Socialize

Facebook
Home » Societate » Educatie pentru societate » Nici muncă fără bani, nici bani fără muncă, un proverb anacronic?

Nici muncă fără bani, nici bani fără muncă, un proverb anacronic?

Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine este proverbul românesc care a permis variațiunea pe temă dată din titlul articolului de față. Evident, într-o reinterpretare actualizată.

Pornim de la o realitate pe care o percepem ca pe o bizarerie a societății românești: nimeni nu mai este dispus fie să aibă o muncă slab calificată, fie să înceapă o carieră de la bază spre top.

Într-o discuție recentă cu elevii, într-o înverșunare de a excede rolul de prestator de matematică, i-am întrebat de unde atâta a(nti)patie față de învățare? Răspunsul unuia dintre ei, care a permis dialogul util pentru toți, a fost: meseria pe care o voi alege este arhitectura și pentru a ajunge la facultate voi învăța ceea ce-mi trebuie pentru a trece cu bine admiterea. Am apreciat faptul că are definită o opțiune, dar am semnalat faptul că sunt prea multe acțiuni ce aparțin viitorului: voi alege, voi învăța. Și, poate, este bine ca pentru a se asigura de rezultate în viitor, unele dintre acțiuni să le seteze și cu termen de începere azi.

În privirile multora dintre elevi poți sesiza condescendența: aparținem unor generații diferite, ce sfaturi poate un adult să-mi dea?

Încrederea în sfaturi este minimală. Mai ales dacă acestea vin din zona școlii, pentru că încrederea în școală este minimală. Însă, în termeni de perseverență, le-am spus: ca profesori, poate că nu putem să vă dăm cele mai bune sfaturi privind ceea ce trebuie să faceți, sau cum trebuie să gândiți, sau ce alegeri trebuie să faceți, dar putem să vă dăm sfaturi pertinente privind ceea ce nu trebuie să faceți, ceea ce nu trebuie să amânați sau să decideți.

Recunoaștem, este foarte greu să convingi un adolescent să fie asumat. Să fie decidentul propriei educații și al propriilor alegeri. N-ar fi atât de rău dacă refuzul unui adolescent – de a asculta un profesor în sfaturile pe care le dă – s-ar datora faptului că adolescentul gândește și acționează în baza propriilor convingeri. Dar, de multe ori, deși își reclamă independența, se poate observa spiritul de turmă.

Revenind la bizareria expusă deja, aceasta este semnificativ exprimată atât în raport cu opțiunea,  cât și cu neglijarea opțiunii de formare profesională inițială.

La finalul clasei a VIII-a, elevul trebuie să decidă asupra unui traseu educațional, fie el în zona teoretică, fie tehnică sau vocațională, la care se adaugă opțiunea pentru traseul educațional și de profesionalizare, prin alegerea învățământului profesional sau profesional în sistem dual.

Diferența majoră între cele două opțiuni de profesionalizare este că învățământul dual este – sau trebuie să fie – un parteneriat real bidimensional din mai multe perspective: public – privat, educator – educabil, teoretic – practic, angajator – potențial angajat, cerere – ofertă privind piața de muncă.

Exceptând câteva zone – adevărate insule de bune practici sau caracterizate fie de renumele și dimensiunea operatorului economic, fie de atractivitatea domeniului muncii – oferta (număr de locuri cuprinse în proiectele planurilor de școlarizare) este mai mare decât cererea (numărul de elevi, adolescenți sau tineri care să aibă ca primă opțiune continuarea școlii gimnaziale în zona învățământului dual).

Pentru a sesiza diferența la nivel de proiecte (atât al ofertei, cât și al cererii, București), datele centralizate de CNDIPT (ofertă) și prin studiul realizat de către Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională – CMBRAE (cerere/opțiuni), în semestrul I al anului școlar curent, semnalează următoarele: proiectul planului de școlarizare cuprinde 32 de clase însumând 896 locuri pentru învățământul profesional, respectiv patru clase însumând 112 locuri pentru învățământul dual, iar opțiunea elevilor de clasa a VIII-a (octombrie 2018) este de 2,32% (260 opțiuni) pentru învățământ profesional, respectiv 0,58% (58 de opțiuni) pentru învățământ dual, studiul având statistică asociată învățământului dual numai pentru acest an școlar, dar având o statistică pe patru ani în urmă privind opțiunile pentru învățământul profesional, procentele corespunzătoare opțiunilor fiind cuprinse între 1,89% (2016-2017) și 2,86% (2014-2015) (http://www.cmbrae.ro/2017/wp-content/uploads/Studiu_OSP_CMBRAE_2018-2019_final-1.pdf).

Relevant, în raport cu datele furnizate de studiul menționat, este faptul că doar 84 de elevi nu au o opțiune clară asupra opțiunii și aceasta dintr-un total de 11181 elevi care au răspuns, iar un număr semnificativ de elevi – 2105 – necompletând chestionarul. De asemenea, 256 elevi exprimă în mod clar intenția de a nu continua studiile.

Se poate afirma că atractivitatea învățământului dual este mai mare decât a învățământului profesional, în baza opțiunilor din octombrie acestea acoperind puțin peste jumătate din numărul de locuri ofertate la învățământul dual (58 din 112), față de situația înregistrată la învățământul profesional, unde acoperă doar puțin peste un sfert din numărul de locuri ofertate (260 din 896).

