Socialize

Facebook
Home » Interviuri » „Nu ne putem aştepta la manuale moderne în lipsa unor programe şcolare racordate la necesităţile de studiu actuale”. Interviu cu prof. Ioan Tenţ, prim-vicepreşedinte al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ

„Nu ne putem aştepta la manuale moderne în lipsa unor programe şcolare racordate la necesităţile de studiu actuale”. Interviu cu prof. Ioan Tenţ, prim-vicepreşedinte al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ

prof. Ioan Tenţ

prof. Ioan Tenţ

Domnule profesor, cum arată noul an şcolar din perspectivă sindicală?
Noi suntem în aşteptarea unei veşti bune din partea Guvernului României în ceea ce priveşte situaţia cadrelor didactice din federaţia noastră. Deocamdată, noi am avut o discuţie cu domnul prim-ministru şi ni s-a promis o serie întreagă de lucruri, care însă în momentul actual se află doar în stadiul de promisiune. Ştiţi foarte bine că noi am avut o serie întreagă de drepturi câştigate prin Legea nr. 128, respectiv Statutul cadrelor didactice, care au fost rând pe rând şterse de către Guvernul Boc cu ocazia asumării Legii 1, Legea Educaţiei, care a anulat un şir întreg de drepturi ale cadrelor didactice. Acum am făcut inventarierea acestor drepturi şi am solicitat domnului prim-ministru şi Guvernului să ni se înapoieze aceste drepturi câştigate de către noi. O parte dintre ele s-au rezolvat, prea puţine totuşi, o altă parte urmează, sperăm, să se rezolve.
Deocamdată aşteptăm să vedem ce se întâmplă pe data de 4 octombrie, când ne vom întâlni din nou cu domnul Ponta şi vom vedea ce se mai poate rezolva.

Domnule profesor, păreţi destul de nemulţumit de acest început de an şcolar. Mai concret vorbind, care sunt principalele nemulţumiri sindicale în acest moment? Ne aflăm abia la început totuşi.
Ştim foarte bine că totul porneşte de la bani. La urma urmei, atât timp cât ai o alocaţie bugetară necorespunzătoare pentru acest sector de activitate, el nu are cum să meargă bine.
Şi totuşi, Educaţia a primit ceva la cea de-a doua rectificare bugetară.
Cu această sumă de 140 de milioane pe care am primit-o acum se vor acoperi salariile până la sfârşitul anului şi cheltuielile cu sentinţele judecă­toreşti.

Sunteţi mulţumit, domnule profesor, de felul în care arată şcolile la acest început de an?
Răspunsul suportă două aspecte: referin­du-ne strict la baza materială care există la ora actuală în învăţământul românesc, nu putem să spunem că este una slabă, şi când spun acest lucru mă refer inclusiv la mediul rural, pentru că acolo existau marile probleme.
De-a lungul celor 24 de ani care s-au scurs de la Revoluţia din 1989, fiecare nou primar a avut două sau trei obiective comune: o şcoală, o biserică şi încă ceva. Astfel, şcolile din mediul rural, în general, au fost puse la punct. Vorbim de mediul rural, pentru că în mediul urban, cu foarte mici excepţii, cam toate clădirile şi infrastructura legată de procesul de învăţământ sunt puse la punct. Problemele cele mai mari însă sunt problemele încadrării cu profesori calificaţi şi problemele legate de finanţarea de bază a învăţământului românesc. Atât timp cât vom merge pe acest cost mediu per capita nu vom reuşi niciodată să asigurăm sumele necesare pentru învăţământ. Aş vrea să dezvolt puţin această idee. Calculul acesta care se face de sus în jos, al costului per capita, mie mi se pare absolut nerealist. Adică eu spun că am cinci milioane de elevi, înmulţesc acest număr cu o sumă aleatorie şi am obţinut costul mediu per elev. Rezultatul acesta nu este real. Realitatea arată că acest cost diferă – şi trebuie să difere – în funcţie de profilul de studiu, în funcţie de necesităţi, pentru că nu voi cheltui aceiaşi bani şi la învăţământul normal şi la cel vocaţional, să zicem. Din acest punct de vedere, dacă s-ar face un calcul real, ar fi bine, dar de aici apar toate disfuncţionalităţile, pentru că eşti la cheremul unui buget pe care îl împarţi în mod matematic, nu ţinând cont de realitatea din teren. Or, acest lucru mie nu mi se pare normal.

Scandalul manualelor şcolare a umbrit debutul acestui an şcolar. Ce părere aveţi despre faptul că elevii de clasele I şi a II-a nu au găsit pe bănci manuale şcolare pe 15 septembrie?
Sindicatele din Educaţie au fost profund nemulţumite de această situaţie fără precedent, iar vina o poartă în egală măsură Ministerul Educaţiei şi editurile participante la licitaţie. Dar, dincolo de acest aspect extrem de neplăcut, pentru că vorbim despre nişte copii care de-abia aşteaptă să intre în clasă ca să deschidă aceste manuale, mult mai gravă este problema programelor şcolare. De foarte multă vreme federaţia noastră pledează pentru înnoirea programelor de învăţământ. De ani de zile se aşteaptă elaborarea acestor programe, iar lucrurile merg foarte încet. În aceste condiţii, nu te poţi aştepta, peste noapte, la manuale noi, moderne, în lipsa unor programe racordate la necesităţile de studiu actuale. Cine se face vinovat pentru această situaţie în care suntem încremeniţi? Evident, cei care conduc de două decenii învăţământul în această ţară, toate echipele ministeriale care au trecut pe la Educaţie.

Concluzionând, să înţelegem că o problemă mult mai mare decât lipsa manualelor şcolare la acest început de an este lipsa unor programe şcolare coerente, actuale, pe baza cărora să se poată elabora nişte manuale noi?
Da, aşa este, pentru că să nu-mi spuneţi că un profesor nu poate preda în lipsa manualului, sigur că poate preda dacă are o programă coerentă, actualizată. Manualul este un instrument didactic, nimic altceva, dar programa este cea care îmi arată mie paşii pe care trebuie să-i urmez la fiecare obiect de învăţământ. Toate aceste neajunsuri s-ar putea rezolva printr-o nouă Lege a Educaţiei, care să vină cu reglementările necesare. Iar această lege trebuie să aducă stabilitate în învăţământ şi siguranţa copilului care ştie că timp de 12 ani, din momentul în care a păşit în clasa I şi până la absolvirea liceului, nu se va modifica nimic nici în sistem, nici în durata ciclurilor de studiu şi nici în orarul examinărilor.

Dar să ne întoarcem, în încheiere, la acest nou debut de an şcolar. Sunteţi mulţumit de felul în care decurg lucrurile în sistemul de educaţie de la noi după primele trei săptămâni de şcoală?
În lunga mea carieră didactică, la fiecare început de an am avut speranţe, am crezut că va fi mai bine decât în anul precedent, dar foarte curând a trebuit să constat că m-am înşelat. De aceea, nici acum nu mă aştept la mult mai bine, pentru că experienţa mi-a demonstrat contrariul. La speranţe însă nu am de gând să renunţ.

Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU