Socialize

Facebook
Home » Interviuri » „Nu este puţin lucru ca şcoala noastră să primească aprecieri pentru calitatea absolvenţilor de la numeroase universităţi din ţară şi din străinătate”

„Nu este puţin lucru ca şcoala noastră să primească aprecieri pentru calitatea absolvenţilor de la numeroase universităţi din ţară şi din străinătate”

Zamfirica PetrescuInterviu cu prof. Zamfirică Petrescu, directorul Colegiului Naţional Fraţii Buzeşti, din Craiova

Stimate domnule director, oferiţi-ne pentru început un scurt istoric al CN Fraţii Buzeşti, din Craiova, o înaltă instituţie de învăţământ liceal, membră a Alianţei Colegiilor Centenare.

Colegiul Naţional Fraţii Buzeşti, din Craiova, s-a impus în peisajul şcolilor din Oltenia şi din România în decursul celor aproape 132 de ani de existenţă. Voi enumera câteva etape mai importante din istoria şcolii care a luat fiinţă la data de 8 octombrie 1882, la decizia Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Diviziunea Şcolilor, ca Gimnaziu Real, sub conducerea profesorului Căzănescu: din 1901 începe să funcţioneze cursul inferior de liceu, potrivit „Legii Haret”; la 16 martie 1909, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice solicită conducerii şcolii să comunice „ziua serbării patronului”, pentru ca, ulterior, profesorul G. Dem Bunescu, cel de-al doilea director, să solicite ca numele şcolii să fie „Fraţii Buzeşti”, în amintirea bunilor patrioţi şi faimoşi generali ai lui Mihai Viteazul. La 9 ianuarie 1910, prin adresa nr. 20228, ministrul Spiru Haret a hotărât ca numele şcolii să fie „Fraţii Buzeşti” şi data serbării să fie 1 no­iembrie.

Doisprezece ani mai târziu, gimnaziul se transformă în liceu prin înfiinţarea ciclului superior; în tot acest interval de timp, şcoala nu a avut un local propriu şi a funcţionat prin bunăvoinţa unor personalităţi ale acelor vremuri în diverse clădiri: casele Ioniţă Cernătescu, casele Adelina Olteanu, casele Mariei Otetelişanu, Casa Băniei şi casele I. Athanasescu.

La începutul deceniului al treilea s-a impus găsirea unui spaţiu adecvat pentru cei aproape 500 de elevi, iar la insistenţele directorului din acea vreme – prof. dr. Ion Ionescu – Argetoaia, cu sprijinul ministrului Dr. C. Angelescu a început construirea localului actual al şcolii. Suma necesară ridicării clădirii a fost de 22 milioane lei, din care suma de 7 milioane a reprezentat contribuţia părinţilor elevilor, banii fiind colectaţi de Comitetul şcolar sub îndrumarea preotului Victor Marghescu, profesor de religie şi colaborator apropiat al directorului.

La 16 noiembrie, în prezenţa unei asistenţe impresionante, ministru Dr. C. Angelescu a semnat actul comemorativ şi a pus piatra de fundament a edificiului şcolii pe fostul loc al familiei Haralambie, la o sută de metri de Casa Băniei – reşedinţa Marilor Bani ai Olteniei. Actul de fundaţie are următorul text: „În al 1924-lea an al mântuirii şi al 11-lea an de domnie a gloriosului Rege Ferdinand I-ul şi al Reginei Maria Augusta sa Soţie, Moştenitor al Tronului fiind Principele Carol cu Soţia sa Principesa Elena, Mitropolit primat al ţării D.D.Dr. Miron Cristea, episcop al Eparhiei Râmnicului Noul Severin D.D.Dr. Vartolomeiu Stănescu şi preşedinte al Consiliului de Miniştri dl I.I. C. Brătianu.

Cu vrerea Atotputernicului Dumnezeu, întru realizarea ideii şi necesităţii de-a avea un local propriu pentru şcoală, după stăruinţele profesorilor şi Comitetului şcolar, prin D-l I. Ionescu-Argetoaia, directorul liceului, D-l Dr. C. Angelescu, Ministru Instrucţiunii, dornic de luminarea românismului întregit, în urma marelui răsboi, grijind chemarei sale, pus-a piatră fundamentală, statornicind locaş de cultură şi educaţie naţională în oraşul Craiova, cu numele Liceul «Fraţii Buzeşti», unde fiii României mari să capete învăţătura şi curăţenie sufletească, spre fericirea lor şi binele obştesc.

