Socialize

Facebook
Home » Reforma » Radiografii » O problemă fără amânare. Formatul evaluării competențelor de comunicare orală(I)

O problemă fără amânare. Formatul evaluării competențelor de comunicare orală(I)

Problema evaluării competențelor de comunicare orală la limba și literatura română ca probă a bacalaureatului național pare a se fi înscris deja într-un aer de normalitate. N-am mai auzit în ultima perioadă reacții publice ale profesorilor la adresa actualului format al evaluării. O tăcere „rodnică” pare a se fi înstăpânit în sistem. Profesorii par acomodați cu noul format de examen, iar evocarea vechii probe orale la limba și literatura română este cumva vetustă, puțini fiind cei care mai cer azi revenirea la vechiul format de examen. Aproape toată lumea face trimiteri la cadrul de referință european unde, explicit, evaluarea probelor de competență comunicațională este obligatorie. Dar realizarea unei anchete recente, pornită din inițiativa Alianței Colegiilor Centenare, dar cuprinzând și alte licee nemembre ale Alianței, a scos la iveală o cu totul altă stare de fapt: o nemulțumire surdă și prelungită în legătură cu formatul probei de evaluare a competențelor. Ceea ce părea un caz închis cumva și intrat în normalitate este mai departe o „rană deschisă”, în ciuda tăcerii „disciplinate” a corpului profesoral. Se adaugă la acest fapt și cele câteva luări de poziție publică din ultima perioadă, în reviste precum Dilema sau pe site-ul Contributors.ro, care evocă probleme dramatice ale studentului de anul I în receptarea unui text teoretic…

Lucrurile par, așadar, a se conjuga. Înțelegem că, chiar dacă aparent toți profesorii, de limba și literatura română în primul rând, s-ar declara mulțumiți (ceea ce nu e cazul!) de actualul format privind evaluarea competențelor de comunicare orală, o asemenea stare de mulțumire ar fi ipocrită și nu ar face altceva decât să dea gir unei realități mai mult decât îngrijorătoare – existența unui analfabetism funcțional în chiar rândul absolvenților de liceu, proporția neputând fi decât aproximată. Aflăm acest lucru nu doar participând ca observator la examene de evaluare a competențelor, ci și din opiniile universitarilor care lucrează cu studenți de anul I și care afirmă, excesiv poate, că mai mult de jumătate dintre studenții de anul I au reale probleme în a recepta un text, indiferent de natura lui…

Toată această realitate se înregistrează până în momentul de față însă doar retoric, adică în luări de poziție mai mult sau mai puțin tranșante. Ministerul Educației și Cercetării Științifice nu pare, deo­camdată, a avea „organ” pentru a recepta și analiza o asemenea stare de fapt. Nici măcar în sens polemic, explicându-ne eventual că lucrurile stau diferit față de unele dintre percepțiile făcute public în Dilema sau pe Contributors.ro. Dar, reluând ideea, nici cei care adoptă o anume poziție critică în spațiul public nu fac altceva decât să afirme stări de fapt, fără a angaja instituția Ministerului într-un dialog. Or, tocmai această absență a dialogului încercăm noi să o suplinim, propunând un dialog fructuos cu Ministerul. Și când spunem noi, ne gândim la Alianța Colegiilor Centenare care, instituțio­nal vorbind, va propune Ministerului o dezbatere pe marginea acestei teme, adică a formatului evaluării competenței de comunicare orală la limba și literatura română. Va fi, din punctul nostru de vedere, un bun prilej pentru a se auzi argumentele celor două părți: profesori și Minister. Înainte însă de orice, vom încerca o „punere `n ramă” a problemei, ajutându-ne în acest sens și de rezultatele anchetei întreprinse în școlile Alianței și nu numai… și vom începe această „punere în temă” cu ceea ce Consiliul Național pentru Evaluarea și Examinare a propus ca format de evaluare la această probă. De fapt, vom reitera inițial care au fost motivele care au dus la schimbarea vechiului format de evaluare orală.

