Socialize

Facebook
Home » Invatamant » Gimnaziu » O școală și un nume pentru eternitate

O școală și un nume pentru eternitate

Există o școală în municipiul Rădăuți din județul Suceava care, datorită activităților desfășurate  de-a lungul celor peste cinci decenii de la înființarea sa, și-a câștigat un binemeritat prestigiu în municipiul Rădăuți, în județul Suceava, și chiar dincolo de fruntariile lui. Este vorba de Școala Gimnazială Nr. 2, înființată în anul 1966, și care a fost botezată în anul 2009 cu onorantul titlu de „Mihai Eminescu“. Merită cu prisosință acest nume pentru că, după părerea mea, și nu numai a mea, cinstește cel mai mult POETUL.

Această școală nu cinstește numai numele Poetului. Colectivul de cadre didactice reușește ca, pe parcursul unui an școlar, să organizeze acțiuni la toate disciplinele școlare, angrenând în aceste acțiuni întregul colectiv de elevi, cel de cadre didactice, dar și pe cel de părinți. La orice cadru didactic te-ai referi, toți vor avea numai cuvinte de laudă despre activitățile de aici. Spectacolele date la casa de cultură sunt o adevărată încântare pentru public. Printre profesorii renumiți de la această școală s-a numărat și distinsul și regretatul profesor Ovidiu Larionescu, specialitatea educație fizică. Marea lui iubire a fost baschetul.

Și eu am avut onoarera să-l cunosc încă cu mulți ani în urmă. Era un adevărat argint viu, mereu avea de rezolvat o problemă, să planifice și să desfășoare un antrenament la baschet, fie cu fetele, fie cu băieții, să caute soluții pentru a transporta elevii la faza județeană, pe zonă sau națională. Oriunde se afla în școală, era înconjurat mereu de copii. Cum să nu respecți sau chiar să iubești un asemenea profesor? E drept, de-a lungul prodigioasei sale cariere de peste 40 de ani a fost ajutat și de directorii care au condus școala.

A funcționat la această școală de la absolvirea  facultății (1977) și până la trecerea lui în lumea cea fără de durere și de necazuri. Datorită muncii prestate, a reușit să urce toate treptele ierarhiei didactice, devenind responsabil de cerc pedagogic, metodist al inspectoratului școlar, președinte al Asociației de Baschet Suceava, președinte al Colegiului Arbitrilor de Baschet Suceava. Că și-a dorit cu ardoare să facă performanță în baschet este reprezentat de faptul c-a declinat oferta Inspectoratului Școlar Suceava de-a se integra în corpul de inspectori al acestuia.

Echipele de baschet ale școlii, fete și băieți, au fost coordonate de dânsul, bineînțeles ajutat de colegii de catedră și de conducerea școlii. Și roadele muncii lui s-au văzut. An de an, a câștigat faza județeană cu ambele echipe, jucând la faza pe zonă și la cea națională. Dovadă sunt premiile câștigate: mențiuni la faza națională (băieți – 2009), mențiune și cupa „Fair play“ (băieți – 2010), mențiune (băieți – 2012). An de an, atât echipa de fete, cât și cea de băieți au jucat la faza pe zonă. Din păcate, de multe ori le-a fost barat drumul spre mai sus din… culise. Și notorietatea costă, nu-i așa?

Dovada palpabilă a rezultatelor obținute se vede în imensa vitrină cu trofee, în albumul școlii, dar și în revistele acesteia în care, an de an, activitatea sportivă era un capitol special.

S-a străduit să asigure, cu sprijinul conducerii școlii, dar și al autorităților locale și județene un cadru propice dezvoltării activității de performanță la toate sporturile, în general, și la baschet, în special. Una din dovezi este și moderna bază sportivă a școlii, pe care, din păcate, n-a  mai ajuns s-o inaugureze. Dar conducerea școlii a propus și consiliul local a  aprobat ca baza sportivă să fie botezată cu numele „Prof. Ovidiu Larionescu“. La festivitatea organizată în acest scop a participat toată suflarea școlii: elevi, cadre didactice, părinți, dar și reprezentanți ai autorităților locale. În plus, au fost prezente și 70 de cadre didactice din tot județul, specialitatea educație fizică, care și-au desfășurat în acea zi și activitatea cercului pedagogic de specialitate.

Natura a ținut cu organizatorii, soarele strălucind pe bolta cerească, parcă mai mult ca în alte zile ale unei primăveri năbădăioase. În plus, ea învia la fiercare pas. După un emoționant cuvânt al doamnei Gabriela Sascău, directorul școlii, care-a evocat personalitatea celui dispărut, a vorbit elevul Matei Fîșcu din clasa a VIII-a C, care, prin ce-a prezentat, a arătat cât de mult l-au iubit colegii săi pe profesor.

Domnul Marinică Sofroni, secretarul Primăriei Rădăuți, a prezentat hotărârea CL Rădăuți prin care s-a atribuit bazei sportive a școlii numele profesorului. Bineînțeles c-a vorbit și despre profesorul dispărut, pe care l-a cunoscut foarte bine.

Apoi a fost dezvelită o placă de marmură, pe care era scrisă denumirea bazei sportive. Fie ca numele acesteia să rămână pentru eternitate!

A urmat un spectacol încântător: evoluțiile echipei de baschet, fete și băieți, a celor de la gimnastică, dar și intervențiile unor profesori de sport, cu care-a muncit și care l-au cunoscut foarte bine. Încântătoare atmosferă dedicată memoriei disăpărutului.

Mi-a plăcut foarte mult cum l-a caracterizat doamna directoare Gabriel Sascău în revista Interferențe a școlii, din care reproduc: „Un dascăl cu vocație, un  profesor distins, riguros, un educator înnăscut. Cu aerul său calm, a urmat un sistem de valori potrivit căruia în viață nu trebuie să faci compromisuri, ci să fii cinstit și demn. Un om sociabil, care și-a canalizat întreaga energie în familie și profesie, a creat o atmosferă pozitivă în colectiv, un dascăl căruia colegii, elevii și părinții i-au purtat un imens respect. Având o vastă cultură de specialitate, a fost un model pentru mai tinerii săi colegi. Un excelent profesionist, și-a lăsat amprenta asupra generațiilor de elevi, reușind să descopere în fiecare copil partea bună, calitățile și să încurajeze performanța. A reușit să revitalizeze sportul rădăuțean, în general, și baschetul, în special, înființând – Clubul Sportiv Triumph – din Rădăuți, afiliat la Federația Română de Baschet, club care a a activat în campionatul național de juniori“.

Sunt foarte sigur că admirația pentru Școala Gimnazială Mihai Eminescu și profesorul Ovidiu Larionescuva rămâne veșnică în inimile celor care-au trecut prin această școală și l-au cunoscut pe profrsor, străbătând veacurile.

Credem că profesorul Larionescu, acolo  de unde este, a văzut și auzit cum au apreciat toți activitatea lui prodigioasă, convingându-se astfel că, deși nu aștepta acest lucru, activitatea sa și roadele acesteia sunt apreciate de comunitatea în care și-a desfășurat activitatea. Ce bine-ar fi dacă în toate instituțiile ar fi apreciată activitatea depusă de membrii ei! �����������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������