Socialize

Facebook
Home » Educatie » Gimnaziu » Noi nu citim! Soluţii disperate la o gravă criză a lecturii

Noi nu citim! Soluţii disperate la o gravă criză a lecturii

criza_lecturii Am încheiat cariera didactică de aproximativ un an de zile și am constatat că elevii nu mai citesc. Nici copilul pe care îl am încredinţat spre creștere și educare nu citește, iar mai nou, nu tolerează nici încercările mele de a-i citi ceva.

Am învăţat în școală că lecturile din manuale s-au uzat pentru că au fost prea mult studiate.

O soluţie pentru combaterea acestui feno­men ar putea fi selectarea de către specialiști, mă refer aici nu numai la personalul minis­terului, ci mai ales la profesorii, învăţătorii și educatorii din teri­toriu, a unui număr de piese de teatru sau opere literare care pot fi puse în scenă, cooptarea profesorilor și studenţilor de la IATC sau a even­tualilor voluntari și punerea lor în scenă în fiecare școală. Ar putea fi un exemplu bun fie pentru săptămâna Școala Altfel, fie pentru întreg anul școlar. Este cunoscut faptul că orice experiment care nu este urmat de evaluare se dovedește a fi nul din perspectiva acumulărilor intelectuale.

Nu se poate pune problema unei crize a lecturii. Niciodată nu este vinovat un minor de greșelile adultului. Elevii nu mai citesc deoarece personalul didactic este dezinteresat să-și practice meseria la standardele la care a fost format. Nu comentez aici motivele pentru care personalul didactic refuză să profeseze sau este împiedicat să profeseze, dar, în opinia mea, o evaluare atentă a sistemului ar putea aduce schimbări fundamental bune și într-un interval scurt de timp. Din câte știu, investiţia în inteligenţă este cea mai rentabilă investiţie.

Vă invit, așadar, să faceţi și o analiză pertinentă a programului lansat de minister acum câţiva ani, programul Școala Altfel, și să comunicaţi rezultatele celor care sunt interesaţi de felul în care copilul își petrece timpul la școală. De cele mai multe ori, contactul cu instituţia se limitează la niște bârfe între tutorii legali ai participanţilor la demersul didactic sau la întrebări de genul: Ce ai făcut azi? Bine?

Există conflicte care mocnesc și care nu sunt niciodată dezbătute cu seriozitate de către cei implicaţi în procesul edu­caţional, de­oarece există o criză a comu­nicării, iar acest lucru poate fi com­bătut și cu ajutorul metodei precizate.

Vă aduc la cu­noștinţă că modele de genul am auzit eu, mi s-a părut mie sunt unităţi de evaluare ale cadrului didactic sau mai rău, ale elevului și nu fac altceva decât să se întoarcă împotriva celor care le practică, iar la momentul actual se poate spune că școala ca instituţie este destul de controversată și este imperios necesar ca actorii implicaţi în procesul educaţional să explice necesitatea frecventării cursurilor de către populaţia școlară.

Atunci când activam în învăţământ, violenţa, prin asta înţelegând comportament abuziv, atinsese cote alarmante și nu am avut înţelepciunea să o evit la timp, ceea ce a fost atât în detrimentul meu,  cât și al părţilor implicate, respectiv foștilor mei colegi și elevi.

Combaterea fenomenului de violenţă în școală este un alt obiectiv rămas pe hârtie al celor implicaţi în educaţie.

Alis Genunea BONGIOIANU