiei şcolare, la care se adaugă lipsa investiţiilor în unităţile de învăţământ, respectiv, dotarea cu echipamentele necesare realizării unui învăţământ la standarde occidentale (de exemplu, numărul insuficient de calculatoare în cabinetele de informatică sau existenţa unor calculatoare foarte vechi, inexistenţa laboratoarelor, fondul de carte învechit al unor biblioteci). Nu putem ignora, de asemenea, faptul că nivelul de educaţie, respectiv rezultatele la învăţătură ale elevilor se raportează şi la nivelul de trai al familiilor acestora, un fenomen frecvent întâlnit fiind acela al migraţiei/ remigraţiei,  care are ca efect diverse  probleme de comunicare, capacitatea redusă de adaptare la noile valori sociale şi, în cele din urmă, abandonul.
Şi totuşi, ce se poate face pentru pentru ca aceşti copii din rural să aibă, pe viitor, şanse egale la educaţie cu cei din urban?
În perioada următoare, învăţământul din mediul rural va fi influenţat, pozitiv sau negativ, în funcţie de dezvoltarea mediului rural, în general, în toate domeniile, fiind necesară o nouă viziune de ansamblu asupra acestuia, nu numai din punctul de vedere al învăţământului.
Ne dorim o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte parte­neriatul şcoală-familie-autorităţi locale, prefectură şi primării, astfel încât să se poată asigura, la timp, sprijinul necesar.
Inspectoratul Şcolar Judeţean Teleorman caută în permanenţă soluţii la astfel de probleme cu care se confruntă şcoala românească, una dintre oportunităţii fiind proiectele cu finanţare europeană.
În vederea asigurării egalităţii de şanse pentru toţi elevii, Inspectoratul Şcolar Judeţean Teleorman implementează mai multe proiecte europene, precum: proiectul ERASMUS+ „INNOVATIVE QUALITY MENTORING FOR SOCIAL INCLUSION”, care vizează îmbunătăţirea practicilor de mentorat şi consiliere pentru grupurile sociale considerate dezavantajate, prin implementarea unui training ca rezultat experimental al aplicării unui curs pilot şi proiectul ERASMUS+, KA2 – ,,DIGITAL GAP THREATHENS SOCIAL INCLUSION-NODIGITALGAP.
La acest moment,  alături de alte  49 unităţi de învăţământ din România, se bucură  de programul guvernamental de acordare a unui suport alimentar pentru preşcolari şi elevi şi o şcoală din mediul rural din judeţul Teleorman.
Să vorbim şi despre abandonul şcolar din aceeaşi zonă rurală. Care este situaţia în momentul de faţă?
În anul şcolar 2015-2016, au fost declaraţi cu abandon 149 de elevi, reprezentând un procent relativ mic (1%). În mediul rural, rata abandonului şcolar este dată, de regulă, de elevii care trec de la un ciclu educaţional la altul, deoarece, după ce finalizează clasa a VIII-a, unii dintre aceştia nu mai doresc să continue studiile la liceu, de cele mai multe ori din raţiuni de ordin financiar.
S-a constatat, de asemenea, că numărul de elevi care pleacă în străinătate, comparativ cu al acelora care vin din străinătate, în mediul rural este mult mai mare (45/ 91), faţă de mediul urban (25/ 76). Copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate dezvoltă probleme speciale, legate de adaptabilitatea şcolară. Mulţi dintre aceştia devin nesiguri pe ei, existând, astfel, riscul de abandon. Inspectoratul Şcolar Judeţean Teleorman, în parteneriat cu Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Teleorman, desfăşoară diverse activităţi de consiliere, în grup sau individuale, pentru prevenirea acestui fenomen. Sunt derulate, de asemenea, de către echipa Inspectoratului Şcolar Judeţean Teleorman, inspecţii tematice vizând monitorizarea frecvenţei şcolare, identificarea cauzelor absenteismului şi verificarea modului de aplicare a măsurilor care se impun pentru reducerea absenteismului, respectiv pentru  prevenirea abandonului şcolar.
Violenţa în şcoli este o altă mare problemă. Care este situaţia la nivelul judeţului Teleorman şi care este ponderea urban-rural din acest punct de vedere? 
În şcolile teleormănene există acte de violenţă care, din păcate, sunt o realitate a societăţii actuale. Trebuie menţionat că, la nivelul judeţului Teleorman, acestea sunt încă puţin numeroase. Ele se manifestă sub diferite forme, iar şcoala devine spaţiul în care conflictele dintre elevi sau elevi şi adulţi evoluează. Cele mai multe situaţii de violenţă în mediul şcolar sunt atacurile la persoană. Aici putem menţiona insultele grave, repetate sau violenţele fizice uşoare care se petrec între elevi în timpul programului şcolar sau în afara acestuia. Pe lângă atacurile la persoană,  există atentate la bunuri, cum ar fi: distrugerea bunurilor din şcoală, în special în mediul rural, acestea fiind, însă, puţin numeroase. Toate aceste incidente sunt preponderente în şcolile din satele îndepărtate de marile oraşe. Pentru diminuarea unor astfel de situaţii, inclusiv pentru eliminarea lor, s-au propus şi se derulează programe de sprijinire prin centrele specializate, care sunt din ce în ce mai numeroase în judeţul Teleorman. Aceste programe urmăresc optimizarea relaţiei dintre elevi, dintre elevi şi cadrele didactice, precum şi dintre elevi, cadre didactice şi părinţi. La nivelul judeţului există numeroase  programe în derulare, precum: „Stop violenţa!”, ateliere de lucru privind dezvoltarea personală a adolescenţilor, programul de prevenire şi combatere a consumului de droguri la elevi ,,Alege libertatea!”, ,,Educaţia pentru viaţa adultă”, programe de consiliere cu elevii şi părinţii acestora şi, nu în ultimul rând, mai multe programe de reorientare profesională.
Doamnă inspector general, pe finalul interviului, spuneţi-ne, în câteva cuvinte, ce ţinte v-aţi propus pentru anul 2017?
Pentru anul 2017, ne dorim promovarea unui mediu educaţional competitiv, în care toţi actorii implicaţi să aducă un plus de valoare educării beneficiarilor direcţi, elevii. Ne dorim să identificăm, împreună cu partenerii noştri educaţionali, soluţii viabile, care să estompeze sau să elimine diferenţele dintre şcoala din mediul rural şi cea din mediul urban, să prevină instalarea şi dezvoltarea unor situaţii de eşec şcolar sau abandon şcolar.
 Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU