Socialize

Facebook
Home » Societate » Educatie pentru societate » Identitate nationala » Nimic fără Centenarul Marii Uniri

Nimic fără Centenarul Marii Uniri

Cheia de boltă a instituțiilor românești cu expunere mediatică respiră în anul 2018 aerul de sărbătoare al Centenarului Marii Uniri. De fapt, toate acțiunile și proiectele demarate de aparatul de stat – prin Ministerul Culturii, Ministerul Educației, primăriile din mediul urban și rural ș.a. – sunt amprentate de traiectoria momentului suprem al afirmării identității naționale din urmă cu un secol. Are ori n‑are legătură, invocarea Centenarului dă bine, așa cum odinioară, la începutul bolșevismului în România, dacă erai în încurcătură la vreun examen oral de orice tip, îl invocai pe tătucul Stalin, cu tezele sale infailibile și nimeni nu părea să observe vreo fractură logică în zicere…

Pe la începutul anului, ancorată fiind într‑un proiect educațional național pe linie ecologică – exprimat (cum altfel?!?) în numele Centenarului Marii Uniri –, am vizionat un filmuleț care contrazicea cu argumente solide însăși esența demersului propus. Firește că atât organizatorii, cât și majoritatea cadrelor didactice prezente au afirmat că prezentarea peliculei în cauză în Școala românească ar fi demotivantă și bulversantă pentru elevi. Personal, m‑am regăsit în minoritatea care a susținut revelarea frustă a realității, fără ascunzișuri labirintice, tocmai pentru a ieși din ipocrizia care, sistematic, ne încetinește dezvoltarea macrosocială nu doar din ultimul secol, ci chiar de la ivirea noastră ca popor. Credeam sincer că doar asumându‑ne adevărul putem evolua, dar încet‑încet, mai ales după evenimentele din Bucureștiul zilei de 10 august 2018 – când din jobenul puterii, probabil tot în spiritul Centenarului, jandarmii au scos bastonul, tunurile cu apă și gazele lacrimogene pentru a livra mulțimii prezente la protestul antiguvernamental ceva din logica verii  – înțeleg că eram pe o pistă falsă, deoarece noi, românii, în spațiul carpato‑danubian, am putut supraviețui o sumedenie de centenari doar arareori prin forță, coeziune și determinare… Mai mereu ființarea noastră s‑a rostit în numele minciunii, manipulării, victimizării, cameleonismului și infatuării decrepite. (Fără îndoială că, dincolo de zgura care ne inundă, onoare și recunoștință eternă trebuie să avem pentru toți eroii neamului românesc, care s‑au jertfit pentru glia străbună în numele ideii de unire în independență!). Or, dacă pe tabla de șah a vieții națiunii române sărbătorim Centenarul Marii Uniri fără să ținem seama de pisele enunțate, înseamnă că violentăm însăși structura noastră lăuntrică, nemodificată defel de la Caragiale încoace.

… Septembrie curge… Mă întorc la catedră și, într‑o viziune romantic‑realistă, glorific trecutul și pe românii care, acum un veac, au făcut posibile actele istorice de la 27 Martie, 28 Noiembrie și 1 Decembrie, când Basarabia, Bucovina și Transilvania s‑au unit cu Țara Mamă, România. Despre prezent… mai puțin. Ura, dezbinarea și grobianismul din societate le trec sub preș. Îi îndemn însă pe elevi înspre studierea temeinică a Istoriei naționale și, mai târziu, spre descifrarea tehnicilor de manipulare, care vin de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. Nu‑i rău să înceapă cu ,,Ferma animalelor“ și ,,1984“, distopiile lui George Orwell, care‑i vor pregăti pentru intrarea triumfală în ,,Minunata lume nouă“ a lui Aldous Huxley…

Prof. Alina‑Mihaela COJOCARU