Socialize

Facebook
Home » Noutati » Noul an școlar își deschide porțile. Școala începe cu așteptări și speranțe dar și cu importante restanțe

Noul an școlar își deschide porțile. Școala începe cu așteptări și speranțe dar și cu importante restanțe

Școala începe și anul acesta  cu aceleași probleme cu care suntem obișnuiți de ani și ani de zile: fără autorizații sanitare, fără autorizații ISU pentru siguranță în caz de incendii, cu toalete în curte, peste drum sau fără apă potabilă, fără manuale sau cu manuale pline de erori. La toatea acestea se adaugă invariabil bâlbe și gafe la cel mai înalt nivel, care adâncesc teama și nesiguranța celor care pășesc într-un nou an școlar – elevi, profesori și părinți, deopotrivă.

Anul trecut, la debutul școlii, mass-media semnala cu multă îngrijorare lipsa autorizațiilor împotriva incendiilor. Drept răspuns, autoritățile promiteau că acest lucru se va remedia în cel mai scurt timp. A trecut anul, a trecut și vacanța, iar vălul uitării s-a așezat peste ochii tuturor. Foarte puține dintre școlile care anul trecut își deschideau porțile fără autorizație ISU au obținut-o între timp. Majoritatea sunt în aceeași situație. Nimic nu s-a schimbat. În București, spre exemplu, peste trei sferturi din instituțiile de învățământ preuniversitar vor funcționa în continuare pe riscul propriu al directorilor, care,  mulți dintre ei, chiar nu au avut bani pentru lucrări de anvergură, care să  le permită copiilor, cadrelor didactice, personalului nedidactic angajat evacuarea rapidă și în siguranță în cazul unor eventuale dezastre.

În luna mai a acestui an, la o școală din sectorul 5 al Capitalei a izbucnit un puternic incendiu. Dacă acesta avea loc în timpul zilei și la o oră la care se țin cursuri, exista la această școală posibilitatea de evacuare rapidă și în siguranță a copiiilor și a tuturor celor care se aflau în incintă?

Din păcate, în sectorul 5, acolo unde a izbucnit incendiul, nicio școală nu are autorizație de siguranță în caz de incendii, iar la nivelul întregii Capitale, trei sferturi din unitățile de învățământ funcționează ilegal din acest punct de vedere. Situația nu este însă specifică Bucureștiului. În Timișoara, spre exemplu, există circa 100 de clădiri de școală fără autorizație ISU.

Dar ce ar trebui să facă școlile pentru a obține această autorizație, în baza căreia să intre în rândul lumii civilizate? În primul rând, ar trebui să aibă bani, mulți bani, cu ajutorul cărora să poată demara și duce la bun sfârșit lucrări ample: sisteme de stingere performante,  sisteme de detecție a fumului, zonă de presurizare, cu evacuare de noxe. În consecință, tot la bani ajungem, mai precis, la insuficiența acestora.

În secolul XXI, WC-urile încă sunt în curtea școlii

Mai miră pe cineva acest lucru? La fiecare început de an, aceleași și aceleași probleme ies în spațiul public. Grupuri sanitare în curte, ori cu toalete vechi de zeci și zeci de ani în care nu s-a mai investit, de multă vreme, niciun leu, mizerie și lipsă totală de igienă, lipsa apei potabile, clădiri insalubre, tavane care stau să se prăbușească, curți de școală în care pericolul îi paște pe cei mici din toate părțile.

Situațiile cele mai dramatice se întâlnesc, într-o proporție covârșitoare, în zonele rurale, acolo unde lipsa fondurilor, indolența autorităților locale, mixtiunea politicului, coroborate de multe ori cu o concepție greșită din partea localnicilor, fac ca multe din școlile de țară să rămână cantonate într-un ev îndepărtat. Un exemplu simptomatic deja:  școala din satul Lumineşti, comuna Sohodol, nu are autorizație sanitară de funcţionare pentru că nu are instalație de apă și, în consecință, nici  grup sanitar în interior. Aflăm, de asemenea, că există școli în care copiii se spală pe mâini cu apă adusă de la fântână sau din vecini. Rămâne totuși întrebarea unde își fac nevoile, bieții de ei? Zeci și sute de școli din țară, mai ales din rural, intră în noul an școlar fără apă curentă, școli în care încălzirea se face cu lemne, chiar dacă unele dintre aceste școli sunt dotate modern. Paradoxal, nu? Școli cu calculatoare și internet, dar cu WC-uri turcești, în fundul curții.