Drept care azi, 16 Noembrie, ora 15, dupe săvârşirea sfintei slujbe religioase, s’a format acest act, care s’a semnat de către cei în drept, aflători la această solemnitate”.

Peste cinci ani a fost inaugurat noul sediu sub deviza „FIAT LUX”.

În perioada 1941-1949, liceul este rechiziţionat şi devine spital militar german, până în 1944, după care a funcţionat ca spital pentru soldaţii sovietici, pentru ca, în sf@rşit, din 1949 şcoala să-şi reia activitatea.

Care sunt rezultatele şi performanţele care vă recomandă ca liceu de elită? Care este, în opinia dvs. de director şi cadru didactic, formula calităţii şi performanţei în Educaţie?

Se poate spune că încă de la înfiinţare rezultatele au fost foarte bune datorită prestaţiei unor profesori de excepţie, care au muncit cu dăruire şi pasiune. În timp, „Fraţii Buzeşti” s-a impus ca o şcoală serioasă, care a devenit una dintre cele mai râvnite şcoli din Bănie.

În anul 1990, prin Hotărâre Guvernamentală, Liceul Fraţii Buzeşti devine şcoală asociată UNESCO, alături de alte 21 de şcoli din România, iar la data de 2 octombrie 1997, prin Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale cu nr. 4982, şcoala dobândeşte noua titulatură,  Colegiul Naţional Fraţii Buzeşti, ca o recunoaştere firească a statutului de excepţie pe care îl deţine în cadrul sistemului educaţional naţional.

Din 2008 CNFB devine membru fondator al Alianţei Colegiilor Centenare, iar în 2011, împreună cu Colegiul Naţional Elena Cuza, Şcoala Mircea Eliade şi Şcoala Gheorghe }iţeica, s-a constituit Consorţiul Şcolar „Tradiţie şi excelenţă în educaţie”; parcursul ascendent a continuat în sensul construirii şi consolidării unei poziţii fruntaşe, alături de alte şcoli de elită.

Un rol important în viaţa şcolii l-a avut şi îl are Fundaţia „Fraţii Buzeşti”, care a fost înfiinţată în aprilie 1992 şi care, prin implicarea în viaţa şcolii, oferă suportul necesar realizării unor activităţi care altfel ar fi imposibil de finalizat.

Doresc să fac precizarea că şcoala noastră este accesibilă tuturor elevilor care au anumite aşteptări educaţionale şi nu ar fi potrivit să fie privită doar ca o şcoală a elitelor. În ceea ce priveşte performanţa, rezultatele obţinute de-a lungul anilor ne situează pe locuri mai mult decât onorante. În fiecare an numărul premiilor şi menţiunilor la etapa judeţeană a olimpiadelor depăşeşte 200, iar numărul calificaţilor la faza naţională este de peste 60. Pentru că nu mi-aş dori ca efortul unora dintre foştii şi actualii noştri elevi să fie încorporat în nişte numere seci, mi se pare corect să specific performanţele deosebite pe care le-au atins câţiva dintre ei la nivel internaţional: Raluca Alina Ene – medalie de argint la Olimpiada Internaţională Pluridisciplinară Tuymaada, Yakutsk (2002); medalie de bronz la Olimpiada Internaţională de Chimie, Atena (2003); medalie de argint la Olimpiada Internaţională de Chimie „Mendeleev”, Chişinău (2004); Emil-Alin Zavera – Olimpiada Internaţională de Biologie, Riga (2002); Cristian Gabriel Constantin – medalie de argint la Olimpiada Internaţională de Chimie „D. Mendeleev”, Erevan (2006); Cătălin Amza – medalie de bronz la Balcaniada de Matematică pentru Juniori, Chişinău (2006); Ovidiu Răducu Ehorovici – Olimpiada Internaţională de Ştiinţe pentru Juniori, Yogyakarta – Indonezia (2006); Ştefan Claudiu Mirescu – medalie de bronz la Olimpiada Internaţională de Biologie, Rio Cuarto – Argentina (2006); Gabriel Bogdan Ionescu – medalie de aur la Balcaniada de Informatică, Chişinău (2007); Alexandru George Cazacu – medalie de bronz la Olimpiada de Informatică a Europei Centrale, Gdynia – Polonia (2011); Cristiana Dimulescu – medalie de argint la Olimpiada de Ştiinţe a Uniunii Europene, Pardubice – Republica Cehă (2011); Adrian Marian Radu – medalie de aur la Olimpiada de Ştiinţe a Uniunii Europene, Vilnius – Lituania (2012); Mihai Popa – medalie de bronz la Turneul Internaţional de Informatică, Shumen (2012); – medalie de bronz la Olimpiada Internaţională de Informatică, Brisbane – Australia; medalie de argint la Balcaniada de Informatică, Sarajevo, şi medalie de argint la Olimpiada de Informatică a Europei Centrale, Primosten – Croaţia (2013); Dan Mircea Mirea – medalie de argint la Olimpiada Internaţională de Ştiinţe pentru Juniori, Teheran – Iran (2012); medalie de aur la Olimpiada de Ştiinţe a Uniunii Europene – Luxemburg; medalie de argint la Olimpiada Internaţională „Ştiinţele Pământului”, Mysore – India, şi medalie de bronz (echipă) la Olimpiada Internaţională „Ştiinţele Pământului”, Mysore – India (2013); Andreea-Maria Vasilescu – Olimpiada Internaţională de Limba Germană, Frankfurt pe Main (2012).

