Socialize

Facebook
Home » Interviuri » „Nimeni nu ne va da nimic dacă nu le vom dovedi că existăm“

„Nimeni nu ne va da nimic dacă nu le vom dovedi că existăm“

6-susInterviu cu prof. Lucia Cojocaru, preşedintele SLIP Cluj


Stimată doamnă preşedinte, cât de mulţumite sunt cadrele didactice cu traiul de zi cu zi la sfârşitul acestui an destul de confuz din multe puncte de vedere?

Toate categoriile de cadre didactice sunt nemulţumite de salariile lor, considerându-le cu totul inechitabile în raport cu importanţa muncii lor, cu rigorile efortului intelectual, cu suprasolicitarea psihică şi nivelul de stres, iar în ultima vreme cu birocraţia internă, cu muntele de hârtii care le răpeşte un timp pe care l-ar putea dedica performării didactice.

Ministerul Educaţiei a anunţat săptămâna trecută rezultatele finale ale concursurilor pentru ocuparea funcţiei de director. Sunteţi mulţumită, doamnă preşedinte, cu modul în care s-au desfăşurat acestea la nivelul judeţului Cluj?

Şi la nivelul judeţului Cluj ne-am confruntat cu aceleaşi probleme legate de concursul de directori. Înscrierea pe platforma mon.edu.ro a decurs anevoios. Au fost colegi ai noştri care n-au mai apucat să se înscrie sau au fost respinşi din cauza unor acte care nu au apărut în platforma online, iar oamenii nu au fost avertizaţi că nu au încărcat toate documentele necesare. Testele la concursul pentru directorii de şcoli au provocat diverse nemulţumiri şi chiar frustrări, profesorii nu au fost informaţi de tipul de subiecte pe care urmau să le primească, mai ales de itemii de testare cognitivă. Adesea, mai ales în şcolile din mediul rural, membrii numiţi de către administraţia publică locală în comisia de examinare a dosarului nu aveau pregătirea necesară să analizeze un PDI, uneori nici măcar un CV, iar cele mai multe abuzuri semnalate de candidaţi au vizat aceste persoane cu orientare politică evidentă. Mulţi colegi ai noştri au criticat metodologia, fiind nemulţumiţi de interdicţia de ocupare a funcţiei de director, pe considerentul că soţul/soţia sau o rudă de gradul I (părinţi, copii) este angajat (indiferent de funcţia ocupată) la nivelul unităţii de învăţământ pentru care a candidat. O asemenea interdicţie nu este prevăzută în Legea educaţiei naţionale, iar un ordin de ministru nu este superior legii. Li s-a părut ciudat că proba scrisă nu poate fi contestată sau că la evaluarea CV-ului au fost cuprinse criterii greu de atins pentru majoritatea candidaţilor, precum titlul de doctor sau stagiile de formare în străinătate.

E deja de domeniul trecutului, dar rămâne simptomatică pentru clasa politică de la noi atitudinea preşedintelui Iohannis şi a încă premierului Dacian Cioloş vizavi de posibilitatea creşterii salariale pentru cadrele didactice începând cu ianuarie 2017. Cum o comentaţi?

Ne punem întrebarea de ce nu au adoptat într-un an de guvernare o lege care era finalizată de Guvernul anterior. Iar a invoca lipsa fondurilor înseamnă a recunoaşte că bugetul a fost construit în aşa fel încât banii pentru învăţământ să fie insuficienţi. Aceste majorări, mă refer la cele din învăţământ, blocate acum, erau oricum nemotivante pentru personalul didactic, iar oamenii erau sceptici că vor fi acordate. Aşteptăm ca legea salarizării unitare să fie construită echitabil şi pusă în practică. Nutrim totuşi speranţa că un important pas s-a făcut, întrucât recent CCR a dat verdictul că măririle salariale decise de Parlament pentru domeniul Sănătăţii şi al Educaţiei sunt constituţionale. Odată cu această decizie, legea revine pe masa preşedintelui Klaus Iohannis, la promulgare, care, cunoscând mai bine problemele cu care ne confruntăm, va răspunde pozitiv.

Dar ce părere aveţi despre rotunjirea, în mai multe tranşe, a salariilor politicienilor sub viitoarea lege a salarizării?

Şi-au majorat singuri salariile, indemnizaţiile şi pensiile, în dispreţul opiniei alegătorilor pe care pretind că-i reprezintă. Paupe­rizarea accentuată a celor mai multe categorii de bugetari, adâncirea inechităţilor sociale i-ar fi putut determina să se abţină. Dacă viitoarea lege a salarizării unitare nu va reduce clivajul dintre veniturile păturii suprapuse de politicieni şi marea masă de salariaţi care trăiesc sub limita sărăciei, dacă parlamentarii şi guvernanţii nu vor ţine cont de opinia sindicatelor, conflictele de muncă se vor declanşa ca un tsunami. Oamenii au ajuns la capătul răbdării.

Au trecut douăzeci şi şapte de ani de la revoluţie şi una dintre cele mai triste realităţi cu care ne confruntăm rămâne pauperizarea sistemului de educaţie. Spre ce credeţi că ne îndreptăm? La ce trebuie să ne aşteptăm de la noua guvernare vizavi de aceste două ameninţări vitale?

Nu vreau să fiu profet amar, dar anii de experienţă sindicală îmi spun să nu mă aştept la minuni. Nici în această legislatură nu se va ajunge la nivelul de alocare a 6% din PIB pentru educaţie. Vor fi sau se vor inventa alte priorităţi. Chiar şi în interiorul sistemului finanţarea este inechitabilă. Cercetarea este cenuşăreasa în această privinţă, iar învăţământul preuniversitar, păstrând proporţiile, este mai slab finanţat decât cel universitar.

Am ajuns aproape la sfârşitul anului. Cum a arătat 2016 pentru sindicatul clujean pe care îl conduceţi? Pentru învăţământul din această parte a ţării?

A fost un an cu bune şi cu rele. Guvernul a fost preocupat mai mult de pretinsa depolitizare a învăţământului în loc să aloce fonduri pentru urgenţe precum reabilitarea şcolilor sau adecvarea curriculei. Cât priveşte salariile cadrelor didactice, am stagnat, în ciuda promisiunilor făcute. Clujul e un oraş liniştit şi în general în judeţul nostru oamenii sunt răbdători şi civilizaţi, dar toate au o limită. Sentimentul de marginalizare şi chiar de dispreţ la adresa lucrătorilor din educaţie e resimţit tot mai acut.

Ce speraţi de la viitorul an? Dar de la noii aleşi?

Sper ca aleşii şi guvernanţii noştri să-şi reconsidere atitudinea faţă de sindicate, să vadă în noi partenerii sociali care merită să fie întrebaţi atunci când se fac legi sau se dau ordonanţe care ne privesc. Îi îndemn pe membrii noştri de sindicat la răbdare în această iarnă care se anunţă complicată politic, iar de la primăvară îi îndemn la curaj şi perseverenţă în participarea la acţiuni sindicale de amploare. Pentru că nimeni nu ne va da nimic dacă nu le vom dovedi că existăm.

Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU