Socialize

Facebook
Home » Comunitate » Comunitate locala » O școală, un bilanț, un destin

O școală, un bilanț, un destin

În această toamnă, Școala Gimnazială Mihail Sadoveanu, din Vaslui, marchează împlinirea a 20 de ani de existență. Inițial, pe frontispiciul ei era înscris un număr (10); ulterior, a căpătat un nume și o identitate, în semn de prețuire pentru un mare prozator născut în spațiul moldav. Ce reprezintă patru luștri în destinul unei școli? Cronologic, nu prea mult. În devenirea ei calitativă însă, a însemnat o poziționare bună în ierarhia gimnaziilor din orașul de reședință județeană, consolidarea unei reputații și – ceea ce este foarte important – recunoașterea și aprecierea comunității. Bustul lui Mihail Sadoveanu străjuiește o clădire somptuoasă, elegantă și funcțională, cu dotări moderne și o sală de sport spațioasă, ce stârnește admirația și invidia multora. Dar nu edificiul de bază și anexele sale sunt decisive; oamenii sunt aceia care însuflețesc aceste spații și le dau viață și sens. Mă gândesc la elevi, cadre didactice, directori, părinți, la comunitate, care au îmbrățișat cu afecțiune ideea de școală în acest cartier, au susținut‑o și au înnobilat‑o.

Pentru semnatarul acestor rânduri, Școala Mihail Sadoveanu este mai mult decât o instituție de educație, este un reper cultural. Ani la rând, aici au fost organizate colocvii științifice de ținută, cu participare universitară și preuniversitară, ale căror caracteristici esențiale au fost altitudinea intelectuală, rigoarea, profesionalismul, orizontul vizionar. Într‑o interferență spirituală fertilă, au fost făcute incursiuni pluriculturale în antichitatea latină, urmărindu‑se ecoul peste timp, până în epoca modernă, al operei marilor scriitori, filosofi și oratori. Prin analize de tip comparatist, s‑au stabilit analogii și filiații tematice și stilistice între marii poeți latini și Eminescu, s‑au decelat teme și motive recurente, s‑a definit imaginarul poetic al marilor creatori clasici și moderni, aparținând aceleiași familii de spirite. Au conferențiat, în ediții colocviale succesive, prof. univ. dr. Traian Diaconescu, prof. univ. dr. Mihaela Paraschiv și conf. univ. dr. Claudia Tărnăuceanu, de la catedra de limbi clasice a Universității Al. I. Cuza, din Iași, prof. univ. dr. Nicolae Crețu, prof. univ. dr. Doru Scărlătescu și conf. univ. dr. Emanuela Ilie, de la catedra de literatura română a aceleiași universități, regretatul profesor Sebastian Moraru, fost director al Școlii Gimnaziale Dimitrie Cantemir, din Vaslui, și alți dascăli cu vocație didactică și literară. Pe o axă diacronică, expunerile au stăruit asupra personalității renascentiste a lui Dimitrie Cantemir și, cum era firesc, s‑au oprit la o bornă fundamentală a prozei românești, opera patronului spiritual, Mihail Sadoveanu, de la a cărui naștere se vor împlini în această toamnă 138 de ani; de la dispariția fizică au trecut deja 57 de ani, dar creația multiformă, profundă și complexă a autorului „Fraților Jderi“ înfruntă dintele timpului. La vremea potrivită, Tribuna învățământului a publicat articole ce consemnau substanța colocviilor desfășurate în unitatea școlară vasluiană.

În momentul de față, colectivul didactic, având în frunte pe prof. Corina Anca Anușca‑Popa, pregătește monografia omagială prilejuită de împlinirea a două decenii de la înființare. Va fi, după toate semnele, o carte deschisă pentru minte, inimă și cultură, în care vom citi confesiuni, mărturisiri, medalioane, bilanțuri și statistici, promoțiile de elevi și colectivele didactice în curgerea anilor, fotografii ce imortalizează momentele faste din scurta istorie a școlii.

Prin cele mai bune inițiative culturale, Școala Mihail Sadoveanu a probat că respinge improvizația pompieristică, dilentantismul apăsat, supărătorul amatorism provincial, veleitarismul agresiv și ifosele localiste – „maladii“ ale spiritului veacului. A făcut‑o cu strălucire prin salba de colocvii culturale amintite mai sus. „Sufletul“ acestora s‑a dovedit a fi profesoara Aurora Ștefan, fost director adjunct al școlii, fost inspector școlar, un spirit viu și întreprinzător, activ și convingător în promovarea culturii, având capacitatea de a aduce la Vaslui intelectuali de marcă și nu oaspeți de strânsură, cum se mai întâmplă uneori în spațiul îngăduitor al provinciei.

La bilanțul celor două decenii, Școala Mihail Sadoveanu privește înapoi cu seninătate și înainte cu încredere: a dat promoții valoroase liceelor urbei, și‑a omagiat constant patronul spiritual, a avut prestații foarte bune, prin elevii săi, la olimpiade și concursuri școlare, a câștigat încrederea comunității. Ce poate fi mai reconfortant decât sentimentul datoriei împlinite? Seriozitate, aplicație, devotament, standarde înalte de calitate, o prezență constantă și vie în peisajul educațional local – iată atributele importante ale unei școli dintr‑un județ marcat de mitologia negativă a violurilor, alcoolului și altor întâmplări senzaționaliste, tragicomice, grotești. Un contrast ce ne îndeamnă la meditație.

Vivat, crescat, floreat!

Teodor PRACSIU