Pe lângă activitatea de performanţă, elevii sunt implicaţi şi în alte proiecte derulate de şcoală: proiectul „Un laborator de fizică şi limba germană”, iniţiat de Institutul Goethe, câteva proiecte Comenius; vizite de informare la Universitatea din Bremen, deoarece avem câţiva foşti elevi care deja au absolvit această Universitate, alţii care studiază acolo şi unii care doresc să studieze după absolvirea şcolii; în cadrul unui proiect aprobat de Parlamentul European, un grup de elevi a participat la o activitate de simulare a dezbaterilor pe teme de interes european, în urma cărora le-a fost deosebit de apreciată seriozitatea şi implicarea profundă în cadrul activităţilor, maturitatea pe care au avut-o în timpul petrecut acolo. De asemenea, şcoala noastră, în colaborare cu British Council, a devenit centru de examinare Cambridge şi datorită bazei materiale foarte bune am fost gazda a numeroase concursuri şi olimpiade judeţene şi naţionale. În anii aceştia, când informaţia circulă rapid, când cei care doresc un anumit standard educaţional pentru copiii lor, cu siguranţă părinţii şi elevii vor decide în funcţie de fapte demonstrate în timp; aşa se explică faptul că de mulţi ani Colegiul Naţional Fraţii Buzeşti este în primele locuri din ţară în ceea ce priveşte media de admitere la liceu şi promovabilitatea la bacalaureat.

Ce faceţi, mai concret, pentru a vă pregăti elevii, mulţi dintre ei olimpici internaţionali, să obţină rezultate de top?

Prin prisma experienţei profesionale dobândite în timp, realizez că nu există neapărat o formulă magică, universal aplicabilă, deoarece apare un cumul mult prea divers de factori care converg către aplicarea acestei „etichete”. Ştiu sigur însă că motivarea, coerenţa în tot ceea ce faci şi fuga de autosuficienţă s-ar putea număra printre aceştia; uneori, când colegii mei intră la ore, în liniştea creată am senzaţia că între aceste ziduri se află speranţa noastră pentru ceea ce ne-am dori să se întâmple în această ţară în anii care vor veni. Nu sunt exagerat când fac afirmaţia că mulţi dintre elevii noştri vor avea un cuvânt greu de spus în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat, deoarece, indiferent de tentaţii, de schimbări bulversante uneori şi aproape pe toate planurile, ei îşi urmează visul şi este reconfortant să mi se ofere privilegiul de a privi lumina speranţei prin intermediul lor.

O altă faţetă a unei formule câştigătoare o reprezintă echipa elev-profesor. Elevii noştri au ales conştient această şcoală, au muncit mult pentru asta, au un potenţial intelectual deosebit şi mulţi dintre ei îşi doresc performanţa indiferent de sacrificii. Pe de altă parte, sunt colegii mei care muncesc foarte mult, independent de vreun beneficiu material, doar sub imboldul unei motivaţii intrinseci. Efortul este de echipă şi pe termen lung, pentru că numai astfel elevii devin competitivi pe plan naţional şi internaţional.

Fiecare profesor implicat în munca de performanţă îşi organizează foarte riguros munca, gândeşte strategiile pe care le adoptă şi pot spune că sunt câţiva care au căpătat acest „microb”, faţă de care nu se pot imuniza, astfel că ingredientul esenţial îl constituie suportul emoţional, deloc de neglijat, în contextul unei echipe performante.

Ce rol are directorul liceului în procesul asigurării şi dezvoltării calităţii în educaţie şi a obţinerii performanţei?