S-ar putea spune că situația Bucureștiului nu este relevantă sau dominantă, astfel încât să permită generalizarea concluziilor la nivelul țării. De altfel, din aceleași surse invocate anterior, se poate remarca faptul că Ilfovul nu are nicio propunere de clasă pe învățământ dual, deși are o cu totul altă specificitate decât Bucureștiul.

Păstrând formularea concluziilor cu aspect de generalitate pentru un viitor studiu pe care Autoritatea Națională pentru Formare Profesională Inițială în Sistem Dual îl va realiza, consider totuși de semnalat faptul că există un decalaj semnificativ între cerere și ofertă. Revenind la studiul realizat de CMBRAE, se poate afirma că numărul de opțiuni pentru învățământul profesional și profesional în sistem dual, cel puțin față de nivelul ofertei, este majoritar influențat de părinți (82,80%), respectiv de cercul de prieteni (41,73%), rolul consilierul școlar, care ar fi cel mai abilitat pentru a acorda sfatul, fiind slab reprezentat (9,74%), urmat de diriginți (9,54%). Din datele prezentate, putem afirma faptul că părinții decid traseul educațional, ceea ce este natural, dorindu-ne suportul familiei în consilierea elevilor, însă este posibil ca resorturile prin care se ia decizia pentru o formă de învățământ sau alta să nu țină întotdeauna cont de potențialul real al copilului, de nevoile și de înclinațiile acestuia.

Este interesant a face corelația răspunsurilor anterioare cu răspunsurile privind gradul de informare al elevilor asupra ofertei educaționale în baza căreia trebuia să facă opțiuni. Astfel, 775 elevi afirmă fie că nu sunt deloc informați (204 răspunsuri), fie că nu știu la ce nivel sunt informați (571 răspunsuri), la aceștia adăugându-se alți 2431 elevi care consideră că sunt puțin informați privind oferta educațională și ce opțiuni pot avea. Cumulând datele anterioare, putem afirma faptul că 3.206 elevi și-au exprimat o opțiune slab fundamentată sau doar sub influența altor factori decât propria informare, printre aceștia regăsindu-se cei 84 de elevi care nu au opțiune.

Dacă la nivelul lipsei de informare privind opțiunile pe care le pot face, acestea nu permit corelarea cu opțiunile pentru formarea profesională inițială, răspunsurile elevilor privind nivelul de informare despre piața muncii relevă următoarea situație: un total de 1.273 de elevi afirmă fie că nu știu (764 răspunsuri), fie că nu sunt deloc informați (509 răspunsuri) cu privire la oportunitățile pentru diferite meserii – meserii solicitate, meserii saturate, meserii mai puțin sau deloc solicitate, iar 3.168 elevi se consideră puțin informați cu privire al piața de muncă.Considerăm ca semnificative aceste date ca barieră în exprimarea opțiunilor pentru formarea profesională inițială, mai ales dacă le corelăm cu răspunsurile privind cel mai important aspect pentru a reuși în carieră, numărul cel mai mare de elevi alegând buna pregătire practică (4.741 răspunsuri), adică exact punctul forte al învățământului profesional și profesional în sistem dual. 

În termeni de bizarerii, studiul la care ne-am raportat anterior, a presupus colectarea de răspunsuri, prin întrebarea de final, privind corelarea dintre rezultatele la învățătură și opțiunea pentru traseul educațional de urmat, elevii afirmând următoarele: un total de 8.963 elevi percep ca posibil, în baza rezultatelor obținute în gimnaziu, să parcurgă fie doar traseul liceal complet (1.575 răspunsuri), fie cu o continuare a unor studii postliceale (372 răspunsuri), fie cu studii superioare (7.016 răspunsuri), iar alți 226 elevi prefigurând că, în baza opțiunii liceu, nu vor parcurge toți anii de studiu. De menționat că, raportându-se la rezultatele obținute la învățătură, 399 elevi ar considera oportună opțiunea pentru învățământ profesional (cu 139 de opțiuni mai multe față de răspunsul la întrebarea similară, anterior inclusă în chestionar), iar 100 de elevi ar considera oportună opțiunea pentru învățământ dual (cu 42 de  opțiuni mai multe). Un număr de 1122 elevi consideră că, în baza rezultatelor la învățătură, fie nu știu care ar fi opțiunea pe care ar trebui s-o facă (937 răspunsuri), fie au alte opțiuni (185 răspunsuri).

Realitatea este că sunt mulți factori care influențează opțiunile elevilor și, din păcate, factorii care ar deține și competența și autoritatea de a influența opțiunile sunt încă slab percepuți de către elevi.

Realitatea este că în fiecare familie se dorește un salt de statut, se dorește ca propriii copii să nu mai aibă aceeași viață cu cea pe care au avut-o / o au părinții, însă din această dorință, deseori, se întâmplă ca ceea ce vrea și ceea ce poate copilul să nu conteze.

Realitatea este că munca este grea și mai greu este să vezi că fără muncă, uneori, se poate. Din păcate acest uneori este cu un nivel de expunere care devine model, matrice a reușitei fără educație, fără efort, fără competență. Pentru a corija această stare de fapt, aparent paradoxal, este nevoie de mai multă educație, mai mult efort, o adevărată acțiune prin competență.


Stelian Victor FEDORCA, președinte, Gabriel VRÎNCEANU, director, Autoritatea Națională pentru Formare Profesională Inițială în Sistem Dual din România