Socialize

Facebook
Home » Noutati » O platformă de învățare de success

O platformă de învățare de success

Examen-scoalaSe apropie de finalizare unul dintre cele mai ambițioase proiecte de implementare a învățării de tip on-line, inițiat de Politehnica bucureșteană și având ca parteneri Inspectoratul Școlar Prahova și Alianța Colegiilor Centenare. Proiectul, susținut cu fonduri europene, și-a propus ca obiectiv final să dezvolte „competențe științifice și abilități practice pentru o carieră de succes”. Au fost implicate în Proiect 30 de licee din București, Prahova, Ilfov, Giurgiu, Argeș, numărul elevilor înscriși depășind cifra de 3700. Explicația cea mai aproape de adevăr a acestei participări masive este, probabil, cea care ține de o motivație practică a participanților, lecțiile și testele susținute în cadrul unei platforme de învățare (www.learningpark.ro) au țintit direct pregătirea elevilor pentru bacalaureat. Mai mult decât atât, s-a urmărit ideea de progres școlar, esențial în orice demers care consideră feedbackul parte dintr-un proces de instrucție organic. O comparație între testele inițiale și cele finale a arată că, realmente, progresul a fost vizibil, chiar dacă diferențele de notare nu au fost mai mari de 0,50%.

Ultima parte a proiectului a presupus desfă­șurarea modulului de educație antreprenorială, la care s-au înscris aproape 2000 de elevi. Oarecum neașteptat mi s-a părut interesul majorității elevilor pentru acest tip de „cultură”.

În fond, elevul de azi este îndemnat de-a lungul școlarității să ia contact uneori cu prea multe tipuri de „cultură”, unele dintre ele complet absente cu unul-două decenii în urmă. În acest context, un dialog cu elevii din mai multe licee, cu profiluri și statut de performanță diferite, a evidențiat interesul lor pentru această dimensiune a educației școlare, chiar dacă, așa cum spuneau câțiva dintre ei, „nu toți vom deveni manageri”. Și cu toate acestea, în momentul zero al lansării modulului, foarte repede s-a putut realiza profilul unui antreprenor modern, conturându-se cu pregnanță anumite calități, fără de care ideea de „afacere” nu poate fi azi imaginată: capacitatea de comunicare, spiritul de echipă, dar cunoștințe din varii domenii: economic, financiar, psihologic și chiar sociologic. Ideea că omul contemporan („omul recent” din România!) a devenit el însuși un consumator pare a fi, de asemenea, relativ la îndemâna mai tuturor elevilor, ceea ce presupune o bună reprezentare, cel puțin mentală, abstractă, a profilului lumii în care trăim.

Tot interesante mi s-au părut și unele întrebări punctuale, aparent fără legătură cu proiectul și care priveau „cotele de impozitare”, sau „obligațiile firmelor” către stat. De fapt, din tot acest dialog s-a putut desprinde un lucru care, pe fundalul lumii de azi, devine hotărâtor. E vorba despre raportul dintre ceea ce se numea în termeni ceva mai vechi „cultural generală”, sinonimizată adesea doar cu cultura umanistă, și celelalte tipuri de „cultură”, numeroase azi și cu care tânărul se confruntă atunci când pătrunde în realitatea concretă a lumii în care trăiește. Întrebarea care s-ar pune, în cadrul acestei problematici, acestui dialog niciodată dus până la capăt, este aceea care privește raportul dintre cultura generală și cultura științifică, tehnologică din curriculum. Și tot această întrebare presupune să știm dacă au dreptate cei care cred că modulul de cultură generală (istorie, română, filozofie, psihologie) ar trebui restrâns în cadrul planurilor de învățământ liceale – ceea ce, în fond, s-a și întâmplat în ultimii ani – și cei care cred că, de fapt, cultura generală ar trebui să continue să facă parte consistent din profilul elevului care termină un liceu, indiferent de tipul acestuia. Argumentul celor din urmă este acela că o zestre culturală bogată dezvoltă la elev capacității și competențe de adaptare, abilități creative, reprezentări sintetice despre lume. Prezența masivă a unor discipline de studiu precum muzica sau desenul în unele sisteme de învățământ (Japonia, din cât am înțeles!), cu un număr de ore apreciabil, așadar, pare a veni în sprijinul aceste viziuni largi, clasice în fond, despre ceea ce înseamnă educația ieri, dar și azi.

Revenind însă la subiectul însemnărilor de față, prezența în cadrul proiectului amintit a platformei de învățare www.learningpark.ro a reprezentat, dincolo de cadrul specific și necesar proiectului, și un experiment care îndeamnă la o anume reflecție despre ceea ce înseamnă azi învățarea on-line. Oricât am fi de reticenți și oricâte neliniști am avea, noile serii de elevi devin, se pare, tot mai impli­cați într-un asemenea tip de învățare și dobândesc în timp deprinderi de studiu care altminteri par a aparține unui scenariu împovărător al studiului. E adevărat însă că școala nu se poate muta cu totul în spațiul virtual. Pentru simplul motiv că obiectivele sale sunt mai numeroase și mai complicate. De altminteri, la o întrebare a noastră în legătură cu „prezența fizică” sau „absența fizică” a profesorului (profesorul-voce doar) din cadrul lecțiilor înregistrate și puse pe platformă, cei mai mulți dintre elevi au optat (procentul fiind impresionant – peste 80%) pentru lecțiile în care profesorul apare și în care, evident, există și un „limbaj al corpului”, cu alte cuvinte, o cale de transmitere nonverbală și paraverbală a cunoștințelor.

Semnificația „experimentului” generat indi­rect de proiect nu se rezumă însă doar la aceste câteva observații. Și, deși proiectul nu ambiționează să dezvolte „teorii” și să „prelucreze” dincolo de obiectivele sale acest tip de învățare, el ar putea prezenta interes pentru psihologi sau pentru specialiști în educație în sens mai larg. Un număr de întrebări generate de desfășurarea proiectului ar putea fi formulate și răspunsurile date s-ar putea constitui în mod sigur într-o „materie primă” care să poată mobiliza o discuție mai generală despre învățarea on-line, despre manuale din această zonă, totul într-o regie mai așezată, în sensul în care acumularea de experiență ne-ar putea determina pe toți să privim cu mai multă atenție acest fenomen.

E un fenomen care, iată, tinde să se constituie într-o mare provocare la adresa școlii, la adresa profe­sorului, la adresa societății în ansamblu. Fără îndoială, nu vom ști niciodată până unde ne putem aventura în domeniul învățării on-line fără ca un feedback permanent să ne însoțească pașii. În acest context, până și problema manualelor, evocată mai sus, ar putea căpăta unele conotații specifice.

Una peste alta, platforma proiectului Politehnicii bucureștene, www.learningpark.ro, s-a dovedit, mai mult ca sigur, în aceste luni, a fi cel mai accesat site de către elevi. Este meritul managerilor proiectului pe de-o parte, al creatorilor platformei pe de altă parte, care au reușit nu doar s-o mențină funcțională în tot acest timp, ci să și asigure feedbackul necesar, ca și nelipsitul dialog.

Adrian COSTACHE