O şcoală fără disciplină e ca o moară fără apă

Disciplina scolara Problemele apărute în ultima vreme în unele şcoli din ţara noastră, provocate de cadre didactice cu adevărat iresponsabile, au ţinut capul de afiş atât în presa scrisă, cât şi în cea audiovizuală un timp foarte îndelungat. Aceste evenimente nedorite de către şcoala românească au fost întoarse pe toate feţele în mass-media şi comentate atât de diferit, încât stai şi te întrebi dacă nu cumva unii o fac cu rea intenţie, iar alţii vor să spună că s-au găsit, în sfârşit, adevăraţii corupţi, care trebuie daţi ca exemplu pentru întreaga societate. Mai grav este faptul că nişte cazuri particulare au devenit, prin exagerări necontrolate, cazuri generale, specifice tuturor cadrelor didactice. Dureros este şi faptul că printre comentatori s-au aflat şi oameni care ar fi trebuit să se abţină măcar, dacă s-ar fi uitat puţin în oglindă. Oare adevăraţii corupţi ai ţării sunt învăţătorii şi profesorii?
Cazurile prezentate pe canalele de ştiri constituie indubitabil bile negre pentru învăţământ, însă generalizările făcute cu destulă răutate atât de către moderatori, cât şi de către comentatori sunt foarte periculoase şi pot crea în rândul multor părinţi, care agreează mai puţin şcoala şi sunt predispuşi spre scandal, sentimente de ură şi violenţă. Chiar şi reacţia MEN a lăsat loc de interpretări, ştiindu-se că principala cauză a relelor din şcoli nu o constituie fondul clasei sau micile atenţii făcute de părinţi, ci promovările, numirile şi concursurile cu susţinere politică. Acestea din urmă au prilejuit intrarea în sistem a unor astfel de oameni sau au promovat în funcţii de conducere pe cei lipsiţi de competenţe manageriale. Aici se află sămânţa răului şi aici trebuie umblat, nu promovând programe antifraudă jignitoare. Învăţământul nu duce lipsă de oameni de valoare, numai că aceştia nu sunt promovaţi pentru că au demnitate şi nu se lasă influenţaţi sau îngenuncheaţi. În fiecare şcoală este recunoscută tacit o ierarhie reală a valorilor şi pe această cale trebuie să se meargă atunci când se aleg oamenii pentru a conduce destinele ei. De fiecare dată trebuie ales omul potrivit la locul potrivit, pentru că omul este acela care sfinţeşte locul. În multe situaţii, noi lichidăm efectul, şi nu cauza problemelor din şcoli. Am mai spus şi cu alte ocazii că nu e greu să aşezăm pe baze solide şcoala românească. Trebuie doar ca factorii decizionali să-şi dorească acest lucru, corectând legile prost făcute, modificând statutul cadrului didactic şi metodologia de numire în funcţiile de conducere. Ministrul care va face acest lucru va intra sigur în istorie deoarece în perioada postrevoluţionară au fost doar simulări de reformă şcolară.
Puţini au fost aceia care au anticipat pericolul care ne va paşte dacă vom continua să facem generalizări şi să lovim în întreaga masă profesorală, în loc să rezolvăm punctual abaterile celor care au greşit. Astfel, profesorii se simt neprotejaţi şi, din teama de a nu apărea în presă, există riscul să înceapă să adopte toţi un stil de lucru neutru, lăsându-i pe elevi să facă ce vor, că aşa îi vrea ţara. Oare nu ne dăm seama că lipsa unor regulamente şcolare clare provoacă haosul din şcoli? Oare nu vedem că acolo unde managerul şcolii este imparţial şi corect şi unde se aplică ferm legea şi regulamentele existente lucrurile merg pe făgaşul normal? Oare nu vedem că în ultimul timp doar elevii şi părinţii au drepturi, iar profesorii sunt totdeauna vinovaţi? Oare presa nu greşeşte escaladând tensiunile dintre şcoală şi părinţi?
Şcoala are menirea de a face şi educaţie în rândul elevilor, pentru că mai uşor se instruieşte un copil bine educat. Unii părinţi au înţeles greşit libertatea câştigată în 1989, dându-i sensul de „fac ce vreau”, în loc de „fac ce e legal”, inculcându-le copiilor lor, elevii noştri, prin­cipii şi norme de viaţă în totală discordanţă cu etica socială, cu valo­rile umane, cu respectul şi bunul simţ. Şcoala se poate îndrepta reaşe­zând valorile la locul lor, pentru că valoarea generează valori, iar calitatea învăţământului se va reface prin calitatea muncii din fiecare şcoală, numai să nu uităm peste vreo lună de tot ce am vorbit şi propus zilele acestea.
Prof. înv. primar Ionel PÂRLEA,
Şcoala Gimnazială Alexandru Vlahuţă, Focşani