Socialize

Facebook
Home » Actualitate » Ultima ora » O dramă ignorată a societăţii româneşti – Exodul tinerilor, exodul elitelor

O dramă ignorată a societăţii româneşti – Exodul tinerilor, exodul elitelor

Un fenomen îngrijorător se petrece în ultimii ani în țara noastră. Tinerii, foarte mulți cu minți sclipitoare, aleg să părăsească România. Fie că pleacă la studii în alte țări, fie pentru joburi bine plătite, tinerii români părăsesc țara.

Mulți dintre ei cosnideră că România, așa cum arată ea acum, nu le poate oferi pârghiile necesare dezvoltării personale și profesionale, cei care optează pentru studii universitare în afara țării sunt de părere că învățământul superior autohton nu se ridică la înălțimea cerințelor lor, iar adolescenții, cea mai mare parte, visează să părăsească țara după terminarea liceului.

Potrivit celui mai recent raport al Organizației Națiunilor Unite, România este, după Siria, țara cu cea mai ridicată rată a emigrației, anual țara noastră pierzând, prin acest fenomen, echivalentul unui oraș. Referindu‑se la această „hemoragie“, cotidianul francez Liberation scria la începutul acestui an că, „bulversați și obosiți de instabilitatea politică, lipsa de perspective și corupția din această țară, tinerii români pleacă în număr din ce în ce mai mare peste hotare“.

Statisticile sunt îngrijorătoare. Și arată că dacă se menține actualul ritm, în câţiva ani, România va rămâne fără forţă de muncă. Calculele aparțin Organizaţiei Naţiunilor Unite, conform reprezentanților ONU, sun­tem întrecuţi doar de Siria, stat grav afectat de un devastator război civil. România înregistrează a doua cea mai mare creştere a diasporei unei ţări: Siria – 13,2%, România – 7,3%. După noi, la distanță mare, se plasează Polonia – 5,1%. Mai grav este faptul că, cel puțin în ultimii ani, România are cea mai accelerată creştere a ratei exodului, culmea, într‑o țară membră a Uniunii Europene care nu s‑a con­fruntat nici cu războiul, nici cu terorismul, nici cu vreun cataclism major, Doamne ferește…

De la cea mai fragedă vârstă, tinerii vor să plece din țară

Fenomenul nu pare însă să‑i îngrijoreze pe politicienii români. Aceștia nu sunt îngrijorați nici de criza fără precedent de forță de muncă, la toate nivelurile – de la meseriași până la absolvenți cu studii superiorare. Statisticile arată că, anul trecut, România era țara cu nu mai puțin de 36.000 de tineri plecați peste hotare, și tot anul trecut mii de liceeni mărturiseau cu convingere că vor să facă același lucru după terminarea studiilor preuniversitare sau universitare.

Tinerii de astăzi consideră că nu au prea multe motive să‑și dorească să rămână aici. Sentimentul apartenenței la acest pământ s‑a subțiat mult, iar la asta a participat în ultimii ani și sistemul de educație. Lipsa de siguranță și predictibilitate a învățământului, bâjbâielile repetate ale celor de la MEN sunt oglinda limpede a felului în care a fost condusă întreaga țară în ultimii aproape 30 de ani. Nu există un proiect de țară nici până în momentul de față, după cum niciunul dintre miniștrii pe care i‑a avut educația până în momentul de față nu a reușit să scoată o lege coerentă. Lipsa de coerență și de predictibilitate este prezentă în toate domeniile cu efecte grave la nivel social, economic și macroeconomic.

Perspectiva sărăciei, lipsa de coerență și predictibilitate îi gonesc pe tineri din țară

Avem cele mai scăzute salarii din Uniunea Europeană. Tinerii își găsesc cu greu locuri de muncă în România. Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, rata şomajului în rândul tinerilor a atins în țara noastră cel mai ridicat nivel, în cel de‑al doilea trimestru al anului trecut ajungând la 15,4%. În plus, cu salariul pe care îl primește într‑un domeniu, un tânăr debutant nu reușește să supraviețuiască de la o lună la alta în lipsa susținerii financiare de acasă. Singura soluție, deci, pentru foarte mulți dintre ei, este să plece, în încercarea de a‑și croi un destin, într‑o țară cu un nivel decent de viață și de civilizație.

Tinerii de valoare, olimpicii, cei cu rezultate excepționale în liceu, cu care ne lăudăm și care sunt premiați cu sume meschine de bani, când se întorc în țară încărcați de medalii, și șefii de promoție au perpective prea puține aici în țară. Valoarea lor nu este recunoscută și, din nou, salariile extrem de mici, lipsa de perspectivă, teama de sărăcie și de neîmplinire profesională îi fac să se orienteze spre alte meleaguri. Și nu e deloc greu pentru aceștia, deoarece sunt „curtați“ marile universități din lume, de mari firme și companii.

Nu puțini dintre tinerii absolvenți de învățământ superior care iau drumul străinătății se angajează ca șoferi, taximetriști sau bucătari, pe salarii mai bune decât ar primi în țară dacă ar profesa în domeniul pentru care s‑au pregătit.

Statul nu face, în concluzie, nimic pentru a opri această hemoragie. Nu încurajează cu nimic tânăra generație să rămână în țară. Nu oferă niciun suport tinerilor absolvenți de învățământ superior, tinerelor familii, mamelor. Tinerii simt în mod acut toate inechitățile societății în care trăiesc, tocmai pentru că au această deschidere despre care am amintit. „Aici simt că nu mă pot realiza“, obișnuiesc să spună, „Aici mă plafonez“, spun unii, „Aici mă ratez“, spun alții.

Politicul, unul dintre principalele motive ale exodului tinerilor români

Suntem, deci, în fruntea unui trist clasament al țărilor cu cel mai ridicat procent de emigranți tineri, iar hemoragia aceasta ar trebui stopată cât încă mai este timp, până nu va ajunge să pună în pericol chiar existența noastră ca popor. Marcăm anul acesta Centenarul României Mari, liderii politici se întrec în a înălța ode înaintașilor, în a‑și striga iubirea pentru popor și țară pe toate tonurile posibile – de la plângăcios la emfatic –, arată cu degetul, plini de indignare, către dușmanii care vor răul țării și se dau de ceasul morții când vine vorba de grija pentru popor. Dar care popor?

Vârstincii se zbat în boli și în nevoi, cu pensii de mizerie, iar tinerii pleacă. Pleacă foarte mulţi tineri cu studii superioare, care nu au nicio speranță de realizare aici, în propria țară, pleacă foarte mulţi studenţi şi, mai nou, din ce în ce mai mulți elevi. Principalul motiv, evident, este cel economic, dar, în ultimul timp, factorul politic are un rol covârșitor în exodul tinerilor români peste hotare. Disprețul clasei politice față de propriul popor și de viitorul acestei țări, corupția care a atins cote insuportabile, diletantismul și cinismul liderilor politici sunt de ceva vreme, alături de motivele economice, motoare ale masivului exod, al materiei cenușii, practic, al viitorului acestei țări. Dar liderii politici nu par deloc îngrijorați, în ciuda tuturor statisticilor și avertismentelor care vin de la organismele internaționale, în ultimul timp. Pericolul depopulării este din ce în ce mai mare. Dar cine să oprească „hemoragia“?

Marcela GHEORGHIU