Este deja un bun câștigat că Reforma preuniversitarului (una, două sau câte or fi fost!) nu putea face abstracție de modelele europene de realizare a predării-învățării-evaluării. S-a început cumva firesc cu multiplicarea și diversificarea formelor de evaluare la clasă. Au apărut forme noi de evaluare, precum realizarea de portofolii, munca pe grupe de studiu, evaluarea prin realizarea unor „studii de caz”, producerea de referate (nu chiar o noutate!), compunerea unor eseuri structurate sau semistructurate, învățarea prin dramatizarea unor texte sau introducerea unor instrumente precum itemii semiobiectivi sau obiectivi, itemi cu alegere multiplă etc. Schimbarea probei clasice de evaluare orală s-a produs în momentul în care a fost nevoie de o deschidere a disciplinei limba și literatura română către viață, către domeniul comunicării sociale, fără de care inserția tânărului absolvent e pusă sub semnul întrebării. Oricum, formatul vechi al evaluării orale nu mai corespundea, începând cu anul 2000, formatului noii programe a disciplinei de studiu. Pe de altă parte, viziunea europeană privind predarea limbilor materne punea un serios accent nu doar pe însușirea producerii și receptării unui anume tip de text – în esență, textul beletristic și eventual eseistic –, ci pe toate tipurile de text, parte dintr-un mecanism de comunicare și de identificare a situațiilor de comunicare care nu se putea desfășura într-un singur registru stilistic. Așa s-a ajuns în cele din urmă la concluzia că este nevoie de un nou format al evaluării orale, în condițiile în care, prin cadrul de referință european, cunoașterea limbii materne a devenit prima competență-cheie specificată. Se răspundea astfel unor „cerințe europene” prin alinierea examenele naționale la standardele unor evaluări lingvistice mai complexe – atestate de limbă, pașapoarte lingvistice –, de tipul DELF, DALF, CAMBRIDGE. Cu alte cuvinte, schimbarea a fost realmente necesară. Problema care s-a pus însă – și se pune și azi la fel de acut – a fost și este următoarea: dacă schimbarea era într-adevăr necesară, modul în care ea s-a realizat a fost o reușită sau nu?!… Nu cumva această schimbare a generat o nouă „formă fără fond” dintre multele cu care Reforma s-a însoțit?!… Iar în acest context, problema comunicării orale, a receptării diferitelor tipuri de texte, în loc să se amelioreze, nu a cunoscut cumva o degradare vizibilă, ceea ce ne face să ne confruntăm azi cu un gen de analfabestism funcțional care se prelungește și după absolvirea liceului?!…

Dar la acest aspect al lucrurilor vom încerca să dăm un răspuns, cu ajutorul colegilor noștri, în numărul următor.

Adrian COSTACHE

 

P.S. Am fi încântați dacă cei responsabili, domnul Cristian Mirescu în primul rând, directorul CNEE, dar și doamna subsecretar de stat Liliana Preoteasa ar urmări opiniile noastre și în cele din urmă ar accepta un dialog lămuritor pentru toată lumea.

P.P.S. „Urmărind pentru mai multe zile evoluția situației din cadrul Liceului Teoretic Gheorghe Șincai, din municipiul Cluj-Napoca, nu pot decât să îmi exprim îngrijorarea cu privire la modul în care sistemul de învățământ din România soluționează anumite probleme. Stimații profesori ofensați de niște pamflete ale elevilor, profesori din cauza locului de muncă pe care îl posedă și nu neapărat din prisma vocației nu au înțeles că timpul în care profesorul este suveranul orei sale a trecut. Educația centrată pe elev, educația fundamentată pe principii de răspundere publică și de reprezentativitate, așa cum stipulează și art. 3 din Legea Educației Naționale 1/2011 vor rămâne doar utopii până în momentul în care se va înțelege că profesorul și elevul din România sunt parteneri ai aceluiași sistem, și nu subordonați unul altuia”

Citatul de mai sus, reprodus din Adevărul.ro, aparține lui Horia Onița, președintele Consiliului Național al Elevilor, care s-a pronunțat cu privire la scandalul de la Colegiul Gh. Șincai, din Cluj-Napoca. Am subliniat o parte a enunțului pentru că mi se pare straniu ca un lider național al elevilor să se exprime așa de chinuit. Cât privește retorica demagogică a opiniei… no comment!

Așteptăm la redacție materiale (educație, didactică, pedagogie, reformă, cultură, societate, opinii etc.) pentru a le publica în revista tipărită și pe site-ul revistei “Tribuna învățământului”.
Email: tribuna@megapress.ro