Situații de genul acesta sunt răspândite pretutindeni în țară – Galați, Cluj, Alba, Giurgiu ș.a.m.d.

Să mai adăugăm la toate acestea că și anul acesta ne întâlnim, din nefericire, cu clădiri cu uși și ferestre aflate într-o stare avansată de degradare, dar și cu situații în care a amenaja o toaletă decentă, demnă cât de cât de secolul în care trăim, reprezintă pentru directori și autoritățile locale o adevărată provocare și, evident, dacă lucrul este dus la bun sfârșit, o victorie care trebuie onorată pe măsură, prin tăierea panglicii.

În fiecare an, în presă sunt semnalate astfel de situații, care nu denotă altceva decât că educația este prioritate națională doar pe hârtie și doar în campaniile electorale, ori în confruntările dintre politicienii de astăzi.

Cu manualul într-o mână și cu erata în cealaltă

O dovadă suplimentară că școala românească este încă tratată ca o cenușăreasă, pentru care atunci când se face ceva, se face în stil pompieristic,  este aceea că, din nou, anul școlar începe pe fondul unui imens scandal legat de manualele școlare. După ce Editura Didactică și Pedagogică a obținut monopolul asupra manualelor școlare, la nivel național, de la învățământul primar până la cel liceal, declanșând un val de indignare printre editorii de până atunci de carte școlară, începutul anului școlar este zdruncinat de scandalul manualelor greșite.  La sfârșitul verii au fost descoperite mai multe greșeli, unele intolerabile, în noul manual de Geografie pentru elevii din clasa a VI-a, iar ministerul a cerut retragerea lui. A venit rândul manualului de Biologie, plin și acesta de greșeli impardonabile, dar și al celui de Istorie, în care s-au strecurat date istorice eronate, inversări de ani, definiții greșite etc.
La Geografie, manualele vor fi retipărite, iar la Istorie se va face o erată, ca și la Biologie. Așadar, copiii vor primi într-o mână manualul, iar în cealaltă erata.

Unii acuză graba în care s-a lucrat la aceste manuale, din cauza timpului extrem de scurt pe care Editura Didactică și Pedagogică l-a avut la dispoziție. Alții, cum ar fi ex-ministrul educației, Liviu Marian Pop, părintele proiectului de monopol al EDP asupra manualelor școlare, susțin că la mijloc ar fi sabotajul, fie din partea autorilor care au pierdut, fie din partea editorilor, care s-au trezit fără o sursă importantă de venituri, prin dispariția manualelor alternative. „Este un mic sabotaj din interior al baronilor manualelor“, a spus Liviu Pop.

Cine se face vinovat de această nouă criză, în acest moment, nu interesează pe nimeni. Ceea ce interesează este că, încă o dată, copiii încep școala pe fondul unui imens scandal în jurul acelorași și acelorași manuale, care dacă până acum lipseau de pe bănci din cauza conflictelor dintre editori și minister, de această dată sunt pline de greșeli. Și mai grav este că scandalul acesta lovește puternic în prestigiul și așa șubrezit al învățământului românesc, iar copiii își pierd și mai mult încrederea în infailibilitatea actului educațional, a manualului școlar, care pentru mulți dintre noi a reprezentat „Biblia“ educației și, nu în cele din urmă, în tot ceea ce reprezintă școala și educația.

Ca și când nu ar fi fost suficiente semne că anul începe și de această dată sub auspicii deloc roze, un zvon a început să se răspândească în mediul preuniversitar: Ministerul Educației pregătește un ordin prin care intenționează tăierea a peste 1.000 de posturi din învățământul preuniversitar. MEN a negat acest lucru. Sindicatele însă sunt în alertă. Nu doar pentru asta, ci și pentru că pe surse se discută că guvernul nu ar mai avea bani pentru plata salariilor.

În consecință, un debut fără mari surprize. Cum ne-am obișnuit deja. În România continuă să existe școli, nu puține la număr, fără autorizații ISU și sanitare, manuale lipsesc sau, dacă există, sunt pline de greșeli, iar zvonurile zdruncină și mai mult moralul și așa destul de scăzut al cadrelor didactice. Despre educație și rolul ei covârșiror în societatea noastră vom mai auzi vorbindu-se la anul, când intrăm în campanie electorală pentru prezidențiale și europarlamentare.

Marcela GHEORGHIU