Susţinerea performanţei presupune o implicare reală din partea mea, nu doar pentru asigurarea suportului material pentru activităţile desfăşurate în această direcţie, ci şi de multe ori un sprijin moral pentru cei implicaţi, deoarece o asemenea activitate epuizantă presupune uneori şi dezamăgiri, tristeţi, probleme de tot felul, care trebuie rezolvate atunci când apar; am realizat şi derulat parteneriate cu Universitatea din Craiova, în care au fost implicaţi profesori pentru realizarea unor activităţi experimentale cu elevii olimpici la diferite discipline; nu în ultimul rând, am reuşit să-i motivez financiar – prin sume uneori nepotrivite valorii celor cărora le sunt oferite – prin intermediul Fundaţiei „Fraţii Buzeşti”, deoarece în fiecare an înainte de desfăşurarea fazelor naţionale organizăm festivităţi de premiere la care participă şi absolvenţi ai Colegiului Naţional Fraţii Buzeşti care au devenit personalităţi recunoscute în ţară şi `n străinătate. În şcoala noastră avem copii cu vârste cuprinse între 3 şi 18 ani, ceea ce obligă la o diversificare a ofertei educaţionale, astfel ca aceasta să fie adaptată particularităţilor legate de vârstă, aptitudini specifice – sportive, artistice, umanitare etc. Noi, adulţii educatori, în colaborare cu părinţii reprezentaţi prin Asociaţia Părinţilor buzeşteni, realizăm că formarea unui copil implică multe faţete, de aceea avem în derulare numeroase activităţi de voluntariat, în scopul conştientizării efective asupra multiplelor aspecte ale societăţii actuale; în felul acesta, fiecare elev îşi poate alege segmentul de activităţi în cadrul cărora se simte confortabil.

Factorul timp este un criteriu suficient în evaluarea şi afirmarea valorii unui liceu? Vechimea de peste un secol vă legitimează ca un colegiu de elită? Sau mai este şi altceva?

Această clădire impresionantă, care are o vechime de 90 de ani, este o primă carte de vizită pentru oricare dintre „locatarii” ei pasageri, elevi sau profesori care de-a lungul timpului au dat ceea ce noi numim „spiritul buzeştean”. După cum tocmai am sugerat, valoarea unei construcţii ca această instituţie de învăţământ este conturată şi înnobilată de efortul permanent al elevilor şi cadrelor didactice perfect conştiente de responsa­bilitatea de a da plusvaloare acestei instituţii.

Sistemul de învăţământ şi instituţiile lui trăiesc la ora actuală un ciudat complex de inferioritate faţă de Europa şi de „modelele” ei. Vă consideraţi un liceu de nivel european? Dacă da –  şi suntem convinşi că aşa este –, pe ce vă bazaţi?

Aş putea oferi câteva argumente pentru a dovedi faptul că elevii noştri şi profesorii lor nu suferă de astfel de complexe. În cadrul proiectelor europene în care şcoala noastră a fost implicată, elevii au reuşit să impresioneze partenerii prin naturaleţea comportamentului, prin materializarea rezultatelor muncii lor obţinute la competiţiile desfăşurate pe parcursul derulării proiectelor. Nu este puţin lucru ca şcoala să primească aprecieri pentru calitatea absolvenţilor de la numeroase universităţi din ţară şi străinătate. Prin prisma tuturor aspectelor prezentate şi a multora omise, putem afirma că suntem o şcoală cu adevărat europeană.

Cum apreciaţi colaborarea Colegiului dv. cu Alianţa Colegiilor Centenare? În ce măsură s-au făcut paşi către realizarea unei comunităţi educaţionale şi intelectuale la nivel liceal?

Ca membru fondator al Alianţei Colegiilor Centenare, am fost la curent cu toate acţiunile şi demersurile alianţei, am participat împreună cu elevi şi profesori la manifestările organizate şi am sprijinit iniţiativele alianţei.

Consider că alianţa a devenit un liant pentru elevii şi profesorii colegiilor centenare şi că în scurt timp, prin acţiunile comune, se va contura o adevărată comunitate intelectuală.

Calitatea acţiunilor şi activităţilor organi­zate de ACC a condus la instituirea unui mediu elevat favorabil dezvoltării profesionale a cadrelor didactice şi a unei atmosfere competitive în rândul elevilor. Deşi nu obţinerea unor premii din parte alianţei este obiectivul activităţii noastre, acordarea anuală a Premiului Lykeion pentru un elev cu cele mai bune rezultate la olimpiadele internaţionale şi cu o activitate remarcabilă în sfera activităţilor cu impact social are darul de a confirma rezultatele unei munci susţinute şi de a stimula competiţia.

Interviu realizat de Marcela Gheorghiu

 

Arta predarii